În ultimii ani, în spațiul ortodox s-au intensificat vocile care cer renunțarea la bradul de Crăciun, considerându-l un element străin tradiției creștine răsăritene. Principalul argument invocat este
Cum au fost mutate în secret moaştele Apostolilor Petru şi Pavel
În anul 1919 apărea la Paris lucrarea lui Paul Allard "Histoire des Persecutions du I-er au IV-e sičcle", în care, printre altele, este relatat extraordinarul episod al mutării în secret a moaştelor Sfinţilor Petru şi Pavel, de către episcopul Sixtus al II-lea al Romei. Istoria relatată în cartea lui Paul Allard demonstrează cât de vechi este cultul celor doi Apostoli pe care creştinătatea îi prăznuieşte în fiecare an la 29 iunie.
La 29 iunie 258 d.Hr., sute de pelerini veniţi la Roma din toate colţurile imperiului se aflau pe Via Aurelia şi pe Via Ostia, în locurile unde fuseseră înhumaţi cei doi Apstoli, Petru şi Pavel, în pofida restricţiilor dure impuse de edictul lui Valerian emis cu an în urmă. Acest document interzicea întrunirile creştinilor şi accesul în cimitire, sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Episcopul Sixtus al II-lea al Romei (257-258 d.Hr.) tocmai terminase oficierea slujbei când, informate de iscoade, autorităţile s-au năpustit în mulţime operând numeroase arestări printre creştinii prezenţi. Episcopul însă a reuşit să scape. Drept urmare, la cererea prefectului Cornelius Saecularis, împăratul Valerian emite un al doilea edict, prin care pedepsele sunt şi mai severe pentru creştini: episcopii şi întreg clerul care încălcau dispoziţia urmau să fie executaţi în afara cetăţii, nobilii şi cavalerii romani creştinaţi îşi pierdeau averile şi erau decapitaţi, matroanele, declasate şi trimise în exil, servitorii casei imperiale care mărturiseau creştinismul, legaţi de pământurile fiscului etc., iar capii Bisericii, forţaţi să aducă sacrificii zeilor. Moaştele, ascunse în burdufuri de piele cusute cu aţă de cânepă În această stare de tensiune, Sixtus al II-lea ia o hotărâre curajoasă şi istorică: punerea la adăpost a moaştelor celor doi Apostoli ai Mântuitorului Hristos. Cripta Sfântului Petru se afla în catacomba de pe Via Aurelia, lângă Circus Flaminus, alături de cripta Lucinei, proprietara domeniului, care şi-a pus la dispoziţia creştinilor mormântul. Tot aici se mai aflau şi alte morminte de martiri convertiţi la creştinism de către cei doi Apostoli. După ce militarii care păzeau intrările în catacombe au fost mituiţi, relicvele sacre au fost deshumate în mare taină. La fel s-a procedat şi cu moaştele Apostolului Pavel, înhumate în cimitirul de pe Via Ostia. La ambele deshumări a fost prezent curajosul episcop Sixtus al II-lea. Moaştele au fost aşezate cu grijă în burdufuri de piele, cusute cu sfoară de cânepă. Ele urmau să ajungă într-un cimitir din afara cetăţii, neecleziastic şi nesupus riscului de a fi confiscate, mergând pe Via Appia, unde rămâneau ferite de ochii autorităţilor şi de zelul indiscret al credincioşilor. Burdufurile cu sfintele moaşte au fost preluate de două atelaje care trebuiau să traverseze oraşul spre Via Appia. Toată misiunea s-a desfăşurat noaptea. Căruţele s-au aşezat la rând pentru a intra în oraş după apusul soarelui, cum era ordinul. Misterioşii "negustori guralivi" Căruţa cu moaştele Sfântului Pavel transporta, chipurile, sare din port şi era condusă de arhidiaconul Laurenţiu, preotul Sever şi subdiaconul Claudiu, travestiţi în negustori. Celălalt car, cu moaştele Sfântului Petru, era încărcat cu covoare, stofe de preţ, mătăsuri orientale şi trebuia să ajungă la un circ din Capua. Acesta era însoţit de însuşi episcopul Sixtus al II-lea şi de preotul Lucius, travestiţi în nişte negustori guralivi şi certăreţi. Cele două care urmau a se întâlni lângă Colosseum, în dreptul coloanei de marmură ridicată de Augustus în anul 20 î.Hr., pe care erau gravate în aur distanţele dintre Roma şi principalele cetăţi ale imperiului şi, de aici, pe Via Latina, să meargă împreună, pe lângă Termele lui Carracala, până la bifurcaţia cu Via Appia şi să iasă din oraş prin poarta Capena, spre Capua. În cele din urmă, sfintele relicve au ajuns cu bine în sud-estul Romei, fiind depuse cu grijă în cripta Platonia, unde au rămas multă vreme. Dacă în viaţă cei doi mari Apostoli ai creştinismului nu s-au întâlnit de prea multe ori (o dată la întoarcerea lui Pavel de la Damasc, când au stat împreună cincisprezece zile, a doua oară la Ierusalim, după întoarcerea lui Pavel din prima călătorie misionară) sau au fost certaţi din cauza propovăduirii Adevărului şi neamurilor de către Pavel, iată cum, într-o noapte, cei doi au străbătut împreună Roma, după 190 de ani, de data aceasta ca relicve sacre ale creştinilor pe care ei îi convertiseră. La scurt timp după această aventură, episcopul Sixtus al II-lea avea să fie ucis de persecutori, la 6 august, împreună cu doi diaconi, chiar în amvonul din care predicau în cimitirul Pretextatus, luând şi ei cununa de martiri ai lui Hristos, fiind îngropaţi în acelaşi cimitir. Cele mai vechi icoane ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel Anul trecut, arheologii Vaticanului, folosind tehnologia cu laser, au descoperit pe zidurile unei catacombe din Roma ceea ce ei cred că este cea mai veche imagine (icoană) existentă a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care datează din secolul al IV-lea. Ziarul Vaticanului, "Osservatore Romano", a prezentat la vremea respectivă noua descoperire şi a publicat fotografii cu imaginea unei fresce ce reprezintă chipul unui bărbat cu barbă, prezentat pe un fond roşu, înconjurat de o aură de un galben strălucitor. Fruntea îi este înaltă. Imaginile respective au fost descoperite la data de 19 iunie 2009, iar anunţul a fost făcut de experţii Comisiei pontificale pentru arheologie sacră. Conform informaţiilor din ziarul Vaticanului, cele două imagini au fost identificate în Catacomba Sfintei Tecla din Roma. Descoperirea, care a necesitat îndepărtarea cu ajutorul laserelor a mai multe straturi de argilă şi calcar, a fost făcută înainte cu o zi de sărbătoarea religioasă ţinută de catolicii Romei, care au organizat festivităţi speciale dedicate Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.