Au reuşit fără vedere

Duminica Vindecării orbului este un bun prilej de a ne gândi cu empatie la cei mai puțin norocoși decât noi, pentru că percep lumea având un simț mai puțin decât majoritatea oamenilor. Un jurnalist care voia să pară inteligent l-a întrebat odată pe Jorge Luis Borges dacă e adevărat că absența vederii fizice este compensată de o privire interioară mult mai profundă. La care marele scriitor l-a pus la punct cu o ironie încărcată de tristețe: „Știți, se exagerează foarte mult avantajele de a fi orb...”

Cel mai îndepărtat în timp și cel mai cunoscut dintre scriitorii nevăzători este în aceeaşi măsură cel mai misterios și mai contestat. Despre Homer, autorul „Iliadei” și al „Odiseei”, opere fundamentale ale istoriei și culturii universale, nu se știe aproape nimic, încât unii consideră că ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali care cântau epopei. Oricum, aceeași tradiție spune că Homer era orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul lui de naștere.

Literatura, tărâmul unde văd cei lipsiţi de văz

John Milton (1608-1674) este cunoscut în special pentru faimosul poem epic în versuri albe „Paradisul pierdut”, piatră de hotar a literaturii engleze. Continuarea sa, „Paradisul regăsit”, e mai puțin reușită. Amândouă au fost scrise după ce a orbit. Avusese de mic o vedere slabă și doctorii îl avertizaseră de pericol, cerându-i să renunțe la scris, ceea ce el a refuzat să facă. Profund credincios, Milton visa să devină preot, dar a renunțat dezamăgit de dogmatismul tot mai puternic al Bisericii engleze. Oricum, a scris foarte multe texte religioase.

James Thurber (1894-1961), american, a fost caricaturist, scriitor, umorist, jurnalist, dramaturg și autor de cărți pentru copii, faimos mai ales pentru desenele și prozele scurte precum „The ­Catbird Seat” publicate în The New Yorker. Coautor al comediei „The Male Animal”, ecranizată cu Henry Fonda și Olivia de ­Havilland în rolurile principale. La 7 ani, jucându-se cu un frate de-a Wilhelm Tell (!), fusese rănit într-un ochi, pe care l-a pierdut astfel, dar, mai rău, a devenit mai apoi aproape complet orb. Un neu­rolog a sugerat că imaginația debordantă a lui Thurber poate fi parțial explicată prin Sindromul Charles Bonnet, care provoacă halucinații vizuale complexe la persoanele care și-au pierdut ­vederea.

Romancier, poet și eseist argentinian, Jorge Luis Borges (1899-1986) este de-a dreptul legendar pentru povestirile sale fantastice, în care idei filosofice și metafizice sunt altoite pe teme precum realitatea paralelă a visului, cărțile misterioase și vrăjite ori salturile în timp. Opera sa a inspirat scriitori precum Julio Cortázar, Italo Calvino, Umberto Eco, John Barth, Philip K. Dick, Gene Wolfe, Paul Auster, autori de benzi desenate ca Alan Moore și Grant Morrison și cantautori ca Francesco Guccini și Elvis Costello. Nominalizat și chiar favorit la Premiul Nobel pentru literatură din 1950 și până la moartea sa, nu l-a primit niciodată, dar asta n-a afectat cu nimic valoarea sa excepțională în istoria literaturii.

Oliver Sacks (1933-2015) era scriitor, neurolog, naturalist și istoric al științei. Autor al celor mai vândute istorii de caz, atât despre pacienții săi, cât și despre propriile tulburări și experiențe neobișnuite. Unele dintre cărțile sale au fost dramatizate și ecranizate în filme de lung și scurt­metraj, în producții de animație, operă, dans, artă plastică și opere muzicale în gen clasic. Extrem de timid, Sacks suferea și de prosopagnosia, o afecțiune care te împiedică să recunoști o figură, inclusiv a ta. În 2005 a fost diagnosticat cu melanom la ochiul drept și a făcut radioterapie, care a dus la orbire pe această parte, fără a putea opri metastazele care au dus la moartea sa.

