Roma nu a fost construită într-o zi şi nu poate fi vizitată în întregime nici în treizeci. Dar oricât timp am avea pentru a explora oraşul de pe cele şapte coline - o zi, două, o săptămână -, vom simţi că a meritat. În cea de a doua zi a pelerinajului nostru în „Roma, la citta eterna“, vă invităm să cunoaştem capodoperele Renaşterii.
Dacă Florenţa este considerată leagănul Renaşterii, iar Roma muzeul în aer liber al antichităţii, nu înseamnă că în „Cetatea externă“ nu găsim monumente care să vorbească despre frumuseţea şi rafinamentul acestei epoci de înflorire a artei şi a culturii italiene.
De unde se binecuvântează „Urbi et Orbi“
Evident, călătoria noastră va începe cu Bazilica „San Pietro“, înaltă de 120 de metri, construită din dorinţa papilor de a avea, în centrul Europei, lângă Palatul Vaticanului, o citadelă romano-catolică de unde să îndrume şi să supravegheze creştinătatea catolică din toată lumea. Cupola bazilicii a fost executată în întregime de Michelangelo, după cea a Domului din Florenţa, construită tot de el. Este o măreaţă operă de artă care, de fiecare dată când o vizitezi, îţi dă un aer aparte de sfinţenie şi te îndeamnă la rugăciune. În faţa catedralei se află Piaţa „San Pietro“ cu cele patru sute de colonade albe din marmură de Carrara, aşezate în două semicercuri, faţă în faţă. În centrul pieţei se înalţă falnic un obelisc asemănător cu cel din Place de la Concorde din Paris şi cu cel din Piaţa Hipodromului din centrul Constantinopolului. Vom admira intrarea în bazilică, care se face pe nişte scări deosebit de frumoase, tot din marmură, ce duc la trei portaluri masive, asemănătoare unor porţi medievale. Pe un piedestal lung cât faţada bisericii, deasupra frontispiciului, privirile ne sunt atrase de statuile celor 12 apostoli, în frunte cu Sfântul Petru, executate tot din marmură albă de Carrara. Exact sub acestea, la mijloc, se deschide o fereastră, un portic, ce dă într-un balcon (logie). Este arhicunoscuta încăpere de unde papa, la marile sărbători, binecuvântează mulţimile adunate în piaţă, adresându-se, „Urbi et Orbi“, Romei şi întregii lumi. Tot în interiorul catedralei mai avem de vizitat cele patru minialtare, amenajate în nişe ornate cu picturi şi sculpturi realizate de mari artişti ai Renaşterii. Vom începe pelerinajul cu altarul din dreapta, închis cu un cristal gros, de sus până jos, în mijlocul căruia se află „Pieta“ (Madona), o compoziţie unică în lume, realizată tot de Michelangelo, reprezentând pe Maica Domnului ţinându-l în braţe pe Iisus coborât de pe cruce. Superba lucrare de artă a fost atacată, în anul 1974, de un dezechilibrat mintal, care a spart capul Madonei. Spre răsărit, întâlnim altarul central, cu coloane şi baldachin, cu statui şi ornamente biblice. Pe cele două culoare, care pornesc din partea dreaptă şi din cea stângă, apoi pe nişte scări, tot albe, din marmură, ajungem la subsol, unde se află mormintele papilor, toate luminate feeric şi ornate cu sculpturi şi picturi executate de maeştrii Renaşterii. În centrul lor află mormântul Sfântului Petru.
Întâlnirea cu operele celebre
Poate nu vom avea timp să vizităm Biblioteca Vaticanului, nici toate sălile Muzeului Vaticanului, un muzeu mare, pe care, ca şi Luvru, nu-l poţi vedea în câteva ore. E nevoie de zile şi chiar de săptămâni pentru a cunoaşte valoarea comorilor de artă pe care le adăposteşte în cele 5 sectoare mari, cu câte 6, 10 sau 15 săli, cea mai mare fiind Pinacoteca cu cele 15 săli, fiecare sală fiind consacrată unui artist sau unei şcoli. Întâlnim sălile „Giotto şi discipolii săi“, Giovani di Paolo, Crivelli, Pinturicchio, Tizian, Veronese,Van Eyck şi alţii. Timpul ne va permite, totuşi, să parcurgem cele 6 săli ale „Apartamentului Borgia“, în care sunt reprezentate scene din viaţa lui Iisus Hristos, alături de portrete ale numeroşilor papi, profeţilor şi apostolilor care au propovăduit creştinismul. De asemenea, nu vom părăsi zona fără să vizităm Capela Sixtină, situată la etajul 1, la capătul dinspre Bazilică al Muzeului Vatican. Ne vom bucura aici de priveliştea oferită de pereţii laterali şi de cei ai altarului, pe care sunt pictate scene din Vechiul şi Noul Testament. De aici, iubitorii de artă vor putea merge la Muzeul Borghese, construit în dreapta Pieţei Poporului, de cardinalul Scipione Borghese, pe o colină, una dintre cele şapte ale Romei. La acest muzeu se află o renumită colecţie de artă italiană din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, cuprinzând opere celebre, de autori precum: Rafael, Tizian, Caravagio, Giorgione, Rubens şi alţii.
