Copernic: „Mișcarea astrelor are nevoie de un studiu atent și expert”

Astronom și preot, medic, economist și matematician iubitor de arte, născut la 19 februarie 1473 la Toruń, în regatul Poloniei, Nicolaus Copernic a revoluționat știința secolului al XVI-lea prin dezvoltarea teoriei heliocentrice, conform căreia Soarele se află în centru, iar planetele gravitează în jurul acestuia. A fost primul savant care a îndrăznit să afirme că Pământul se învârte în jurul axei sale și că Soarele este centrul Universului, într-o epocă dominată de teoria grecului Ptolemeu. Pentru gândirea și teoriile sale, Nicolaus Copernic a intrat în dizgrațiile teologilor protestanți și ale prelaților Bisericii Catolice. Câțiva dintre urmașii săi, susținători fervenți ai ideilor sale, au suportat și ei consecințele.

 Naționalitatea celui care se născuse într-un oraș fondat de cavalerii teutoni, cu populație majoritară germană, și cu rădăcini germane după mamă, a fost adesea contestată și reclamată de germani. Astăzi însă, savantul Copernic este recunoscut drept polonez. Biografii afirmă că acesta ar fi avut un frate și două surori. Fratele său ar fi făcut parte tot din clerul Bisericii, una dintre surori s-ar fi căsătorit, iar cealaltă ar fi ales calea monahismului. 

Crescut sub influența episcopului Lukas Watzenrode

De la vârsta de 10 ani, rămas orfan, Nicolaus ajunge în grija unchiului său pe linie maternă, Lukas Watzenrode, episcop de Varmia, care l-a îndreptat către științe și artă. Grație acestuia, tânărul Nicolaus Copernic a ajuns să studieze la 18 ani matematica și retorica, gramatica și poetica la Universitatea din Cracovia.

A părăsit orașul de pe Vistula după aproape patru ani, înainte de a-și obține diplomele de studiu, și a revenit la unchiul său, episcopul, care îl propusese (și pe el, și pe fratele lui) pentru un post de preot la Catedrala din Frauenburg (Frombork), membru în consiliul episcopiei. Avid de cunoaștere și de studiu, tânărul pleacă în Italia la Universitatea din Bologna (1497), cu intenția de a studia dreptul canonic și medicina. Pasiunea lui Copernic pentru astronomie depășea cu mult alte preocupări, devenind pregnantă mai ales după întâlnirea cu profesorul Domenico Maria de Novara, în casa căruia a locuit în perioada studiilor sale din Italia. Acesta a fost printre primii care au pus la îndoială teoria lui Ptolemeu. În 1500 revine pentru o scurtă perioadă în colegiul preoților de la Catedrala Frauenburg, dar între timp, este acceptat de Universitatea din Padova pentru a-și desăvârși studiul medicinei. După ce obține titlul de doctor în drept canonic la Ferrara în 1503, Copernic părăsește definitiv Italia și revine în Polonia, în sânul diocezei. 

Preotul Copernic și opera sa fundamentală

Timp de 9 ani, proaspătul doctor în drept canonic locuiește alături de unchiul său în Palatul episcopal din Heilsberg (Lidzbark Warmiński), sediul episcopilor de Varmia, ajutându-l la treburi administrative, de secretariat și la activități diplomatice. În plus, aici a practicat medicina pentru cei săraci (în mod gratuit), devenind și medicul personal al unchiului său și al altor episcopi.

După moartea episcopului Watzenrode în 1512, chiar dacă nu-i va succeda acestuia, Copernic nu va renunța la îndatoririle de preot. Ocupă postul de administrator al diocezei de Frauenburg, apoi administrează Castelul din Allenstein (azi Olsztyn), în perioada 1516-1521, revenind în final la Frauenburg, unde continuă să lucreze la opera sa majoră.

