Volumul Floarea de Foc a fost scris parcă dintr-o răsuflare, între 2 decembrie 1963 și 8 iulie 1964, imediat după ieșirea - petrecută în ziua de 13 noiembrie 1963 - din închisorile comuniste, unde Alexandru
30 Apr, 2024
Autor de articole, eseuri, cărţi, predici şi al unui jurnal
N. Steinhardt, născut pe 29 iulie 1912, şi-a făcut debutul publicistic foarte de timpuriu, în revista Liceului „Spiru Haret“. La 22 de ani a scos „În genul... tinerilor“, o parodie pe care o semnează cu pseudonimul Antisthius, iar peste doi ani, şi-a luat doctoratul în Drept. A colaborat la „Libertatea“ şi la „Revista Fundaţiilor Regale“. După război, a publicat pentru scurtă vreme în „Universul literar“, „Victoria“, „Tribuna poporului“ şi, din nou, „Revista Fundaţiilor Regale“. Refuzând să colaboreze cu noul regim comunist, în 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat“, la 12 ani de muncă silnică. A suferit în închisorile din Jilava, Gherla şi Aiud, dar în acelaşi an, în celula de la Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu i-a dat Taina Sfântului Botez. După ieşirea din închisoare, în 1972, termină prima versiune a capodoperei sale, „Jurnalul fericirii“, confiscată de comunişti. A publicat şi volume de eseuri şi de critică foarte bine primite, deşi unele sunt puternic cenzurate. Intrând în monahism în 1980, la Mănăstirea Rohia din Maramureş, rămâne activ pe terenul eseisticii şi al criticii, dar scrie şi cărţi teologice, până la 30 martie 1989, când moare. Integrala N. Steinhardt va conţine toate aceste scrieri, adunate în 21 de volume.