Şi la Tibru, ca la Sena, un tablou… boem
Vorbind de coline şi de biserici, va trebui să urcăm de pe Bulevardul Central spre Biserica Trinităţii de pe Munte, construcţie romană, cu o mică piaţă în faţă şi un obelisc ce se termină cu un crucifix în vârf. Vom urca pe nişte scări late, de marmură, cu terase la mijloc, cu borduri frumos ornamentate. Un mozaic de flori şi de arbuşti mediteraneeni ne încântă ochiul de-alungul celor 200 de metri pe care îi avem de urcat. Frumuseţea locului ne va fi completată de lungile şiruri de artişti ce îşi expun pe margini tablourile diferitelor şcoli şi curente, mai ales moderniste. Un spectacol boem pe care nu îl putem rata înainte de a traversa Tibrul, coloana vertebrală a Romei. Râul cu apă liniştită, de culoare vernal, are cheiurile împodobite cu arbori. Are chiar şi o insulă, numită aici Tiberiana sau Insula Tibrului. Podurile peste Tibru sunt foarte frumoase şi artistic lucrate.
Foarte uşor vom găsi şi Panteonul, situat în Piaţa Rotonda, în propiere de Piaţa Minerva. O construcţie datând din secolul al XVI-lea, ridicată în stil roman, dar sub influenţa arhitecturii Greciei antice. Bogat în colonade şi în fresce semnate de Rafael şi Caravaggio, monumentul merită să-i admirăm cupola enormă, sculptată deosebit, cu nişte pătrate suprapuse în relief, ce dau impresia existenţei a sute de boltişoare de aceeaşi formă geometrică într-una singură.
Fie pornind de la Forum-ul Roman, fie de la Gara Centrală, pe strada Cavour, va trebui să intrăm şi în Biserica Sfântul Petru în Lanţuri. Este o biserică cu o semnificaţie creştină aparte pentru pelerini. Importanţa ei constă în faptul că adăposteşte lanţurile cu care a fost legat Sf. Petru, atunci când a fost luat prizonier. Altă semnificaţie a bisericii este dată de faptul că aici se găsesc două mari opere de artă: mormântul papei Iulius al II-lea şi „Statuia lui Moise“, ambele creaţii ale lui Michelangelo. Despre aceasta din urmă se spune că este cea mai renumită dintre toate statuile marelui artist. De altfel, privind-o, nu se poate să nu trăieşti emoţia din final a ilustrului ei creator, date fiind perfecţiunea lucrării din punct de vedere artistic, vitalitatea pe care o inspiră şi energia pe care o degajă. Însuşi autorul a fost atât de mult impresionat de rezultatul estetic şi spiritual al sculpturii sale, încât, de emoţia împlinirii, la finalul lucrării, ar fi privit statuia îndelung şi s-ar fi adresat marmurei cu cuvintele: „Hai, vorbeşte, Moise, ce mai stai!?“
În sfârşit, vom încheia vizita noastră în Roma din perioada Renaşterii, admirând fântânile despre care mai toţi ghizii pomenesc în prezentările lor. Aceasta şi pentru că ele sunt împrăştiate prin aproape toate pieţele importante, deosebindu-se de cele de prin alte capitale ale lumii prin modul cum sunt împodobite cu sculpturi şi compoziţii deosebit de frumoase. De parcă toţi artiştii s-ar fi luat la întrecere când le-au lucrat! Una singură însă, întrece orice imaginaţie. Este vorba de Fântâna Trevi, considerată cea mai frumoasă, nu numai din Roma sau din Europa, ci şi din lume. Este situată în apropierea Pieţei Spaniei, o piaţă vestită prin cafenelele ei, locul de întâlnire al boemei locale şi străine. Fântâna a fost construită pe la mijlocul secolului al XIII-lea, de către arhitectul Salvi, care a împodobit-o cu colonade corintice şi cu statui ce reprezintă zei şi zeiţe din antichitate. În mijlocul faţadei, în dreptul intrării principale, în nişa săpată cu boltă romană, sculptorul a plasat, într-un car tras de doi tritoni, statuia zeului Neptun. Apoi, printre micile stânci, ce înaintează până în mijlocul bazinului cu apă, artistul a aşezat grupuri de zeităţi mitologice. Călătorul are posibilitatea să se bucure pe îndelete de toate aceste frumuseţi, întrucât locul este bine luminat tot timpul şi este dotat cu bănci pentru odihnă, iar zona cu restaurante, cafenele, baruri, pizzerii etc. Tradiţia spune că cine vrea să mai revină la Roma trebuie să arunce o monedă în fântână.
