Egiptul este cunoscut în toată lumea datorită impresionantelor vestigii antice, care încă mai stau mărturie pentru o religie şi o civilizaţie de mult dispărute. Deşi astăzi este o ţară predominant musulmană, Egiptul a fost, vreme de secole, tărâmul unui creştinism înfloritor şi leagănul monahismului. După cucerirea arabă (641 d. Hr.), creştinii copţi (egipteni) nu de puţine ori şi-au mărturisit credinţa cu preţul vieţii. În momentul de faţă, Biserica Coptă numără 6.000.000 de credincioşi, într-o ţară cu o populaţie de peste 74.000.000 de persoane.
Egiptul îşi atrage vizitatorii în special prin mărturiile civilizaţiei antice. Sfinxul şi piramidele de pe platoul Gizeh, monumentele funerare din Valea Regilor, complexul de temple din Karnak şi exponatele aflate în muzee, mai cu seamă în Muzeul Egiptean din Cairo, toate trezesc interesul turiştilor pentru o lume fascinantă, neînvinsă de expansiunea greacă sau romană.
Grandioasele edificii islamice constituie alte puncte de atracţie turistică. În sectorul musulman al capitalei, Cairo, pot fi admirate moscheile Al-Azhar, Ibn Tulun şi Sultan Hasan, palatul transformat în moschee de Mohammad Ali (purtându-i, astăzi, numele), Citadela, complexele vechi rezidenţiale, dar şi Oraşul Morţilor. Acesta din urmă este cimitirul musulman al capitalei, ale cărui cavouri îndeplinesc un dublu rol: cel de monumente funerare şi cel de refugiu pentru sute de egipteni fără adăpost.
Mărturiile creştine sunt legate, în mare parte, de fuga în Egipt. Conform itinerariului păstrat de tradiţia coptă, Familia Sfântă a traversat deşertul Sahara, ajungând până în Delta Nilului, unde se află astăzi cea mai numeroasă comunitate creştină egipteană. Acest traseu, împodobit cu biserici şi mănăstiri impresionante, trece şi prin Cairo. Aici, în cartierul copt, pot fi admirate lăcaşuri de cult foarte vechi: biserica „Sf. Varvara“ (care a adăpostit, până în anul 1000, moaştele sfintei), biserica „Sf. Gheorghe“ (unde se află şi în prezent moaştele sfântului), biserica El Muallaka (suspendată deasupra intrării în anticul Babylon), biserica „Sf. Serghie“ (unde se găsesc moaştele sfântului, lăcaşul având la temelie o peşteră în care, conform tradiţiei copte, a poposit Familia Sfântă) etc. Tot în sectorul creştin al capitalei poate fi vizitat Muzeul Copt, unde sunt expuse obiecte cultice, opere de artă şi străvechi documente creştine de mare însemnătate.
Egipteni sau „copţi“?
Din punct de vedere etmologic, cuvântul „Egipt“ provine din Ha-Ka-Ptah (Templul spiritului zeului Ptah - numele templului lui Ptah din Memphis), preluat de greci deformat, ca Egyptos (Aivgupto"), în timp ce denumirea „copt“ provine din Gypt (sau kypt). După invazia arabă din 641 d. Hr., cuceritorii i-au numit „qubti“ pe locuitorii Egiptului, deformând, la rândul lor, cuvântul preluat din limba greacă. Aşadar, în principiu, „copt“ şi „egiptean“ semnifică acelaşi lucru.
Odată cu trecerea timpului, populaţia nativă, creştină încă dinainte de edictul de la Milan (313) - deoarece Egiptul a fost locul în care Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu a propovăduit cuvântul lui dumnezeu - a rămas cunoscută ca populaţie coptă, în timp ce locuitorii Egiptului, indiferent de originile lor, au fost numiţi egipteni.
Urmele vechimii creştinismului copt au rămas ascunse sub ruinele secolului al VII-lea. Multe biserici au fost dărâmate sau transformate în moschei în aceeaşi perioadă în care, după opinia unor cercetători, ar fi avut loc a patra (şi ultima) distrugere a Bibliotecii din Alexandria, de către Amr ibn al âAas, la ordinul Califului Omar. Şi se spune că, timp de şase luni, o mie de băi publice din Alexandria au fost încălzite numai prin arderea manuscriselor luate din Bibliotecă, ceea ce arată determinarea cuceritorilor arabi de a şterge urmele civilizaţiei preislamice.
