La 10 km de vechiul târg al Siretului, în lunca râului cu acelaşi nume se află satul Bălineşti, cunoscut astăzi prin semeaţa biserică medievală care se mai păstrează. Începuturile acestui lăcaş se găsesc în vremea marelui Ştefan al Moldovei, atunci când logofătul Ioan Tăutu, mare diplomat al voievodului cel sfânt, ridica între 1494 şi 1499 această biserică, cu hramul "Sf. Nicolae", în apropierea curţii sale de la Bălineşti, el stăpânind întreaga zonă spre Botoşani. Biserica a fost zidită în stil moldovenesc, în formă de navă cu cele trei încăperi separate de ziduri: altar, naos şi pronaos, cu extremităţile poligonale, intrarea făcându-se în partea de sud, pe sub un turn-clopotniţă. În exterior, ferestrele de la naos sunt dreptunghiulare, cele de la pronaos au forme gotice, iar faţadele sunt decorate cu două şiruri de firide, încununate de ocniţe din ceramică multicoloră. Biserica a fost pictată în exterior, probabil în vremea lui Petru Rareş, după cum se mai poate vedea în unele firide din absidele estică şi vestică. În interior se mai păstrează pictura din sec. al XV-lea, cum mai întâlnim la Pătrăuţi sau Voroneţ, tabloul votiv fiind una dintre cele mai reuşite teme din iconografia perioadei ştefaniene. De-a lungul timpului, biserica a avut de mai multe ori de suferit, în special din cauza atacurilor otomane. La 1721, episcopul Calistru de Rădăuţi a refăcut acoperişul, mobilierul şi uşile, iar la 1792 Ieremia Jigniceanu, stăpânul Bălineştilor, a donat o altă catapeteasmă. Până la 1864, biserica de la Bălineşti a funcţionat ca mănăstire de maici, ulterior devenind metoc al Mănăstirii Văratec. Din 1899, lăcaşul a intrat în grija Comisiei Monumentelor Istorice.
(Adrian Nicolae Petcu)