Indiferent de funcțiile pe care le ocupă, Copernic nu renunță la studiul astronomiei, pasiunea sa dintotdeauna. Se spune că turnurile castelelor din Heilsberg, Allenstein și Frauenburg deveniseră adevărate observatoare pentru astronomul polonez. În memoria lui, în secolul XX, s-a construit Observatorul astronomic din frumosul oraș Olsztyn, patronat de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unde înzestratul savant locuise șase ani.

Timp de 30 de ani, Copernic a ezitat să-și publice lucrarea de căpătâi, redactată în latină și intitulată De Revolutionibus Orbium Coelestium (Despre mișcă­rile de revoluție ale Sferelor Cerești), fiind conștient de controversele pe care le-ar fi iscat în sânul Bisericii Catolice. Trebuie precizat că Nicolaus Copernic nu a avut niciodată intenția de a aduce insulte Bisericii. Ideile sale se răspândiseră încă din 1533 până la Papa Clement al VII-lea care, culmea, nu i le criticase. În următorii ani, discipoli, prieteni și prelați ai Bisericii, printre care și cardinalul Nikolaus von Schönberg de Capua, l-au îndemnat să-și publice scrierile. Cel care avea să-l convingă în sfârșit se pare că a fost matematicianul Georg Joachim, discipol de-al său. Datorită acestuia, lucrarea lui Copernic avea să fie publicată într-o editură din
Nürnberg în anul morții autorului. Se spune că acesta ar fi pus mâna pe un exemplar chiar în ziua trecerii sale la Domnul
(24 mai 1543).

Deși teoriile heliocentrice circulaseră prin Europa înaintea lui Copernic, de-abia lucrarea acestuia, pe care o dedicase Papei Paul al III-lea, avea să prezinte o discuție complexă despre heliocentrism. Și totuși, a trebuit să ajungem în secolul al XVII-lea, la ideile expuse de fizicianul Isaac Newton, ca teoria lui Copernic să fie unanim recunoscută în Europa. 

Copernic în dizgrațiile Bisericii Catolice

Împotriva teoriilor lui Copernic s-au ridicat inițial teologii protestanți. Luther și Calvin – lideri ai Reformei - au fost primii care l-au acuzat pe Copernic, respingând teoria heliocentrică pe motiv că aceasta ar contrazice cosmologia biblică.

Abia în 1616 (după 73 de ani de la moartea lui Copernic), Biserica Catolică, reprezentată de Papa Paul al V-lea, și-a exprimat opoziția față de opera științifică a savantului polonez. Scrierile sale au fost interzise, fiind considerate contrare textelor religioase. Această cenzură tardivă s-a declanșat odată cu studiile lui Galileo Galilei, susținător al lucrărilor lui Copernic.

Ideile expuse de Copernic au fost acceptate de Biserică de-abia în secolul al XIX-lea, mai precis începând cu anul 1835. A fost mo­­mentul în care vălul cenzurii a fost ridicat de pe scrierile celebrului savant, care aveau să influențeze în timp toate domeniile. 

Grija posterității

Străzi, busturi și statui, din Varșovia la Paris și din Cracovia în Germania sau la Montreal, toate amintesc de personalitatea celui care demonstrase științific că Pământul se învârte în jurul axei sale și în jurul Soarelui. Savantul polonez este recunoscut și în tabloul semnat de pictorul polonez Jan Matejko în 1873, intitulat „Astronomul Copernic. Conversație cu Dumnezeu”. Copernicus a murit în 1543 în anonimat, iar trupul său a fost depus în catedrala unde își petrecuse o bună parte a vieții. Timp de două secole însă, cercetătorii europeni nu au reușit să localizeze mormântul. De-abia în 2005, arheologul polonez Jerzy Gassowski a reușit să identifice oseminte ale savantului grație ADN-ului. Cinci ani mai târziu, mai exact la 467 de ani de la moarte, rămășițele savantului au fost reînhumate în cripta catedralei Frombork din nordul Poloniei. Un mormânt nou, în granit negru, cu o reprezentare a sistemului solar pe piatra funerară în memoria savantului considerat părinte al astronomiei moderne.