Bucuria credinței și rodul împlinirii făgăduinței

Biserica Ortodoxă săr­bă­toreşte, astăzi, Întâ­m­pinarea Domnului şi Dum­­ne­zeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit Dreptul Simeon în braţele sale. Despre acest moment din istoria mântuirii noastre aflăm din capitolul al 2-lea al Sfintei Evanghelii după Luca, care ne relatează că, la 40 de zile de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria L-au adus pe Pruncul Sfânt la templul din Ierusalim pentru a împlini cele rânduite după „Legea lui Moise” (Luca 2, 22). Aici, Mântuitorul este întâmpinat de Dreptul Simeon şi Prorociţa Ana. Înţeleptul traducător al Bibliei din limba ebraică în limba greacă în Alexandria faraonului Ptolemeu din veacul al 4-lea înainte de naşterea lui Hristos, Dreptul Simeon, s-a învrednicit să-L ia în braţe pe Pruncul Sfânt şi să vadă că ceea ce nu a înţeles cu mintea l-a învrednicit Dumnezeu să vadă după trei secole prin credinţă. Acest eveniment biblic este teologhisit de imnografia sărbătorii astfel: „Pe Cuvântul Cel nemărginit şi mai presus de fiinţă, pe Cel purtat cu slavă pe tronurile cereşti, Îl primeşte în braţe Simeon, strigând: Acum mă liberează, după cuvântul Tău, Mântuitorule, Cel ce eşti mântuirea şi mângâierea credincioşilor” (Stihire, Vecernia mică).

De aici înţelegem de ce în calendarul bisericesc Sfântul şi Dreptul Simeon este numit primitorul de Dumnezeu. Pruncul Sfânt pe care-L primeşte în braţe este „Cuvântul Cel născut din Tatăl mai înainte de veci”, „fără de curge­re de timp” care „S-a născut din Fecioară, trup omenesc luând de bunăvoie” şi „S-a întrupat pentru noi şi a mântuit pe om”. De aceea troparul în glasul 1 al sărbătorii mărturiseşte: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi învierea”.

În Pruncul Sfânt ce vine în templul din Ierusalim, Biserica prin imnografia sa vede deja pe Cel ce prin Învierea Sa ne-a izbăvit din întunericul păcatului şi al morţii. Sfântul Andrei Criteanul, în una din alcătuirile sale din imnografia acestei zile de sărbătoare, teologhiseşte anunţându-ne: „Astăzi Sfinţita Maică şi cea mai înaltă decât Biserica la templu a venit, arătând pe Dătătorul de Lege şi Făcătorul lumii. Pe Care bătrânul Simeon, în braţe primindu-L, bucurându-se, a strigat: Acum liberează pe robul Tău; că Te-am văzut pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre!” Deci, astăzi, Sfânta Fecioară Maria, cea care este „mai înaltă decât Biserica”, vine la templu, care preînchipuie Biserica, pentru a împlini prescripţiile Legii, aducând pe Cel ce pe Muntele Sinai a dat lui Moise tablele Legii şi Se arată acum ca împlinitor al Legii. Pentru aceasta şi cântăm: „Astăzi, Mântuitorul a fost adus ca Prunc în biserica Domnului” sau „Astăzi, Cel ce a dat de demult Legea lui Moise în Sinai Se supune pentru noi poruncilor Legii, ca un milostiv, făcându-Se ca noi”.

În templul din Ierusalim sub chipul Pruncului Sfânt vine Fiul lui Dumnezeu, de aceea, în dogmatica zilei, Ioan Monahul teologhiseşte: „Să se deschidă astăzi porţile cerului, că, luând început sub ani, Cuvântul Tatălui Cel fără de început, nedespărţindu-Se de a Sa Dumnezeire, ca un Prunc la patruzeci de zile, este adus de bunăvoie în templul Legii de Fecioara Maică, şi pe Acesta în braţe Îl primeşte bătrânul...”

Astăzi, sărbătorim chipul smereniei în care Hristos Domnul vine în templu adus de Preasfânta Sa Maică şi este primit în braţele Dreptului Simeon, unde stă „ca pe un tron”, El, „Cel ce este purtat de heruvimi şi este lăudat de serafimi”. Iar pentru a înţelege sensurile teologice ale acestui praznic
împărătesc trebuie să cunoaştem că noi creştinii ortodocşi nu rememorăm acum un eveniment biblic, ci trăim plenar, astăzi, Întâmpinarea Domnului în templu. De aceea întreaga imnografie a sărbătorii subliniază cuvântul „astăzi” pe care-l regăsim la începutul multor cântări din slujbele ce se oficiază în Biserică în cinstea Întâmpinării Domnului. La fel se întâmplă şi la Crăciun sau în Vinerea Mare şi, evident, la Învierea Domnului: „Astăzi Hristos Se naşte”, „astăzi S-a răstignit pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape” şi „astăzi S-a sculat Hristos din morţi”. De aici înţelegem că Ortodoxia ne învaţă că ceea ce s-a săvârşit odată pentru mântuirea noastră retrăim de fiecare dată când cinstim acele acte fundamentale pentru izbăvirea noastră de sub povara păcatului strămoşesc.

De aceea astăzi, când se împlinesc 40 de zile de la naşterea Domnului, sărbătorim ca şi cum acum s-ar petrece Întâmpinarea Lui. Înţelegând lucrurile astfel, în mod sigur nu vom lipsi de la Sfânta Liturghie în această zi pentru a-I mulţumi cum se cuvine lui Hristos şi a cinsti cum se cuvine sărbătoarea Întâmpinării Sale.

Mântuitorul acum ne arată pildă de smerenie şi ascultare, iar mai presus de toate ne arată că Dumnezeu este consecvent respectând tot ceea ce a dat ca Lege în timpul Scripturii Vechiului Testament. După această Lege, toţi cei întâi născuţi de parte bărbătească trebuiau să fie aduşi la templu pentru a fi închinaţi Domnului. „Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel” (Luca 2, 24). Despre aceste daruri aduse de Dreptul Iosif, în Slava de la Stihoavnă, Sfântul Andrei Criteanul explică: „...de la Iosif primeşte daruri vrednice de Dumnezeu, o pereche de turturele, adică neprihănita Biserică şi poporul cel nou, cel ales din păgâni; şi doi pui de porumbel, ca un începător al Legii celei vechi şi al celei noi...”. În momentul când Domnul ajunge în templu este întâmpinat de Dreptul Simeon căruia Duhul Sfânt i-a vestit „că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” (Luca 2, 26). El Îl primeşte în braţele sale pe Hristos Cel aşteptat de veacuri şi rosteşte rugăciunea lui de mulţumire şi cerere pe care o regăsim şi în slujbele Bisericii noastre. Din cuvintele lui reţinem că mântuirea adusă de Hristos este pentru toate neamurile. Apoi Dreptul Simeon profeţeşte cum va fi mântuirea noastră prin Jertfa lui Hristos, spunându-i Maicii Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35).

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca ne relatează că apoi se apropie de Pruncul Sfânt Prorocița Ana, care era văduvă, „în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 37-38).

Cei doi drepţi care-L întâmpină pe Domnul în templu îi reprezintă pe toţi oamenii bărbaţi şi femei, începând cu Adam şi Eva, care au aşteptat venirea în lume a lui Hristos pentru mântuirea neamului omenesc. Sărbătoarea de astăzi arată împlinirea acestei aşteptări mesianice milenare.