Cu mulți ani în urmă, aflându-mă într-o cameră a institutului care găzduiește marele radiotelescop de la Effelsberg, priveam prin fereastră la antena cu diametrul de 100 m, cea mai mare antenă mobilă din
24 Noi, 2024
Biserica „Sfântul Gheorghe-Mirăuţi“ înaintea restaurării
La vremea ctitoririi de către domnitorul Petru Muşat, Biserica "Sf. Gheorghe"
(sec. XIV), numită mai apoi "Mirăuţi", era una dintre cele mai mari din principatul Moldovei. De altfel, aceasta a devenit Catedrala mitropolitană, care adăpostea moaştele "Sf. Iosan cel Nou" şi în care erau unşi domnii Moldovei. După ocuparea nordului Moldovei de către austrieci (1775), lăcaşul a ajuns în părăsire, în 1792 un alogen propunând chiar demolarea acestuia pentru a folosi piatra la ridicarea unei locuinţe. Dar s-au opus târgoveţii suceveni, care au salvat vechiul altar ortodox. Totuşi, lăcaşul era râvnit la 1815 de comunitatea lutherană din Suceava, care dorea să-şi ţină slujbele aici. La 1825 ajunge magazie a unei unităţi militare, apoi depozit de produse din pielărie. Un maior român, Florea, a fost cel care a răscumpărat-o, redând-o comunităţii româneşti din Suceava, în testament exprimându-şi dorinţa să fie restaurată atunci când se va putea. Abia după 1880, marele patriot român Eudoxiu Hurmuzachi, cu sprijinul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, a iniţiat restaurarea vechiului lăcaş. (Adrian Nicolae Petcu)
