Biserica „Madona Dudu“ din Craiova mai este cunoscută şi sub denumirea de „Catedrala Maicii Domnului“. Este unul din cele mai impunătoare lăcaşuri de închinare din Cetatea Băniei. Biserica se află aproape de centrul municipiului Craiova, în imediata vecinătate a Muzeului de Istorie din Cetatea Băniei.
Biserica „Maica Precista de la Dud“, aşa cum mai este cunoscută în istorie, a fost construită între anii 1750 şi 1756. Pe lângă Sfânta Fecioară, ocrotitoarea de drept a sfântului lăcaş, catedrala a fost închinată şi Sfântului Antonie de la Iezer (23 noiembrie). A fost atestată documentar pentru primată dată în anul 1758, primii ctitori fiind Constantin Fotescu şi Hagi Ion Gheorghe.
Biserica a fost construită în stil brâncovenesc, cu abside pentru strane şi cu trei turle (două deasupra pronaosului şi una deasupra naosului). Zestrea ei este una impresionantă. Cu timpul, din mila lui Dumnezeu, ctitorii au aşezat în vistieria sfintei catedralei numeroase daruri, odoare, moşii sau case, răspândite în aproape întreaga Oltenie.
Metamorfoza Bisericii Madona
Forma în care se găseşte astăzi biserica nu este cea originală. Din anul 1756, când a fost temeluită, şi până în zilele noastre, sfântul lăcaş a suferit mai multe reparaţii şi restaurări, pricinuite de diferite calamităţi, anii 1842 şi 1913 fiind de referinţă în acest sens. Între anii 1800 şi 1801, oraşul a fost cuprins de un incendiu devastator, provocat de trupele otomane conduse de paşa Pasvanoglu din Vidin. Biserica „Madona Dudu“ a fost mistuită de flăcări. Mobilierul, amvonul şi mai multe icoane au pierit în incendiu, pictura a fost grav avariată, iar clădirile anexe au fost total distruse. Totuşi, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a rămas neatinsă.
După devastatorul cutremur din 1838, clădirea bisericii a fost refăcută, între anii 1842 şi 1844, pictura fiind executată de marele Gheorghe Tattarescu. Arhitectul responsabil cu ridicarea din temelie a bisericii a fost adus special de la Viena, pe cheltuiala boierului Iordache Otetelişanu. În anul 1913, biserica a fost dărâmată din cauza lipsei de spaţiu şi ulterior refăcută. Lucrările au fost sistate din cauza Primului Război Mondial (1914-1918), urmând să fie reluate în 1928, sub îndrumarea arhitectului I.D. Traianescu. De data aceasta, pictura a fost realizată de D. Norocea, împreună cu cei 11 ucenici ai săi. Se spune că mobilierul şi catapeteasma au fost realizate de Constantin Brâncuşi, pe când acesta era elev al Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova şi bursier al Fundaţiei „Madona Dudu“. Legătura acestei biserici cu marele nostru sculptor a fost una de suflet. Brâncuşi a cântat multă vreme în strana de la Madona şi, în schimb, epitropia bisericii l-a susţinut financiar la Paris.
Icoana Maicii Domnului şi evreul
Despre icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, se spune că a fost descoperită de către un negustor evreu într-un dud din faţa sfintei biserici. Întorcându-se de la piaţă, negustorul s-a oprit să se odihnească în „Livada Găianului“, o livadă cu duzi aflată în apropierea vechii pieţe a oraşului. Stând întins sub unul dintre duzi, negustorul a observat o lumină care strălucea din acel copac. S-a urcat în pom şi a găsit o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. A luat-o şi a ascuns-o în podul casei sale. După câteva zile, dorind să vândă acea icoană, negustorul nu a mai găsit-o în pod. După îndelungi căutări, s-a reîntors în livada de duzi şi a găsit-o la locul cel dintâi. Auzind această minune, craiovenii s-au hotărât să ridice pe acel loc o biserică în cinstea Maicii Domnului.
