Sucidava, așezare antică născută pe malul stâng al Dunării, cu o locuire umană neîntreruptă din epoca neolitică până astăzi, veche capitală a tribului sucilor, actualmente Celeiu, așezare inclusă în orașul Corabia, județul Olt, poartă în trupul său de piatră și pământ urmele unei dăinuiri creștine aparte: bazilica bizantină, cea mai veche dintre Carpați și Dunăre, numeroase artefacte cu simboluri și inscripții creștine, și fântâna secretă, din secolul al VI-lea, o capodoperă inginerească unică în Europa, toate mărturisind existența unei vieți spirituale intense în această parte de țară.
Începuturile locuirii umane în această zonă datează din mileniul al IV-lea î.Hr., intensificarea acesteia fiind probată de un fragment de țesătură eneolitică, având aspect de pânză de sac, descoperită în 1978, unicat în Europa prin vechimea ei. Așezarea fortificată daco-getică de la Sucidava s-a înfiripat în secolul al IV-lea î.Hr., fiind distrusă de expedițiile militare romane la nordul Dunării în secolul I î.Hr. În secolul al III-lea d.Hr., în timpul lui Gallienus, începe reconstrucția fortăreței, definitivându-se în vremea împăratului Aurelian. Sub Sfântul Constantin cel Mare, vechea capitală a dacilor suci devine o puternică bază militară, împăratul construind unul dintre cele mai importante poduri transdanubiene ale epocii, lung de 2.437,5 m, din care se mai păstrează doar ruina unui „picior". Lucrarea asigura păstrarea legăturilor culturale, economice și religioase între romanitatea de pe cele două maluri ale Dunării. Atacurile hunilor din 142-147 distrug cetatea, fiind refăcută în primii ani ai domniei lui Justinian. Însă, între 599-600, fortăreața este distrusă din nou de către avari.
Bazilica de secol VI
Între 1946-1947, profesorul Dumitru Tudor descoperă la Sucidava resturile unei bazilici creștine, cu o lungime de 20,90 m și lată de 10,20 m. Această biserică este prima identificată la nord de Dunăre și la sud de Carpați. Ea a fost ridicată în secolul al VI-lea, are forma unei nave, cu altarul orientat spre răsărit. În partea de la intrare, au fost descoperite urmele unui postament patrulater, din zidărie, deasupra căruia se înălța un amvon din lemn. „În interior, s-au identificat trei morminte, și alte trei la exteriorul bisericii, precum și diferite artefacte creștine: opaițe cu toartă cruciformă, cruciulițe din bronz, un tipar de turnat cruciulițe, resturi de amfore cu simboluri și inscripții creștine, precum «Maica Domnului», «Maria naște pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu», «Mila Domnului», «Lumina lui Dumnezeu». Pe un fragment de amforă din lut gălbui s-a descoperit o altă inscripție grecească, «Maria a născut pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu», precum și numele preotului Lukonochos, fiul lui Lycatios. Se presupune că amfora era dedicată păstrării vinului cultic", ne spune părintele Marian Dobre, protopop de Corabia.
Scheletul găsit lângă amvon era îngropat creștinește, cu capul spre apus și cu mâinile pe lângă trup. Nu s-au găsit însemne preoțești, nici arme, dar înmormântarea în acest loc indică faptul că este vorba despre o personalitate a comunității.
De asemenea, a mai fost descoperită o cărămidă care are pe ea desenat un pește, simbol creștin al primelor secole.
Bazilica de la Sucidava probează ipoteza că cetatea a fost un important centru creștin al zonei, „unde vor fi venit numeroși misionari din sudul Dunării, mai ales că în orașul Oescus exista o episcopie, situată chiar în fața Sucidavei, pe celălalt mal al Dunării", ne mai precizează părintele protopop Dobre.
Fântâna secretă
Pe lângă băile termale descoperite aici, încălzite cu aer cald care circula printre pilele care susțineau pardoseala, întâmplător, în 1958, un sătean din Celeiu, care căuta piatră în cetate pentru propria-i casă, a dat peste o fântână secretă. Un monument unic în arhitectura romano-bizantină, în Europa, care fusese construit în secolul al VI-lea, cu rolul de a asigura apa necesară garnizoanei Sucidavei și cultului. De la o adâncime de 19 m față de platoul cetății a fost captat un izvor din lunca Dunării, aflat la circa 14 m sud de zidul de incintă. Accesul la fântână se făcea din cetate printr-un coridor subteran, în plan înclinat, lung de 26 m. Monumentul arhitectonic a fost distrus odată cu abandonarea definitivă a Sucidavei, după anul 600, din cauza atacurilor avaro-slave. Fântâna a fost restaurată în 1968.
Fără îndoială, atât fântâna, cât și bazilica de aici dovedesc existența unei vieți creștine intense, cu legătură pe ambele maluri ale fluviului, dar și o formă de rezistență a Bisericii, în general, în perioade de restriște, când asupra ei s-au năpustit valurile de migratori necreștini. Peste veacuri, aici, flacăra nestinsă a slujirii lui Hristos și a neamului românesc a fost purtată de legendarul preot Radu Șapcă, din Celeiu, membru marcant al Revoluției de la 1848, care a făcut parte din primul guvern provizoriu instalat la București, devenind și membru al societății „Frăția".
„Părintele Radu Șapcă era caracterizat ca «venerabilul», «binecuvântatul popă», «om drept și nevătămat de corupție». După înăbușirea Revoluției, a fost arestat la Văcărești, apoi expulzat din țară șapte ani. În acest timp, părintele a stat în surghiun în Muntele Athos, apoi a urmat exilul la Bursa. Întors acasă, a slujit la biserica din Celeiu, apoi a fost curator la Mănăstirea Hotărani, iar prin decret dat de însuși Alexandru Ioan Cuza a ajuns la Mănăstirea Cozia, de unde cere să vină la Mănăstirea Brâncoveni, mai aproape de Celeiu, unde a fost egumen timp de nouă ani. Părintele a trecut la cele veșnice la 3 iulie 1876, fiind înmormântat aici", ne mai spune părintele protopop Marian Dobre.
Cea mai mare parte a istoriei e croită nu de sabie, cum s-ar crede, ci de cruce. Căci dacă marii cuceritori ai lumii, în timpuri de restrişte, „lovesc mai întâi în lucruri sfinte, ca omul să rămână fără Dumnezeu, iar golul din sufletul lui să poată fi umplut cu întuneric", cum spune scriitorul basarabean Aurelian Silvestru, la Sucidava, Dumnezeu a rămas cu credincioșii Lui permanent. El le-a umplut tot timpul inimile cu lumină, cum o dovedesc bazilica în care Se pogora la fiecare Sfântă Liturghie, fântâna secretă din cetate și slujirea jertfelnică a legendarului părinte Radu Șapcă.
