Catedrala mitropolitană din Iaşi - sanctuarul Sf. Cuv. Parascheva

De la sfinţirea Catedralei şi până astăzi sunt exact 120 de ani de istorie, timp în care pe scaunul mitropolitan al Moldovei s-au perindat nume mari, care au marcat istoria, unele aparţinând câtorva dintre viitorii patriarhi. Contribuţia fiecăruia dintre aceşti mitropoliţi este deosebit de semnificativă pentru Biserica Ortodoxă, însă legat de Catedrala din Iaşi, după ctitorii Veniamin Costachi şi Iosif Naniescu, lucrări fără precedent, în tot acest interval de 120 de ani, au început în timpul Mitropolitului Daniel, actualul Patriarh al BOR. Este aici o rânduială divină, adânc ascunsă înţelegerii noastre, legată de binecuvântarea lui Dumnezeu asupra marilor ctitori. Ne aducem aminte cum, în Vechiul Testament, David a dorit să construiască Templul lui Dumnezeu, însă aceasta

i-a fost hărăzită lui Solomon.

Piatra de temelie a noii şi măreţei Catedrale a fost pusă de Mitropolitul Veniamin Costachi în anul 1833, pe locul unde fuseseră Biserica Albă (sec. XV) şi mai apoi Biserica Stratenia (sec. XVII), cea din urmă dărâmată special pentru a se face loc noului locaş de cult, mult mai mare şi încăpător pentru urbea Iaşului în plină dezvoltare la acea vreme. La baza acestei iniţiative se află hrisovul dat de Domnitorul Sturza în anul 1826.

Arhitecţii care s-au ocupat de lucrări au fost austriecii Freywald, tată şi fiu, de la care, recent, am descoperit un plan al Catedralei care se pare că este o propunere iniţială de proiect, datată din 1833, de unde putem constata că, din start, Catedrala a fost gândită, din mai multe motive tehnice, cu patru turle, nu cu cinci.

Pe la sfârşitul anului 1837, arhitecţii Freywald nu mai sunt implicaţi în lucrare, probabil pentru că nu au putut găsi o soluţie adecvată pentru bolta Catedralei pe care au făcut-o din cărămidă şi pe care, cu mare grăbire, au dat-o jos. Bolta a fost refăcută de ing. Singurov în 1840, din lemn, însă nici această soluţie n-a oprit adâncirea crăpăturilor în pereţii bisericii. Cea de a doua boltă s-a prăbuşit cu mare zgomot în ziua de 23 mai 1857.

În paralel cu desfăşurarea lucrărilor de construcţie din perioada 1833-1840 a fost tocmit pictorul italian Schiavoni pentru realizarea picturii Catedralei. Acesta a început lucrul şi a realizat 10 icoane de dimensiuni foarte mari, care se păstrează astăzi la biserica Toma Cosma din Iaşi. Pentru că la scurt timp după 1840 lucrările încetaseră, nici pictorul italian nu a mai continuat activitatea sa.

„Ridicaţi-o, înălţaţi-o şi refaceţi-o“

După unirea Principatelor, reformele lui Cuza, Războiul de Independenţă, prin care românii şi-au câştigat neatârnarea, a început pentru ţara noastră o nouă perioadă importantă a istoriei naţionale, anume aceea a monarhiei. Primul rege al României, Carol I, a adus stabilitate şi a aşezat ţara pe făgaşul normal al progresului.

În acest context social s-a produs ceea ce de mult era aşteptat pentru Catedrala din Iaşi. Iată că la 1875 este rânduit de către Bunul Dumnezeu mitropolitul Iosif Naniescu în scaunul mitropolitan al Moldovei. Mitropolitul Iosif, văzând situaţia de fapt ce a persistat atâta amar de vreme, fără ca nimic concret să se producă, şi-a propus ca principal obiectiv al activităţii sale finalizarea Catedralei mitropolitane.

