În ultimii șase ani, la Casa Muzeu „Alexei Mateevici” din Căinari, în luna martie, împreună cu preoții din Protopopiatul Căușeni, cu preotul Valentin Baltaga din Parohia „Sfinții Arhangheli” și autoritățile din acest oraș, dar și cu mulțime de tineri, elevi și lucrători în domeniul culturii din raionul Căușeni, am oficiat slujba Parastasului și am participat la activitățile culturale dedicate preotului Alexei Mateevici (1888-1917), unul dintre poeții înzestrați cu mult har și talent, care ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie dedicată limbii: „Limba noastră”.
Biserica „Sf. Nicolae Dintr-o zi“
La începutul secolului al XVII-lea, Neagu postelnicul din Târgşor ridica o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae" din Bucureşti, în apropierea Podului Mogoşoaiei şi a bisericilor Ienei şi Sărindar.
A fost târnosită în aceeaşi zi în care, în urmă cu un an, începuse a fi ridicată, primind astfel numele de "Dintr-o zi". Dar lăcaşul de cult a ajuns în zestrea Doamnei Marica, soţia domnitorului Constantin Brâncoveanu. Pe la 1702, Doamna Marica a pornit lucrările de zidire a unui alt lăcaş pe locul celui vechi. Lăcaşul a fost loc de închinăciune pentru domnitorii Caragea Vodă şi Grigore Ghica, care îşi aveau reşedinţa în zonă şi puteau ajunge printr-un coridor suspendat deasupra străzii Academiei de astăzi. În 1909, lăcaşul era în ruină, iar în 1915 a fost reparat. Lucrări ample de refacere s-au efectuat după 2005. Între 1911 şi 1947, lăcaşul a servit ca loc de închinăciune comunităţii albaneze din Bucureşti.