Cneaghina Olga, antemergătoarea creștinismului în Rusia

„Povest’ vremennykh let” (Povestea vremurilor trecute) reprezintă prima cronică scrisă în limba slavonă cu privire la istoria zbuciumată a rușilor kieveni, consemnând fapte și evenimente istorice desfășurate între prima jumătate a secolului al IX-lea și începutul secolului al XII-lea, autorul, învățatul monah Nestor, nevoitor la Mănăstirea Peșterilor din Kiev, reușind să îmbine într-o manieră armonioasă de redactare elemente legendare cu fapte istorice de anvergură pentru perioada Evului Mediu de pe continentul european, mare parte dintre ele relatate și în cronicile bizantine. Cele mai importante evenimente consemnate de Cronica lui Nestor rămân fără echivoc: primirea Tainei Sfântului Botez în anul 957 de către cneaghina Olga (Helga) cea întocmai cu apostolii și creștinarea marelui cneaz Vladimir, luminătorul Rusiei, și a poporului său în anul 988.

Originile cneaghinei Olga, luminătoarea Rusiei, stârnesc și astăzi controverse în rândul istoricilor care au formulat diverse ipoteze, dintre care se remarcă acelea că ar fi fost fiica unei căpetenii scandinave ajunse în ținuturile slavilor din regiunea Pskov, că ar fi avut origini slave și numele purtat ar fi fost luat în cinstea marelui cneaz Oleg al Kievului sau că ar fi avut origini princiare bulgare, iar cneazul Igor (915-945) ar fi luat-o de soție pentru a spori prestigiul cnezatului său, având în vedere că Țaratul Bulgar reprezenta în acea vreme cel mai important stat din Europa de Sud-Est după Imperiul Bizantin. Datorită calităților cu care era înzestrată, Olga devine soție a lui Igor, ajuns cneaz al rușilor kieveni după moartea cneazului Oleg (mușcat de un șarpe ascuns în cadavrul calului său), conducător războinic ce a desfășurat campanii împotriva mărețului Imperiu Bizantin, continuând acțiunile militare ale vitejilor săi înaintași Askold și Dir ori ale predecesorului său Oleg. În anul 941, Igor asediază orașul Constantinopol, ajutat de 10.000 de corăbii, jefuiește Bithinia și devastează țărmul Pontului până la Heracleea și Paflagonia, armatele sale producând însemnate pagube regiunii Nicomidia, fiind respinse cu ajutorul focului grecesc de armatele imperiale conduse de comandanții Bardas Phocas și Ioan Curcuas. În anul 944, Igor asediază din nou capitala basileilor bizantini, aceștia văzându-se nevoiți să încheie un nou tratat de pace cu rușii prin care se acordau mari privilegii mai ales activităților comerciale întreprinse de negustorii kieveni. Aceasta este perioada în care comunitatea creștină de la Kiev, adunată în jurul Bisericii `Sfântul Ilie~, începe să se dezvolte. Soțul cneaghinei Olga este ucis cu sălbăticie în anul 945 de tribul drevlienilor din regiunea Volinia, în timpul unei răscoale izbucnite din cauza tributului exorbitant fixat de cneazul kievean. Cneaghina Olga va răzbuna aspru moartea soțului ei prin diverse suplicii la care au fost supuși drevlienii. Opera cronicarului abundă în detalii privind aceste acțiuni militare.

În urma morții soțului ei, Olga devine prima femeie conducător al Rusiei kievene, așa cum peste timp va deveni și prima sfântă a calendarului rusesc, asigurând regența pentru unicul ei fiu și al cneazului Igor, marele cneaz Sviatoslav, în legătură cu care unii istorici interpretează și vizita Olgăi la curtea imperială bizantină din anul 957, în scopul de a asigura căsătoria lui Sviatoslav cu una dintre prințesele bizantine. Ajunsă la curtea împăratului Constantin al VII-lea Porfyrogenetul și profund impre­sionată de învățătura de credință și ritul liturgic solemn al Bisericii Răsăritene oficiat în Catedrala Sfintei Sofia și în Biserica Vlaherne, cneaghina Olga primește sfânta luminare a Botezului prin mâinile Patriarhului Polyeuct al Constantinopolului (956-9770), cel care îi împăr­tășise Olgăi și învățăturile credinței creștine prin intermediul catehezelor prebaptismale. Nașii de botez au fost împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfyrogenetul și soția sa, împărăteasa Elena Lecapena (911-961), Olga primind la botez numele împărătesei Elena, după numele nașei sale și al strălucitei lor înaintașe, Sfânta Împă­răteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare. Botezul cneaghinei Olga a rămas un act de importantă însemnătate în istoria poporului rus, cronicarul Nestor conturându-i cneaghinei un adevărat portret agiografic: „Ea a fost ante­mergătoarea creștinis­mului în Rusia, după cum luceafărul este al Soarelui, după cum aurora este a luminii zilei. După cum luna luminează noaptea, tot astfel a strălucit și ea în mijlocul unui popor păgân, ca o piatră nestemată în mijlocul gunoiului, căci poporul era în mijlocul păcatelor, nefiind curățit încă prin Sfântul Botez. Ea însă s-a spălat în baia sfântă a botezului, s-a dez­brăcat de haina păcatului omului de odinioară Adam și a îmbrăcat pe noul Adam, care este Hristos”.

Informațiile privind primirea cneaghinei Olga la Constantinopol și darurile oferite acesteia de împăratul bizantin la plecare ne sunt oferite detaliat în lucrarea „Despre ceremoniile curții bizantine” (De ceremoniis aulae bizantinae) a lui Constantin al VII-lea Porfyrogenetul, cronicarul Nestor comparând această vizită cu aceea a reginei din Saba (actuala Etiopia) la curtea regelui Solomon.

Revenind acasă în cetatea Kievului, „umblând după buna înțelepciune a lui Dumnezeu”, cneaghina manifestă o adevărată vocație apostolică, cerând regelui Otto I cel Mare misionari pentru propovăduirea creștinismului în hotarele Rusiei kievene și hirotonirea de preoți. Misiunea Episcopului delegat Adalbert de Trier nu a produs efectele preconizate, mai mult decât atât, misionarii au fost uciși de băștinașii profund atașați cultului zeităților lor. Olga a încercat în nenu­mărate rânduri să-și convingă fiul, pe marele cneaz Sviatoslav, să îmbrățișeze credința creștină, dar acesta refuză propunerile mamei sale, atât din pricina firii sale războinice, cât și de temerea de a nu face prin acest act obiectul rușinii armatei sale, cu care se găsea angrenat în numeroase campanii militare într-un areal geografic cuprins între Peninsula Balcanică și munții Caucazului de Nord.

Cneaghina a reușit însă să transmită învățăturile evanghelice nepoților săi, Iaropolk, Oleg și Vladimir, aceștia neputând fi însă botezați din cauza refuzului tatălui lor.

Sfânta Împărăteasă Olga și-a manifestat și vocația ctito­ricească, tradiția socotind-o ctitor la bisericile: „Sfântul Nicolae”, din Kiev, „Buna Vestire”, din Vytebsk, și „Sfânta Treime”, din Pskov.

Mutarea cneaghinei Olga la veșnicele lăcașuri a avut loc la 11 iulie 969, în timpul asediului Kievului de către pecenegi, credința ei puternică în Înviere și în adevărul învățăturilor Mântuitorului Hristos desprins din Sfintele Evanghelii va reprezenta unul din stâlpii pe care marele cneaz Vladimir își va afirma dorința de a primi sfânta luminare a Botezului, atât el, cât și mare parte a poporului rus, în anul 988.