La 11 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, Începătorul vieţii de obşte. S-a născut în jurul anului 430 în satul Mogarion din părţile Cezareei Capadociei, nu departe de Comana, în estul Turciei. În timpul copilăriei, glasul său înălţa imne de slavă lui Dumnezeu în biserica din Comana, lăcaş în care a buchisit primele slove ale teologiei.
Tradiţia spune că primul mare părinte al Bisericii pe care l-a întâlnit Teodosie a fost Cuviosul Simeon Stâlpnicul, în Antiohia. Acesta l-a întâmpinat chemându-l pe nume şi binecuvântându-l, deşi nu-l văzuse niciodată.
Anii tinereţii
În timpul domniei împăratului bizantin Marcian (450-457), a ajuns la Ierusalim, cu gândul de a se retrage ca anahoret în deşertul Iudeii. La intrarea în partea veche a Ierusalimului, a fost întâmpinat de Longhin, un cuvios părinte capadocian slujitor al Bisericii Învierii Domnului ce avea chilia lângă Turnul lui David, citadela antică situată alături de Poarta Jaffa. Deşi era râvnitor al vieţii petrecute în liniştea pustiei, nu a primit binecuvântarea bătrânului Longhin de a se retrage, de teama înţeleptului monah ca tânărul Teodosie să nu cadă în ispita călugărilor schismatici din deşert care nu mai erau în comuniune cu monahii ortodocşi, urmând ereziile lui Eutihie şi Dioscor. De altfel, pentru combaterea ereziei monofizite a fost convocat Sinodul al IV-lea Ecumenic, întrunit în anul 451 la Calcedon.
În anul 456, Glicheria (Ikelia), o femeie pioasă, construia o biserică închinată Maicii Domnului, în locul în care Protoevanghelia lui Iacob spune că Fecioara Maria s-a odihnit, de unde şi numele vechi de "Kathisma". Acest lăcaş octogonal este înălţat la jumătatea distanţei dintre Ierusalim şi Betleem, în actuala localitate Ubediyyeh. Longhin l-a încredinţat pe tânărul monah Teodosie Glicheriei, pentru a sluji în această biserică. Deşi nu dorea să se despartă de părintele său, Teodosie a dovedit smerenie întru ascultare, primind a locui într-o chilie lângă lăcaşul nou zidit. După trecerea la Domnul a celei ce ctitorise biserica, Teodosie a fost numit chelar al acestui lăcaş. După moartea eclesiarhului bisericii, a fost chemat de fraţii slujitori în această demnitate, însă a refuzat, considerând că venise momentul să se retragă în pustiu.
Retragerea în pustiu
La început s-a aşezat în regiunea Metopa, alături de anahoretul Marin şi avva Luca, ucenici ai Sfântului Eftimie cel Mare, de la care a învăţat regulile vieţuirii în deşert. După câţiva ani, s-a aşezat în muntele unde acum se găseşte mănăstirea sa şi unde odihnesc sfintele sale moaşte, la aproximativ zece kilometri de Betleem. Tradiţia spune că în peştera în care s-a aşezat Sfântul Teodosie au poposit cei trei magi care s-au închinat cu daruri pruncului Hristos, în Betleem. Adoptând o viaţă ascetică într-un regim auster, se hrănea numai cu rodul plantelor, într-o neîncetată postire. Dorea să se bucure de liniştea rugăciunii, de aceea la început nu a avut decât un ucenic. Pentru că nu a rezistat vieţii austere, ucenicul a fost trimis la alt duhovnic. Ajungând la Marcian, stareţul unei obşti de lângă Betleem, tânărul i-a povestit acestuia viaţa pe care o duce cuviosul Teodosie în peşteră. Chemându-l pe Teodosie, avva Marcian i-a arătat că "nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă" (Matei 5, 14), iar pe el, care dorise să se ascundă de oameni, Dumnezeu îl va descoperi multor ucenici. Împlinirea proorociei nu avea să zăbovească prea mult, în jurul cuviosului Teodosie sporind o obşte vestită în toată Palestina.
Pe când se afla în peşteră, ducând viaţă pustnicească, un bărbat cu numele Acachie, creştin iubitor de Dumnezeu având titlu senatorial de "ilustrus", a venit să îl asculte, renumită fiind deja petrecerea sa minunată în pustiu. Ştiind că sfântul nu primeşte nici un dar de la nimeni, ci vieţuieşte doar cu hrana plantelor, Acachie a îngropat tainic în peşteră o cutie cu o sută de "solidi", monedă romană cântărind 4,5 grame de aur. La întoarcerea în Bizanţ, a continuat să-i trimită în fiecare an o sumă de bani în dar. La o zi după plecarea senatorului imperial, Cuviosul Teodosie a descoperit cutia cu monede ascunsă în peşteră. Primul lucru pe care l-a făcut cu acei bani a fost înfiinţarea unui arhondaric deasupra peşterii sale, în care primea pe oricine dorea să-l viziteze. Apoi a cumpărat doi asini, pe care-i folosea pentru a căra cele de trebuinţă construirii chinoviei. Văzându-i activitatea, mulţi ucenici îl rugau să-i primească, iar cuviosul Teodosie s-a dovedit părinte bun pentru toţi cei ce doreau să ducă viaţă de obşte alături de el.
Hirotesia întru arhimandrit şi obştescul sfârşit
Stareţ al unei obşti înfloritoare pe care o îndrepta pe cărările mântuirii, Cuviosul Teodosie a dobândit un loc de cinste în rândul monahilor palestinieni. După moartea avvei Marcian, monahii din pustiu s-au adunat în jurul bătrânului patriarh Salust (486-494) şi au ales pe Cuviosul Teodosie arhimandrit şi superior al tuturor aşezămintelor monastice din Ţara Sfântă. Cuviosul Teodor de Petra, ucenicul său, a mărturisit despre viaţa Sfântului Teodosie, aşternându-i viaţa în manuscris.
După o perioadă de mai bine de cincizeci de ani petrecută în asceza deşertului, Teodosie a căzut în patul suferinţei, încredinţând sufletul său lui Dumnezeu la vârsta de peste o sută de ani. A trecut la cele veşnice la 11 ianuarie, în cea de-a douăzeci şi doua lună a împărăţiei împăratului Justinian cel Mare (527-565), aşadar în anul 529.
Complexul monastic de la Iordan
Mănăstirea Sfântului Teodosie a fost pusă sub ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu, complexul cuprinzând trei biserici, trei bolniţe şi alte arhondarice. Invazia persană avea să distrugă aşezământul sfântului, actualul ansamblu fiind construit în timpul stăpânirii greceşti a zonei. În acelaşi loc, cruciaţii ridicaseră un altar de rugăciune, ale cărui ruine au fost încorporate în noua biserică grecească. Aflată în Ubediyyeh, la doar 12 kilometri de Betleem, la început a fost mănăstire de călugări, dar în prezent este vieţuită de maici, unele dintre acestea, originare chiar din România.
Într-o peşteră din curtea mănăstirii se află mormântul Sfântului Teodosie cel Mare, adăpostit de o frumoasă capelă din piatră.