Sue Townsend (1946-2014) este scriitoarea și jurnalista engleză care a creat popularul personaj Albert Adrian Mole. Aventurile acestuia au fost puse în scenă, inclusiv în teatrul radiofonic, au fost ecranizate, au devenit subiect de joc pe calculator și de music hall. Townsend a suferit de mai multe boli, printre care un diabet agresiv, care a dus la orbire în 2001.

Nevăzători celebri care au făcut carieră în muzică și știință

Nu e cazul să-i mai prezentăm pe Stevie Wonder, Ray Charles, José Feliciano sau Andrea Bocelli, muzicieni excepționali, lipsiți de vedere din naștere sau de la o vârstă fragedă. În schimb poate nu știți că inventatorul alfabetului nevăzătorilor, Louis Braille, a orbit după ce s-a accidentat la ochi cu un instrument din atelierul tatălui său.

Această severă dizabilitate nu a ocolit nici oamenii de știință. Marele toscan Galileo Galilei (1564-1642), astronom, matematician, fizician și filosof, considerat părintele  revoluției știin­țifice, cel care a adus îmbună­tățiri ale telescopului, busolei, descrierii mișcării accelerate și observărilor astronomice, care a descoperit patru dintre cei mai mari sateliți ai lui Jupiter, numiți Lunile Galileice, și, nu în ultimul rând, s-a opus teoriei geocentrice, a început să orbească la 68 de ani și în cele din urmă n-a mai văzut deloc.

La rândul său, Abraham Nemeth (1918-2013), profesor de matematică la Universitatea Detroit Mercy din Detroit, orb, a dezvoltat Codul Braille Nemeth pentru Matematici și Științe, care e și azi folosit pe scară largă, și regulile MathSpeak, un sistem de comunicare orală a textului matematic. A fost membru activ al Federației Internaționale a Nevăzătorilor, a scris câteva povestiri scurte și a susținut multe discursuri despre viața sa ca matematician orb.

Arta, jurnalismul şi sportul, alte domenii în care au excelat orbi 

Există ori au existat oare artiști plastici nevăzători? Pare o contradicție în termeni, deși ne amintim că Beethoven era aproape surd când a compus Simfonia a IX-a.

Da, au existat, printre care unul uriaș, Claude Monet (1840-1926), fondatorul impresionismului prin celebrul tablou „Impression, soleil levant”, refuzat la Salonul Oficial de la Paris, ceea ce a generat apariția „Salonului refuzaților”... A început să aibă probleme cu vederea încă din 1907, dar a continuat să picteze. În ultimul deceniu al vieții sale, aproape orb, a realizat un grup de picturi murale pentru Musée de l’Orangerie.

În zilele noastre, John Bramblitt (n. 1971), a început să picteze după ce și-a pierdut vederea în 2001, lucrările - inclusiv murale - impresionând prin culorile vii. El susține că le poate recu­noaște prin simțul tactil.

Noi, românii, am avut cazul impresionant al clujeanului Vasile Adamescu (1947-2018), surd, mut şi orb de la vârsta de 2 ani, în urma unei meningite. Printr-o voință extraordinară, a învățat să vorbească, să scrie și să citească în Braille, a deprins patru limbi străine, a terminat cu 9,75 Facultatea de Psihopedagogie, a devenit scriitor, pictor și sculptor!

La Alba Iulia îl avem pe Andrei Paștiu (n. 1977), absolvent de Conservator, cu un master în muzicologie, care a ajuns realizator de emisiuni radio.

Rămânând în domeniu, nu mulți știu că Joseph Pulitzer (1847-1911), editor de ziare, în amintirea căruia se acordă cel mai important premiu de jurnalism, a orbit la 42 de ani, fiind obligat să se pensioneze.

Nici sportul nu lipsește din această listă emoționantă: legendara Marla Runyan (n.1969) este triplă campioană a SUA la 5.000 de metri și a obținut numeroase premii la Jocurile Paralimpice, inclusiv medalii de aur la săritura în lungime, precum şi la cursele de 100, 200 și 400 de metri!