Cu mulți ani în urmă, aflându-mă într-o cameră a institutului care găzduiește marele radiotelescop de la Effelsberg, priveam prin fereastră la antena cu diametrul de 100 m, cea mai mare antenă mobilă din
Clopotele bisericilor, simbol al libertăţii şi independenţei
Sunetul clopotului a fost întotdeauna un apel la rugăciune şi unitate, fie că era vorba de chemarea la slujbă sau de chemarea oamenilor pentru un motiv alarmant: invazia duşmanilor, incendiu ş.a. Clopotele sunt cunoscute încă din antichitate, mai ales în Orientul Extrem şi au fost adoptate de bisericile creştine pentru ca sunetul lor să cheme oamenii la rugăciune. Clopotul aflat în parcul naţional al independenţei din municipiul Philadelphia, statul american Pennsylvania, datează din secolul 18 şi este astăzi unul dintre simbolurile libertăţii şi independenţei poporului american. Inscripţia de pe acest clopot, un citat din cartea Leviticului, sugerează exact acest fapt: “Să se vestească libertate pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui” (Leviticul 25, 10).
Tradiţia turnării clopotelor, împrumutată de creştini în primele secole de libertate pentru credinţa lor, a ajuns astăzi aproape o artă, clopotele având utilizări foarte diferite. De la clopoţelele mici, pe care le folosesc copiii atunci când merg cu colindul şi până la clopotele catedralelor din ţările creştine de pe toate continentele, oamenii cunosc şi apreciază sunetul care îndeamnă la meditaţie, rugăciune şi ţine mintea trează.
Recent, clopotul-simbol al libertăţii şi independenţei Statelor Unite ale Americii, păstrat în Parcul Naţional din Philadelphia, a fost introdus pe bancnota de 100 de dolari, ca semn distinctiv şi protecţie împotriva falsificării. Un gest aparent minor, dar cu o semnificaţie atât de clară!
Sunetul clopotelor care vestesc fie slujbele, fie ora exactă, reprezintă în cele mai multe ţări o atracţie pentru pelerini şi turişti. Clopotele sună în catedralele şi bisericile creştine ale Europei, fie acestea ortodoxe, catolice, anglicane sau protestante. Vizitatorii Lisabonei sunt încântaţi de sunetul clopotelor catedralei din districtul vechi al capitalei portugheze Amalfi. Cine nu a ascultat clopotele catedralei Notre-Dame din Paris sau pe cele ale catedralei din Köln, Germania?
Sunetul clopotului trebuie să fie clar, frumos şi să ajungă cât mai departe, pentru că aceasta este funcţia lui primară. Tocmai de aceea, de-a lungul vremii, clopotele au fost turnate, conform necesităţilor şi modului de utilizare, de diferite dimensiuni şi greutăţi. Cel mai greu clopot turnat vreodată, despre care există date, a fost cel al regelui Dhammazedi din Myanmar (Birmania), turnat la mijlocul secolului al 15-lea. Era din bronz şi cântărea 294 de tone. În secolul al 17-lea clopotul s-a scufundat împreună cu corabia în care era dus spre topire.
Dintre clopotele bisericilor creştine cel mai mare turnat vreodată a fost „Clopotul Ţar”, turnat în Rusia vremii împărătesei Ana, nepoata ţarului Petru cel Mare. Înalt de peste 6 metri şi cu un diametru asemănător, clopotul cântăreşte aproape 200 de tone, dar nu a sunat niciodată, pentru că a crăpat înainte de a fi montat în clopotniţă. Se află astăzi în curtea Kremlinului, la Moscova, unde poate fi văzut de turişti.
Tot în Rusia este şi cel mai mare clopot funcţional dintr-o catedrală creştină. Este vorba de clopotul numit „Ţarski”, situat în clopotniţa Lavrei Sfântului Serghie din oraşul Serghiev Posad. Cântăreşte 71,800 kg şi a fost turnat în 2004 la uzina „Ligacev” din Moscova. Inscripţia de pe clopotul mare al Lavrei spune următoarele: „Întru Slava Atotputernicului Dumnezeu Cel în Treime slăvit şi prin milostivirea Preasfintei noastre Stăpâne, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, cu ajutorul Sfinţilor Cuvioşi Serghie şi Nikon, în anul 7511 de la Facerea lumii, iar de la Naşterea cea după Trup a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos la anul 2003, în vremea preşedintelui Rusiei Vladimir Putin, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi al întregii Rusii, arhimandritul Lavrei Sfintei şi Începătoarei de viaţă Treimi şi a Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Serghie, prin purtarea de grijă şi cu osârdia egumenului, Preasfinţitul Teognost, episcop de Serghiev- Posad şi al iconomilor arhim. Gheorghe şi protos. Alexie, cu sprijinul binefăcătorilor: Înaltpreasfinţitul Vichentie, Arhiepiscop de Ekaterinburg şi a robilor lui Dumnezeu Ruben Amarian, Serghei Dorodnâh, Erast Pozdâşev, Tatiana şi Maxim Iusufov, Nicolae şi Tatiana Buhonţov, a fost turnat acest clopot în cetatea Sankt-Petersburg, la uzina Baltică, sunetul alegându-l dirijorul principal al Lavrei Arhim. Matei şi clopotarul cel mai vechi protos. Mihei, iar calculele de sunet făcute de Boris Iunin”.
În aceeaşi mănăstire, la principala catedrală a ansamblului monahal, cu hramul Buna-Vestire, se află un clopot de 65 de tone, turnat în anul 1817, tot în Rusia.
Alte catedrale din Rusia au, de asemenea, clopote cu o greutate de 20-35 de tone. Acestea se află la mănăstirea Sfântul Sava, regiunea Moscova (35 tone), la mănăstirea Kazanski din regiunea Tambov (32 tone), la mănăstirea Sfântul Kiril din Beloozersk, regiunea Vologda (32 tone), la Catedrala Sfântul Isaachie din Sankt-Petersburg (30 tone), la catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova (27 tone), iar alte clopote mari se află în Lavra Sfintei Treimi din Serghiev-Posad (26 tone), la catedrala Sfânta Sofia din Novgorod (26 tone), la catedrala Adormirii Maicii Domnului din Rostov (24 tone).
Unele clopote au avut o istorie foarte interesantă. Aşa sunt clopotele de la mănăstirea Danilovski din Moscova, turnate în secolul al 17-lea, care în anul 1930 au fost vândute de regimul bolşevic industriaşului american Charles Crane. Bolşevicii atei atunci închideau bisericile şi mănăstirile, una după alta. În 1925, mănăstirea Danilovski a primit următoarea dispoziţie din partea autorităţilor comuniste: „În zilele de rând să se bată doar clopotul mic timp de 5 minute, iar în zilele de sărbătoare şi hramuri 7 minute clopotul mare, iar toate clopotele timp de 9 minute”. În 1930 aşezământul a fost închis, iar clopotele au putut fi salvate de la distrugere prin intervenţia cercetătorului ştiinţific de la Universitatea americană Harvard, Thomas Whittemore. Acesta l-a convins pe Charles Crane să plătească pentru clopote, care au fost instalate la Harvard. În anul 2007, după o recompensă şi instalarea altor clopote la prestigioasa Universitate americană, clopotele au fost înapoiate mănăstirii Danilovski, unde se află şi astăzi.