Bisericile distruse în Kosovo, o dramă uitată?

Fără îndoială, prin proclamarea independenţei unilaterale a provinciei Kosovo la 17 februarie 2008, Ortodoxia a suferit o grea lovitură. Aflată într-o zonă cu populaţie majoritar musulmană, inima uneia dintre cele mai importante vetre spirituale ortodoxe a Europei, după Muntele Athos, va înceta probabil să mai bată. Cu atât mai mult cu cât patrimoniul său a fost în mare parte distrus, într-o perioadă relativ scurtă, fără ca să fie cineva tras la răspundere.

"Kosovo este Ierusalimul nostru. Serbia fără Kosovo nu e Serbia", declara Sanctitatea Sa Irineu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, în discursul rostit cu prilejul întronizării, angajându-se să susţină revendicarea asupra provinciei, regiune considerată sfântă de către cei peste 12 milioane de ortodocşi sârbi răspândiţi în întreaga lume.

Recent, Cardinalul Walter Casper, membru al Consiliului Pontifical, preciza că "pentru Biserica Ortodoxă Sârbă, Kosovo reprezintă o rană grea şi dureroasă", recunoscând că regiunea "este leagănul şi centrul Ortodoxiei sârbe", şi arăta că Vaticanul înţelege şi respectă aceste lucruri şi că susţine protejarea monumentelor ortodoxe, a mănăstirilor şi bisericilor din Kosovo, menţionând, conform canalului sârb radio-tv "B 92", că a fost "foarte supărat din cauza unei anumite brutalităţi culturale". Aceste precizări au fost făcute cu prilejul declaraţiei oficiale prin care Vaticanul a anunţat că nu recunoaşte independenţa Kosovo, alăturându-se astfel ţărilor care au făcut acelaşi anunţ, printre care se află şi România, "din respect pentru Biserica Ortodoxă Sârbă". Mai mult, oficialul Vaticanului a ţinut să sublinieze că "importante monumente istorice, culturale şi religioase sunt distruse în Kosovo" şi că "acest lucru nu trebuie să se mai întâmple. Istoria nu poate fi ştearsă în acest mod", avea să explice Cardinalul Casper.

Mărturisirea bisericilor, dincolo de disputele istorice

Informaţii mass-media din zonă susţin că, în ultimi ani, ortodocşii din Kosovo au început să părăsească regiunea, în ciuda îndemnului ierarhilor locului de a nu pleca.

Sârbii consideră provincia leagănul lor spiritual, încă din Evul Mediu, iar existenţa a 1.200 de biserici şi lăcaşuri sfinte în această provincie este o dovadă de netăgăduit. De cealaltă parte, albanezii se consideră descendenţi ai ilirilor, populaţie preromană (despre care unii istorici spun că s-a dezintegrat în secolul al III-lea), ceea ce i-ar îndreptăţi să susţină, la rândul lor, că ei reprezintă singura populaţie cu adevărat autohtonă din Balcani.

Mai multe biserici distruse decât pe vremea turcilor

Dincolo de dispute şi păreri, drama lăcaşurilor de cult ortodoxe din Kosovo este o realitate despre care mass-media nu abundă în informaţii, bilanţul distrugerilor şi vandalizărilor fiind ignorat, în mare parte, şi de foruri internaţionale. Se ignoră faptul că, în mai puţin de 10 ani, în acest perimetru ortodox, au fost distruse mai multe biserici decât au distrus turcii otomani în câteva secole de ocupaţie. Nimic nu a impresionat suficient, nici măcar coborârea, pentru prima dată în istoria creştinătăţii, a Sinaxei Sfântului Munte Athos, pentru a fi la Belgrad, devenit centrul Ortodoxiei prigonite, în timpul războiului din anii â90.

Potrivit statisticilor, pe cuprinsul fostei Iugoslavii au fost distruse, direct sau indirect, peste 1.000 de biserici ortodoxe. Dintre acestea, aproximativ 156 s-au aflat în Kosovo, 60 dintre ele fiind incluse pe lista monumentelor culturale, iar 33, construite înainte de secolul al XVI-lea. În satul Velika Hoca, spre exemplu, moştenirea Ortodoxiei medievale este constituită şi confirmată de cele 13 biserici, dintre care patru datează din secolul al XIV-lea.

Astăzi, din ce în ce mai multe voci reclamă actele barbare împotriva patrimoniului ortodox din Kosovo comise de extremişti albanezi şi acuză, mai mult sau mai puţin argumentat, complicitatea forţelor de menţinere a păcii. În acest sens, este dată ca exemplu situaţia din oraşul Prizren unde, în numai trei zile din luna martie 2004, deci în timp de pace, un număr de 3.800 de soldaţi ai acestor forţe nu ar fi făcut nimic pentru a proteja măcar o singură biserică din cele aproape toate distruse de extremiştii albanezi. Mai multe site-uri (site-ul Fo Net, Beta, ERPKIM, Glas Juga), de unde reproducem şi noi câteva imagini, au prezentat drama acestor biserici.

Zonă de protecţie anemică

După consumarea teribilei drame, Comitetul Patrimoniului Mondial al Organizaţiei Educaţionale, Ştiinţifice şi Culturale a ONU a aprobat şi a adăugat noi monumente pe lista sa. Pe parcursul mai multor runde de întâlniri între delegaţiile de la Belgrad şi Priştina, desfăşurate la Viena, s-a tot discutat despre protecţia tuturor monumentelor culturale şi religioase din Kosovo, s-au încheiat acorduri, dar aproape toate au rămas doar proiecte pe hârtie. S-a vorbit ani la rând despre accesul pelerinilor, autorităţilor şi altor persoane în bisericile şi mănăstirile din provincie, dar singurele acţiuni concrete realizate au rămas doar înfiinţarea unor zone de protecţie anemică în jurul lăcaşurilor religioase.

La doi ani de când Kosovo s-a rupt de Serbia, problema protecţiei patrimoniului ortodox din această provincie rămâne doar o poveste interesantă, pe care, cu siguranţă, în câţiva ani, Europa, devastată de criza economică şi de secularism, o va uita deliberat. Va rămâne însă durerea Ortodoxiei rostită atât de dramatic de Biserica sa din Serbia: "Provincia Kosovo şi Metochia trebuie să rămână parte integrantă a Serbiei... Orice altă soluţie reprezintă o încălcare a dreptăţii lui Dumnezeu şi a dreptăţii umane, un act de violenţă cu repercusiuni pe termen lung, atât pentru Balcani, cât şi pentru întreaga Europă".

▲ Patriarhia Română susţine dreptul ortodocşilor sârbi din Kosovo şi Metochia

Urmare a scrisorii vrednicului de pomenire patriarh al Serbiei Pavle, adresată Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, imediat după proclamarea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, Preafericirea Sa a exprimat în scrisoarea de răspuns poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române faţă de situaţia creată:

"Patriarhia Română susţine, în faţa opiniei publice şi a diferitelor foruri internaţionale, dreptul ortodocşilor sârbi din Kosovo şi Metochia de a-şi manifesta liber credinţa şi a-şi proteja sfintele lăcaşuri, considerând că astfel împlineşte o datorie sfântă faţă de fraţii şi surorile noastre din Serbia, aflaţi în grele încercări. Fiţi încredinţaţi de solidaritatea noastră faţă de Biserica Ortodoxă soră a Serbiei şi de rugăciunile noastre către Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care ne întăreşte pururi prin cuvântul Său: "Întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33)".