Botezul Domnului, sfințirea apelor și înnoirea omului

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Botezul Domnului sau Boboteaza - Dumnezeiasca Arătare la râul Iordan la vârsta de 30 de ani. Această zi reprezintă momentul în care Hristos Domnul Se arată lumii ca Fiul lui Dumnezeu. Este şi ziua în care Sfânta Treime Se arată la Iordan: „Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi S-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1, 9-11). Teologia Ortodoxă identifică în glasul din ceruri pe Dumnezeu Tatăl, porumbelul este Dumnezeu Duhul Sfânt, iar Cel care Se botează este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat ca să ne răscumpere din blestemul păcatului strămoşesc.

Până la vârsta de 30 de ani, Domnul Iisus Hristos nu Se arată lumii că este Fiul lui Dumnezeu. El parcurge toate etapele vieţii umane plin de smerenie. Prin Teofania petrecută în momentul Botezului Său de la râul Iordan este arătat lumii de Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Duhul Sfânt ca ceea ce este din veşnicie, Fiul lui Dumnezeu. Din acest moment începe activitatea Sa mesianică de vestire a Evangheliei, dar înainte de a face acest lucru merge în pustiul Carantaniei, unde rămâne în post timp de 40 de zile.

Revenind la momentul biblic pe care-l sărbătorim astăzi, Botezul Domnului, trebuie să ştim că Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine din Galileea, din oraşul Nazaret, în Iudeea, pe malul Iordanului, în zona unde boteza Sfântul Proroc Ioan.

Acesta venise din pustiu, unde petrecuse până la 30 de ani în asceză şi rugăciune. La Iordan, el îi boteza pe iudeii care au răspuns apelului său la pocăinţă: „În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeei, Irod, tetrarh al Galileei, Filip, fratele său, tetrarh al Itureei şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei. În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor”
(Luca 3, 1-3).

Botezul lui Ioan era unul al pocăinţei care Îl prefigura pe cel adus lumii de Mesia-Hristos: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11).

Şi iată că Cel ce botează „cu Duh Sfânt şi cu foc” Se află în mulţimea ce stătea pe malul Iordanului aşteptând să fie botezată de Ioan. Evanghelistul iubirii, Sfântul Apostol Ioan Teologul, ca unul ce a fost prezent la Iordan ca ucenic al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, ne prezintă mărturia acestuia despre Botezul Domnului: „A văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 29-34).

În urma acestei mărturii, doi din ucenicii lui Ioan urmează lui Hristos şi devin primii Apostoli ai Domnului, Andrei şi Ioan.

Din textele Evangheliştilor sinoptici, Matei, Marcu şi Luca, ştim că Ioan nu vrea să-L boteze pe Hristos, pentru că el este cel care ar trebui să fie botezat de Domnul şi nu invers. În faţa cuvântului Mântuitorului: „Aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15), Ioan face ascultare şi-L botează pe Hristos fiind martorul Teofaniei Treimice de la Iordan.

Această tensiune duhovnicească din inima şi mintea Sfântului Ioan Botezătorul în faţa Mântuitorului Iisus Hristos înaintea Botezului Domnului este exprimată foarte sugestiv în plan teologic de una din stihirile din slujba Utreniei de azi: „Dumnezeu Cuvântul S-a arătat în trup neamului omenesc. Stătut-a să Se boteze în Iordan; şi Înaintemergătorul a zis către Dânsul: Cum voi tinde mâna mea şi mă voi atinge de creştetul Celui ce stăpâneşte toate? Că deşi eşti Prunc din Maria, dar Te ştiu Dumnezeu mai înainte de veci. Pe pământ umbli, Cel ce eşti lăudat de serafim; iar eu, rob fiind, nu m-am învăţat a boteza pe Stăpânul. Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie”.

După cum învăţăm din teologia patristică, Prorocul Ioan Botezătorul reprezintă Vechiul Legământ şi, prin supunerea la porunca Domnului de a fi botezat de el, „devine unealta actului inaugural al Noului Legământ”. Adică a timpului răscumpărării nea­mului omenesc prin Jertfa şi Învierea lui Hristos, Care prin „Întruparea Sa ne-a arătat slava lui Dumnezeu şi ne-a făcut cunoscut că natura divină este în mod inexprimabil împărtăşită fără a fi totuşi despărţită, între Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh (Este Un Singur Dumnezeu Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Cea de o fiinţă şi nespărţită.). Taină a tainelor, de nepătruns pentru gândirea omenească şi pentru înţelegerea îngerilor, pe care Domnul Iisus Hristos, prin Botezul Său în Iordan, cât şi prin botezul Său în moarte, nu doar ne-a făcut-o cunoscută, ci la care ne-a făcut chiar părtaşi” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, Sinaxar-Vieţile Sfinţilor).

Botezându-Se în Iordan, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a sfinţit toată firea apelor, după cum ne spune Sinaxarul, „şi cufundând în apele Iordanului toate păcatele oamenilor, îndată a ieşit din apă; înnoind şi zidind din nou pe om, care era învechit în păcate, şi dându-i împărăţia cerurilor”. Pe care noi o primim prin Botezul „cu Duh Sfânt şi cu foc” adus nouă de Hristos Domnul şi făcut văzut la Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime când s-au botezat primii creştini în Ierusalim în urma predicii apostolice. Acest botez l-am primit şi noi când am fost încreştinaţi de părinţii noştri şi prin el am intrat pe calea mântuirii către dobândirea Împărăţiei cerurilor.

De aceea şi noi astăzi mărturisim bucuria Epifaniei Domnului de la Iordan: „În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase, Dumnezeule, şi lumea ai luminat, Slavă Ţie”.