Înţelegem că era timpul rânduit de Dumnezeu pentru ca sfântul lăcaş să-şi împlinească menirea. Şi ca să înţelegem că era voia lui Dumnezeu, vom reda o mărturie a Patriarhului Nicodim, cel care la vremea acea era fiul duhovnicesc al Mitropolitului Iosif: „Păstrez în suflet o frumoasă amintire legată de marele mitropolit. Mitropolitul Iosif era la Bucureşti. Arhimandritul Ierofteiu, duhovnicul lui, ne-a înfiorat pe toţi într-o seară de iarnă, povestindu-ne visul lui din noaptea care trecuse. Se făcea că în jurul catedralei ruinate, pe care nepricepuţii vremii o scosese seră la mezat pentru a-i vinde materialul, se roteau doi călugări, sfătuindu-se şi arătând catedrala dărâmată. M-am străduit, povestea părintele Ierofteiu, să-i recunosc şi să aflu cine sunt şi ce vor. Pe unul l-am cunoscut degrabă, era mitropolitul nostru, Iosif. Cel de-al doilea, mai străin, şi, numai târziu şi cu greutate, mi-am dat seama, amintindu-mi de portretele din casă, că era mitropolitul Veniamin. Vorbeau, arătau catedrala şi se sfătuiau, şi aşa s-au îndepărtat de mine şi s-au mistuit în depărtări, unde nu i-am mai putut urmări. Când s-a întors Mitropolitul Iosif de la Bucureşti, părintele Ierofteiu i-a povestit visul. Mitropolitul a ascultat toate şi i-a povestit îndată uimit: „La fel, în aceeaşi noapte, l-am visat şi eu pe Mitropolitul Veniamin Costachi, şi m-am visat alături de el, la Iaşi, în preajma catedralei ruinate. Şi ţin minte că mi-a spus: Ridicaţi-o, înălţaţi-o şi refaceţi-o“ (Nicodim Munteanu, „Mitropolitul Veniamin Costachi ctitor al Mitropoliei din Iaşi“ în BOR, an LXIV, 1946, nr. 10-12, p. 481-482).

Regele Carol I s-a îngrijit de realizarea acestui proiect

Cu acest tainic imbold aşezat în sufletul său şi cu amintirea vie a momentului, din propria copilărie, când Mitropolitul Veniamin a pus piatra de temelie a bisericii, a pornit Mitropolitul Iosif demersurile necesare pentru Catedrala mitropolitană din Iaşi.

Au fost contactaţi specialişti şi s-a întrunit o comisie din care făceau parte: arhitectul oraşului Iaşi, N. Bădărău, Francisc Cazaban , Alexandru Stamatopolo şi Mitiair Tone.

Înainte de întocmirea unui proiect a fost consultat şi arhitectul francez André Lecomte du Nouy, care a contribuit prin câteva recomandări de specialitate de mare valoare. Începerea lucrărilor la Catedrală s-a făcut pe baza proiectului întocmit de prof. arhitect Al. Orăscu, rector al Universităţii din Bucureşti, cel care a condus şi finalizat lucrările. Pictura a fost realizată de marele nostru pictor Gh. Tătărescu.

Trebuie să amintim şi faptul că însuşi Regele României Carol I a purtat grijă deosebită pentru realizarea acestui proiect. Pe parcursul lucrărilor a făcut vizite la Iaşi pentru a vedea planurile întocmite, stadiul lucrărilor, iar la finalizarea acestor lucrări a participat la sfinţirea Catedralei în 23 aprilie 1887.

Ziua celei dintâi sfinţiri

Ziua celei dintâi sfinţiri a Catedralei din Iaşi a fost cu totul şi cu totul excepţională:

„Pe tot parcursul cortegiului regal, trupele erau înşirate, iar sunetul clopotelor tuturor bisericilor din Iaşi şi bubuitul tunurilor vesteau însemnătatea acestei serbări scumpe bisericei şi ţăriei.

Sosind la Mitropolie, M.S. Regele a fost întâmpinat la intrarea bisericei vechi de întregul sobor, ce înconjură pre I.P.S.S. Mitropolitul, care ducea sfintele moaşte ale mucenicilor, moaşte aflate în vechea biserică Sf. Gheorghe, spre a fi depuse în Sfânta Masă a noii catedrale. (…)

Majestatea Sa luă loc în acest impunător cortegiu, alături cu I.P.S.S. Mitropolitul şi înconjurat de cler şi de o mulţime compusă din toate straturile societăţii, şi, în sunetul clopotelor întregului oraş şi al bubuitului tunurilor, a înconjurat de trei ori noua catedrală, după orânduiala bisericească.

