Pierzând legătura cu adevăratul Dumnezeu, care aduce sufletului lumină, pace și bucurie, omul și-a făurit propriii dumnezei, închinându-se și slujind chipurilor plăsmuite de mintea sa, care de multe ori
Biserica „Curtea Veche - Sf. Anton“ din Bucureşti la 1900
Este poate cea mai veche biserică bucureşteană, care a trecut prin vitregiile istoriei şi care mai păstrează arhitectura unei epoci strălucite pentru arhitectura muntenească. A fost ridicată de domnitorul Mircea Ciobanul la mijlocul sec. al XVI-lea, pentru a-i fi lăcaş de rugăciune, cu hramul Bunei Vestiri, în curtea domnească în care rezida. În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, lăcaşul a cunoscut o serie de îmbunătăţiri majore, prin reparaţii şi prin adăugarea a două paraclise lipite de pronaos. După marele incendiu din 1847, lăcaşul domnesc a fost repictat şi reparat de domnitorii munteni de la jumătatea sec. al XIX-lea, care i-au modificat parţial arhitectura, după cum se poate vedea în fotografia de epocă. La târnosirea din 1852, mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei i-a adăugat hramul "Sf. Anton", pe care îl purtase biserica din vecinătate, distrusă în incendiul care afectase aproape întreaga Capitală. După 1914, biserica a fost restaurată, parţial, după înfăţişarea iniţială.
(Adrian Nicolae Petcu)



