Catedrala mitropolitană din Sibiu, „Sionul Ortodoxiei“ din Transilvania

Maiestoasa Catedrală mitropolitană cu hramul „Sfânta Treime“ din Sibiu „concentrează în fiinţa ei toată nădejdea şi toată dragostea de secole a românilor ortodocşi din Ardeal, care au dorit-o şi au visat-o dintotdeauna tot aşa de măreaţă şi tot aşa de impunătoare cum este ea astăzi“, descria PS Visarion, actualul episcop al Tulcii, fost episcop-vicar, pentru o lungă perioadă de timp, la Arhiepiscopia Sibiului. Catedrala, care străluceşte în fruntea bisericilor din Ardeal, este rodul unei strădanii comune de peste jumătate de veac a tuturor românilor din această parte de ţară şi simbolul unităţii noastre spirituale, consfinţită pentru totdeauna prin actul de la 1 Decembrie 1918.

Ideea construirii unei catedrale în Sibiu aparţine celui ce a fost în Ardeal „începător întru toate“, marele mitropolit Andrei Şaguna. El a fost cel care a instituit colecta pentru edificarea ei, în urma aprobării date în anul 1857, de împăratul Francisc Iosif I, care a şi donat 1.000 de galbeni, fiind astfel primul ctitor. Până la ridicarea catedralei, în Sibiu existau doar două biserici ortodoxe.

Dorinţa mitropolitului Andrei Şaguna

Din păcate, vremurile nu au fost prielnice şi, mai ales, posibilităţile financiare nu au fost îndestulătoare pentru ca Şaguna să poată vedea ridicată „maica tuturor bisericilor din Mitropolie“, cum caracteriza el catedrala. A pus început colectei, care va continua şi sub urmaşii săi în scaunul mitropolitan de la Sibiu. Abia Ioan Meţianu (1899-1916), cel de-al treilea mitropolit, va avea nemărginita bucurie şi mângâiere de a vedea ridicată şi terminată catedrala.

Sinodul arhidiecezan din 1899 alege o comisie, în frunte cu dr. Ilarion Puşcariu, care să se ocupe de locul amplasării şi de proiectul viitoarei biserici. Un rol însemnat l-a avut Miron Cristea, viitorul patriarh, pe atunci asesor consistorial la Sibiu. După hotărârea amplasamentului în perimetrul central al oraşului, a avut loc concursul de proiecte, la care s-au prezentat 31 de proiecte de planuri, majoritatea venind din partea unor arhitecţi din Ungaria şi Austria şi doar patru de la arhitecţii din Ardeal, Bucovina şi vechea Românie, juriul alegând planul arhitecţilor Iosif Kommer şi Virgil Nagy din Budapesta.

O altă „Sfântă Sofia“, ridicată într-un timp record

Planul catedralei se inspiră din modelul „Sfintei Sofia“ din Constantinopol (Istanbulul de azi), ctitoria împăratului Justinian, dar având dimensiuni mai mici şi, ca particularitate, două turnuri masive la intrare, cu forme specifice arhitecturii ecleziale ardelene.

Catedrala a fost ridicată pe locul fostei bisericuţe greceşti (1797-1799) şi al opt case care au fost dărâmate. De la biserica grecească s-au păstrat patru icoane împărăteşti, pictate pe lemn, ferecate în argint şi împodobite cu pietre preţioase, care se păstrează astăzi în altarul catedralei. În data de 18 august 1902 s-a pus piatra fundamentală. Lucrările s-au desfăşurat într-un timp record, doar doi ani, căci în primăvara anului 1904 a fost tencuită în interior. În toamna aceluiaşi an au fost sfinţite şi ridicate în turnuri cele patru clopote executate într-o armonie deosebită în E-mol (mi minor), cerută de muzicologul Gheorghe Dima. Dimensiunile Catedralei sibiene sunt: 53,10 m lungime, 25,40 m lăţime (în mijlocul clădirii), 24,70 m înălţimea cupolei (în interior) şi 34,70 m (în exterior), 15 m diametrul cupolei şi 45 m înălţimea turnurilor, catedrala având capacitatea de câteva mii de credincioşi.

Sfinţirea a avut loc în data de 13 mai 1906 şi a fost oficiată de mitropolitul Ioan Meţianu şi episcopul Ioan Papp de la Arad, înconjuraţi de un impunător sobor de arhimandriţi, protopopi, diaconi, la care au asistat o mulţime de credincioşi. Printre oaspeţii de seamă amintim pe istoricul Nicolae Iorga, cu soţia sa, care a dăruit catedralei o icoană cu Sfântul Stelian, şi dr. Friederich Teutsch. A fost o manifestare amplă cu muzică militară, corală, toate încheiate cu un „conduct cu torţe“, 40 de lampioane şi 200 de torţe aprinse pe câteva dintre străzile centrale ale oraşului.

