Bazilica „Sfântul Petru“ reprezintă una dintre principalele obiective turistice pentru orice vizitator al Romei. A fost construită deasupra mormântului Sfântului Petru, pentru a adăposti relicvele lanţului cu care a fost legat primul între Apostoli, când a fost întemniţat la Ierusalim. Cripta bazilicii adăposteşte resturile clădirii iniţiale, dar şi numeroase morminte ale unor papi, cardinali şi prinţi laici. Bazilica „Sfântul Petru“ găzduieşte principalele manifestări ale cultului catolic.
La început a fost doar un monument comemorativ, construit pe locul din apropierea circului lui Nerone, unde a fost crucificat, în anul 67, Sfântul Apostol Petru. Dar, pentru a păstra şi onora memoria primului între Apostoli, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a construit apoi, deasupra mormântului acestuia, o bazilică ce avea să devină una din cele mai mari (are o lungime de 186 de metri şi o înălţime a cupolei de 119 metri) şi mai frumoase lăcaşe de cult din lumea creştină, dar şi adăpost pentru relicvele lanţului cu care a fost legat Petru, când a fost întemniţat la Ierusalim.
Cu o suprafaţă totală de peste 15.000 m˛, Bazilica „Sfântul Petru“ din Cetatea Vaticanului - Roma este considerată al doilea lăcaş sacru, ca mărime, al creştinătăţii, după Biserica Notre-Dame de la Paix din Yamoussouko, statul Coasta de Fildeş, din Africa (cu o suprafaţă de cca. 30.000 m˛).
Deşi monumentală, Biserica „Sfântul Petru“ nu este sediul episcopului Romei, catedra fiind reprezentată de Bazilica „San Giovanni in Laterano“.
Nucleul viitorului Stat pontifical
Lucrările aveau să fie începute sub pontificatul papei Silvestru I (314-335). Numeroşi arhitecţi şi artişti de prestigiu au contribuit la realizarea acestei mari opere. Arhitectul Bramante iniţia primele lucrări, Michelangelo a executat proiectul cupolei, Rafael Sanzio a modificat planul original, dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno a completat faţada, iar Bernini a desenat planul pieţei, cu faimoasele colonade.
De la început bazilica a fost impunătoare. Trebuia să urci 35 de trepte, precedate de statuile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Curtea interioară avea 56 de metri lungime şi 62 de metri lăţime, iar interiorul bazilicii era format dintr-o sală de 90 de metri lungime şi 84 de metri lăţime, împărţită în cinci nave. Nava centrală era largă de 23 de metri, separată de navele laterale prin 4 rânduri a câte 22 de coloane, iar lumina pătrundea prin cele 72 de ferestre. Această bazilică avea să constituie nucleul viitorului Stat pontifical şi, timp de 12 secole, bazilica începu-tă de Constantin cel Ma-re a primit pelerini.
44 de altare
În secolul al XV-lea, clădirea se afla în stare de ruină şi, de aceea, papa Iuliu al II-lea (1503-1513), un mare protector al umaniştilor şi al artiştilor, hotăra construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construcţia edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, s-a sfârşit la 1612, în timpul papei Paul al V-lea.
Colonada din Piaţa San Pietro, reflectând puterea sporită a papalităţii din epoca barocului, depăşeşte prin dimensiunile sale - 273 de metri lungime şi 226 de metri lăţime - pieţele Renaşterii. 284 de coloane înalte de 15 metri, 88 de pilaştri din travertin şi 140 de statui de sfinţi, înalte de 3,10 m, împodobesc colonada. Obeliscul, care, la început, se afla în axa circului lui Nero, adus din Egipt - al doilea ca înălţime din Roma, după cel din Piaţa Lateran - a fost amplasat în actuala piaţă în vremea papei Sixt al V-lea, fiind transportat cu ajutorul a 75 de cai.
Faţada în stil baroc a actualei bazilici este largă de 118 metri, înaltă de 48 de metri, având opt coloane cu capiteluri corintice, înalte de 27 de metri. Este dominată de statuile Mântuitorului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi ale 11 Apostoli. Cea a Sfântului Apostol Petru se află în interior. În mijloc este construită loggia binecuvântării papilor, de unde papa împarte binecuvântarea festivă „urbi et orbi“. Atriumul, construit între 1608 şi 1612, este lung de 71 de metri.
Nava centrală oferă priveliştea celei mai mari suprafeţe de interior a unei bazilici creştine. Numără 44 de altare, 11 cupole, 868 de coloane, 395 de statui în marmură, travertin sau bronz, 135 de imagini în mozaic.
Baldachinul din bronz, realizat de Bernini şi ridicat deasupra mormântului Sfântului Petru, inaugurat în 1635, are 29 de metri înălţime, şi cântăreşte 370 de quintale. Cele 16 trepte care coboară la mormântul Sfântului Petru sunt străjuite de 99 de candele.
Lângă baldachin, se află statuia din bronz a Sfântului Petru, operă de secol XIII, a lui Arnolfo di Cambio. Aşezat pe un tron de marmură, primul între Apostoli ţine în mâna stângă cheile împărăţiei, simbol al puterii primite de la Mântuitorul Iisus Hristos, iar mâna dreaptă este ridicată într-un gest de părintească binecuvântare.
Scaunul episcopal al Sfântului Petru, din absidă, este susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sfântul Ambrozie, Sfântul Augustin, Sfântul Atanasie şi Sfântul Ioan Gură de Aur.
Găzduieşte principalele manifestări ale cultului catolic
Grupul sculptural „Pietŕ“, amplasat în prima capelă din dreapta şi realizat de Michelangelo la 1500, monumentul funerar al papei Urban al VIII-lea Barberini, sau monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea, tronul pontifical atribuit lui Barberini sunt doar câteva dintre frumuseţile ce pot fi admirate în această monumentală construcţie a creştinătăţii.
Din punct de vedere arhitectonic, Bazilica „Sfântul Petru“ reprezintă triumful barocului roman în timpul în care Biserica Catolică căuta să se impună, ca prestigiu, faţă de creşterea puterii statelor naţionale, Franţa şi Spania.
În ciuda schimbărilor care au avut loc de-a lungul veacurilor, crucea care se înalţă astăzi pe cupola bazilicii actuale este pe aceeaşi axă verticală pe mormântul Sfântului Petru şi arată celor ce vin la Roma că acolo se găseşte mormântul primului între Apostoli.
Bazilica „Sfântul Petru“ găzduieşte principalele manifestări ale cultului catolic şi are o funcţie solemnă cu ocazia proclamării noilor papi şi a funeraliilor celor defuncţi.