La fiecare sosire în faţa intrării celei mari a bisericei se citea apostolul, evanghelia şi rugăciunea, în timpul căreia îngenuncheau cu toţii, M.S.Regele, clerul şi tot poporul ce compunea această măreaţă procesiune“ (N. A. Bogdan, „Regele Carol I şi a doua sa capitală…“, tipărit în Institutul de Arte Grafice - C Sfetea, Bucureşti, 1916, p. 342). După a treia înconjurare Mitropolitul şi Regele, dimpreună cu toţi ceilalţi ierarhi au intrat în altarul bisericii unde s-a început spălarea, ungerea şi îmbrăcarea Sfintei Mese, după rânduiala sfinţirii. Apoi s-a realizat miruirea întregii biserici, mai întâi altarul şi apoi celelalte părţi ale bisericii. Terminată fiind sfinţirea, au ieşit din altar şi s-a început Sf. Liturghie.

S-a început ceea ce avea să devină un adevărat fenomen religios

După un an de la sfinţirea Catedralei din Iaşi s-a petrecut o minune la Mănăstirea Sf. Trei Ierarhi, pe care noi cei de astăzi începem să-i înţelegem mai mult ca oricând semnificaţia. A treia zi de Crăciun, în anul 1888, a izbucnit un incendiu la racla Sf. Parascheva, care se afla „în paraclisul din vechea sală gotică, unde fusese aşezată, în mod provizoriu“ (G.T. Kirileanu, „Contribuţie la Istoricul Raclei Sfintei Paraschiva din Iaşi“ - minunea de la 1888, Tipografia Alexandru A Ţerek, 1946, pag 3).

Mitropolitul Iosif a hotărât mutarea moaştelor sfintei la Catedrală mitropolitană şi prin acest gest făcut la 9 ianuarie 1889 a îmbogăţit manifestările religioase ale Mitropoliei Moldovei într-un chip vrednic de măreţul edificiu. Prin urmare, la doar doi ani de la sfinţirea Catedralei, prin aducerea moaştelor Cuv. Parascheva s-a început ceea ce avea să devină peste ani un adevărat fenomen religios. Astăzi se pare că este cel mai important pelerinaj din sud-estul Europei, care adună an de an în jur de 1 milion de oameni.

Au trecut decenii de-a rândul, cu vremuri de război, cu multe cutremure şi Catedrala ieşeană treptat a început să sufere din nou. Au mai fost unele intervenţii de consolidare asupra edificiului, însă cele mai importante lucrări de consolidare au început în 1997 în timpul Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei la acea vreme şi actualul Patriarh al BOR şi au continuat până anul acesta când, cu doar 3 zile înainte de hramul Sf. Cuv. Parascheva, în 11 octombrie a avut loc sfinţirea bisericii pe interior, unde lucrările au fost încheiate. În faza următoare se vor continua consolidările la turlele bisericii.

La elaborarea expertizei tehnice au participat regretatul prof. ing. Alexandru Cişmigiu din Bucureşti şi prof. Panaite Mazilu - consultant şi Membru de Onoare al Academiei Române. Colectivul de specialişti care lucrează la consolidarea Catedralei este condus de ing. dr. Vasile Dascălu - şef de proiect, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi director al firmei Romexpert Grup, firmă prin care s-a realizat întreaga fază de proiectare. Firma care execută lucrările este Construcţii 1 din Iaşi, condusă de director general Alexandru Marian.

În actul de sfinţire al Catedralei se menţionează: „În ziua de 11 octombrie 2007, în a 12-a zi de la întronizarea sa ca Patriarh al BOR, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a resfinţit altarul acestei slăvite Catedrale, înscriindu-şi numele alături de Marii Mitropoliţi ai Moldovei Veniamin Costachi şi Iosif Naniescu, ctitorii acestei Catedrale“ (Actul de sfinţire al Catedralei mitropolitane din Iaşi). (pr. Daniel ISAI)