Creştinismul egiptean
În secolul al VII-lea, populaţia Egiptului creştin atingea aproximativ 9.000.000 de persoane. Presiunile cuceritorilor arabi au dus la convertiri masive la mahomedanism, ajungându-se, la începutul secolului al XX-lea, la aproximativ 700.000 de creştini copţi. Din cauza distrugerilor din anii 600, au rezistat până în zilele noastre vechi lăcaşuri de cult construite în zone muntoase şi stâncoase, greu accesibile (cum este şi Mănăstirea „Sf. Ecaterina“, din Muntele Sinai).
Creştinismul a fost perceput într-un mod aparte în Egipt. S-a încercat, dacă nu un soi de sincretism religios, măcar ajungerea la un punct comun cu ideile de sorginte egipteană şi greacă. Şi a fost vizibil acest lucru atunci când Biserica Coptă a devenit unul dintre puţinele bastioane necalcedoniene. Respingând hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic (451) ca pe nişte grave erori dogmatice, copţii au rămas monofiziţi. Izolarea lor în cadrul Bisericii Ortodoxe, din secolele V-VI, a fost urmată de izolarea lor politică din secolul al VII-lea, care a făcut imposibilă o reconciliere.
Atitudinea constantă a conducătorilor egipteni, indiferent de perioadă, a fost de protejare a islamului şi de toleranţă nu întotdeauna binevoitoare faţă de creştinii copţi. Fie că vorbim despre perioada arabă, despre cea otomană sau despre scurta perioadă a protectoratului britanic, în fruntea statului s-au aflat întotdeauna musulmani. Legile referitoare la creştini au fost, de cele mai multe ori, încălcări ale drepturilor religioase ale acestora.
În momentul de faţă, Biserica Coptă are aproximativ 6.000.000 de credincioşi, într-o ţară cu o populaţie de peste 74.000.000 de persoane.
▲
Atacuri teroriste îndreptate împotriva creştinilor
Persecuţiile împotriva creştinilor copţi nu au rămas doar o amintire a secolelor trecute. Din păcate, şi în zilele noastre aceştia sunt victime constante ale intoleranţei manifestate de grupările extremiste. Fundamentalismul islamic a găsit o casă primitoare şi în Egipt. Acolo activează Jihadul Islamic (care face parte din Al-Qaeda), organizaţie teroristă cunoscută sub mai multe denumiri: al-Jihad, Talaaâ al-Fateh etc., condusă de Ayman al-Zawahiri, organizaţia Jamaat al-Islamiyya, numită şi Grupul Islamic, condusă de Omar Abdel Rahman, arestat şi condamnat în SUA pentru pregătirea atentatului de la World Trade Center şi organizaţia Gruparea al-Qaeda din Levant şi din Egipt, cea care a revendicat atentatul din staţiunea Sharm El-Sheikh (iulie, 2005).
De mult timp, atacurile cu bombă asupra bisericilor şi rănirea sau uciderea creştinilor nu mai constituie evenimente izolate. Grupul Islamic şi-a asumat cumplitele atentate îndreptate împotriva comunităţii copţilor.
Oficialităţile egiptene deplâng atentatele cărora le cad victime copţii, dar nu găsesc un mijloc eficient de a le stopa. Pe de altă parte, chiar oficialităţile sunt cele care îngrădesc, în ciuda opoziţiei opiniei publice interne şi internaţionale, dreptul copţilor de a-şi ridica, extinde ori chiar de a-şi repara lăcaşurile de cult. Chiar dacă decretele Hamayouni şi Al-Ezabi (datând din perioada otomană) nu mai sunt în vigoare, autorităţile egiptene aplică în mod diferit legile în cazul moscheilor faţă de cel al bisericilor creştine (conform International Religious Freedom Report 2005 al Departamentului de stat al SUA).