O veritabilă bijuterie arhitectonică

În ceea ce priveşte pictura catedralei, aceasta a fost împodobită în decursul vremii de trei pictori. Primul, Octavian Smilgelschi, a pictat cupola, cei patru Evanghelişti şi icoanele de pe iconostas; din păcate, nu a putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri. Abia în timpul păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967) a început împodobirea întregii catedrale cu haina picturală. Astfel că a fost angajat pictorul bănăţean Anastasie Demian, care a pictat numai altarul şi absidele laterale acestuia, renunţând din motiv de boală. Imediat a fost angajat pictorul Iosif Keber, din Târgu Jiu, care a definitivat pictura catedralei.

În exterior, lăcaşul e împodobit cu cărămidă colorată, cinci rânduri de cărămidă galbenă, alternând cu trei rânduri de cărămidă roşie. Arcada de deasupra intrării principale e împodobită cu cinci mozaicuri lucrate la München, după desenele lui Kandler. Sub cupolă, prins în lanţuri masive, se găseşte candelabrul mare, aurit, cu 76 de becuri, executat la Viena. Chivotul de pe sfânta masă, machetă a catedralei, în lungime de 70 cm şi înălţime de 56 cm, este din metal aurit şi lucrat în Württemberg. Crucile de pe cele două turnuri au fost aurite în foc la Viena. Mobilierul catedralei a fost lucrat la Bucureşti şi la Sibiu. Astfel, iconostasul, tronul arhieresc şi ripidele au fost lucrate de C. M. Babic din Bucureşti, iar cele două strane pentru cântăreţi, tetrapodul din mijlocul catedralei, stranele şi amvonul au fost lucrate de Emil Pătruţiu din Sibiu. Toate piesele sculptate sunt apreciate pentru execuţia lor, dar şi datorită faptului că s-au introdus şi motive populare româneşti. Iconostasul din lemn de tei a fost suflat cu aur veritabil. Toate cheltuielile privind ridicarea şi împodobirea acesteia s-au ridicat, în anul 1906, la suma de un milion de coroane.

Catedrala din Sibiu este opera unui arhitect maghiar, pictată de români şi decorată de germani. Catedrala sibiană ne apare drept opera colectivă a unui corp social eclectic şi cosmopolit. „Ca şi în cazul „Sfintei Sofia“, elementul central îl constituie cupola, înconjurată de patru turnuleţe mai mici. Totul, în frumoasa Catedrală din Sibiu, se ordonează în jurul unei axe centrale, încoronată de maiestatea cupolei, exprimând şi luminând interiorul lăcaşului şi pictura, venind dintr-o adâncime tainică şi dintr-o înălţime nelimitată. Iar icoana Pantocratorului, înconjurată de cetele îngereşti şi luminată în mod unic de rândul cu cele 36 de ferestre, arată simbolic că tot spaţiul văzut al catedralei e un cosmos dominat de cer, iar întreaga arhitectură arată că lăcaşul de cult este cerul pe pământ“, amintea mitropolitul Ardealului, dr. Laurenţiu Streza.

Anii 2006-2007 au adus Catedralei mitropolitane o serie de restaurări şi înfrumuseţări. Astfel, s-a curăţat întreaga pictură şi s-au montat la toate ferestrele vitralii cu diferite reprezentări, conform propunerilor venite din partea IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Resfinţirea catedralei a avut loc la centenarul acesteia, de praznicul Sfintei Treimi, adunând mii de credincioşi din toate colţurile ţării.

Catedrala azi, la mai bine de 100 de ani de la sfinţire

Marele eclesiarh al catedralei, protos. Macarie Ţuţul, ne-a relatat importanţa spirituală a catedralei astăzi: „Prin stăruinţa mitropolitului nostru, cu ocazia hramului din anul 2008, biserica s-a împodobit cu o raclă de argint. Racla, aşezată spre închinare, în pronaosul lăcaşului de cult, aduce multă bucurie şi, totodată, binecuvântare prin adăpostirea mai multor părticele din sfinţi cunoscuţi - Sfinţii Clement Romanul, Iosif de la Partoş, Nectarie al Eghinei, mucenicii Dimitrie, Teodor Tiron, Laurenţiu şi Cuvioşi de la Mănăstirea «Sf. Sava». Un odor de preţ este o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci. Cu ocazia acelui hram, PS Visarion al Tulcii a dăruit particele din moaştele sfinţilor de la Niculiţel: Zotic, Atal, Kamasie şi Filip. Slujbele se desfăşoară după rânduiala bisericească. În spe-cial miercuri, vineri şi sâmbătă seara ne bucurăm de prezenţa episcopului-vicar PS Andrei Făgărăşanul“.

Generaţii de înaintaşi şi-au plecat genunchii cerând mila, ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra neamului nostru din Transilvania, atât de încercat. Catedrala mitropolitană „Sfânta Treime“ din Sibiu s-a dorit să fie un adevărat Sion al Ortodoxiei în Transilvania.