La sud-est de oraşul Bacău, în stânga Siretului, într-o zonă cu importantă prezenţă catolică este localitatea Horgeşti. Istoricul aşezării începe din perioada neoliticului, continuă cu cea romană şi bizantină, justificată de situarea în apropierea drumului comercial ce pornea din Constantinopol şi ducea în zona Mării Baltice. Aşa se face că încă din 1442 satul este atestat documentar. Din secolul al XVIII-lea şi până spre mijlocul secolului al XIX-lea întreaga aşezare se afla în stăpânirea familie Sturdza, pentru ca mai apoi mai multe moşii să intre în posesia boierului Strat. Ulterior, în curtea conacului familiei Strat, între anii 1885 şi 1899, Profira şi fiul său, George, au ridicat o impunătoare biserică, cu rol de capelă, cu hramul "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena". Lăcaşul boieresc a fost zidit în formă de navă cu patru abside patrulatere, situate la colţuri, cu frontoane în stilul clasicismului rusesc şi cu o turlă deasupra pronaosului. De altfel, biserica are trei clopote turnate în 1888, în Rusia. A fost sfinţită în 1890 de către protoiereul Theodor Athanasiu. A fost afectată profund în urma cutremurului din 1940, prin deteriorarea plafonului, a turlei şi a zidurilor. După 1944 a fost reparată de către preotul Constantin Dinu, care slujea aici din 1936. În noul context politic de după 1945, lăcaşul boieresc a fost transformat în biserică de parohie, fiind deschisă credincioşilor din satul Horgeşti. (Adrian Nicolae Petcu)
