Darul Reginei Elisabeta a II-a pentru Biserica Ortodoxă Română

Suntem în aceste zile martorii istoriei ce se conjugă la timpul prezent. Odată cu moartea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, din 8 septembrie, a început un lung pelerinaj funebru de la Castelul Balmoral din Scoţia către Capela „Sfântul Gheorghe” din Castelul Windsor, necropolă regală. Între personalităţile care au avut privilegiul întâlnirii cu Regina Elisabeta a II-a se numără şi vrednicul de pomenire Patriarh Justinian, care a vizitat Londra în 1966 şi a participat la o slujbă de Vecernie ortodoxă în „Capela Reginei”. În acest loc, luni, 19 septembrie, va fi înmormântat sicriul din lemn de stejar al suveranei. Vizita oficială stă în strânsă legătură cu tipărirea Bibliei sinodale din 1968.

În mesajul adresat Majestăţii Sale Charles al III-lea, Regele Regatului Unit al Marii Britanii şi al Commonwealth-ului, cu prilejul trecerii la Domnul a Reginei Elisabeta a II-a, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel amintea că „Majestatea Sa a fost un prieten constant al poporului român și, în special, al Bisericii Ortodoxe Române, în strădania lor de a trece prin vremurile grele ale dictaturii comuniste. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a a rămas în conștiința noastră ca o susținătoare constantă a românilor care s-au stabilit în Regatul Unit și, în general, a României, fiind inspirată de manifestarea statornică de iubire și apreciere a Majestății Voastre pentru țara și poporul nostru”. Episodul din anul 1966 confirmă întru totul cuvintele elogioase ale Preafericirii Sale. Să citim cronica vremii.

„Biserica Ortodoxă Română”, buletinul oficial al Patriarhiei Române, consemnează în numerele 7-8 din iulie-august 1966 faptul că „Prea Fericitul Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vizitat Biserica Angliei între 21-28 iunie a.c.”. Vizita a avut loc în urma invitaţiei Arhiepiscopului de Canterbury, dr. Michael Ramsey, adresată într-o scrisoare datată 22 octombrie 1965. Cel de-al treilea Patriarh al României a comunicat în răspuns aprecierea pentru faptul că „va avea prilejul deosebit de a cunoaşte modul de organizare a Bisericii Angliei şi viaţa religioasă a clericilor şi credincioşilor Bisericii Anglicane”.

Vizita oficială a început în dimineaţa zilei de marţi, 21 iunie, când a fost condusă la Aeroportul Băneasa delegaţia Bisericii Ortodoxe Române alcătuită din: Patriarhul Justinian, Episcopul-vicar patriarhal Antim Nica Târgovişteanul, preotul Ioan Gagiu - director al Administraţiei Patriarhale şi redactor responsabil al revistelor patriarhale, preotul Niţişor Cazacu - secretarul Consiliului Naţional Bisericesc şi arhidiaconul Constantin Dumitrescu. La Londra au fost întâmpinaţi de dr. Michael Ramsey, Arhiepiscop de Canterbury, primat a toată Anglia şi Mitropolit, şi de ambasadorul României la Londra, Vasile Pungan. Printre ierarhii Bisericii Ortodoxe prezenţi în salonul oficial al aeroportului s-au numărat Mitropolitul Atenagora al Tiatirelor (Patriarhia Ecumenică) şi Mitropolitul Antonie Bloom de Suroj, exarh pentru Europa Occidentală al Patriarhiei Moscovei. Românii prezenţi în capitala Marii Britanii au fost reprezentaţi şi de părintele profesor Vintilă Popescu, parohul ­bisericii ortodoxe româneşti din Londra şi de doi tineri care urmau studii de teologie în Anglia: diaconul Ion Bria şi Remus Rus.

Primirea de către Regina Elisabeta la Palatul Buckingham

Prima oprire a delegaţiei conduse de Patriarhul Justinian a fost la reşedinţa oficială din Londra a Arhiepiscopului de Canterbury - Palatul Lambeth, unde au fost găzduiţi. A doua zi, miercuri, 22 iunie, au vizitat Palatul Westminster, sediul Parlamentului Marii Britanii de pe malul Tamisei. La orele prânzului, Patriarhul Justinian, Arhiepiscopul de Canterbury şi preotul Vintilă Popescu „au fost primiţi de Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii în Palatul Buckingham [...] cu onorurile cuvenite celor mai înalţi demnitari de state”. O jumătate de oră a durat întrevederea dintre suverană şi înalţii prelaţi. Patriarhul Justinian i-a dăruit Reginei Elisabeta o icoană cu chipul Maicii Domnului cu Pruncul, lucrată în email, cu ramă aurită, în Atelierele Institutului Biblic de la Bucureşti, un album editat sub egida UNESCO cu mănăstirile din nordul Moldovei, precum şi un almanah ortodox. Tot din cronică aflăm că regina a dorit să afle ce impresie are Patriarhul României despre Londra: „Prea Fericirea Sa a declarat că admiră monumentalitatea clădirilor în stil gotic, marile biserici creştine, instituţiile de cultură şi artă, având aceeaşi admiraţie şi pentru marile parcuri şi grădini ale Londrei. Ca răspuns la această apreciere, Majestatea Sa a condus pe Prea Fericirea Sa şi pe Graţia Sa Arhiepiscopul Ramsey spre parcul din jurul Palatului Buckingham, arătând că şi acest parc - ca toate cele din Londra - are arbori vechi şi plantaţii care fac impresia unor grădini în care mâna omului a intervenit foarte puţin”. La final, Patriarhul Justinian a primit din partea Reginei Elisabeta a II-a „un portret al Majestăţii Sale, cu autograf”, aceasta „exprimându-şi satisfacţia deosebită pentru vizita făcută de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.

Istoria Bibliei sinodale din 1968

Ceea ce nu putea cuprinde jurnalul oficial al vizitei sunt discuţiile de culise. Să nu uităm contextul în care se afla Biserica noastră într-un stat comunist ateu. Dintre acestea, s-a perpetuat în tradiţia locală o informaţie cu iz de legendă conform căreia Regina Elisabeta a II-a i-ar fi oferit Patriarhului Justinian în dar o maşină de lux. Patriarhul s-ar fi scuzat spunându-i că nu refuză darul, însă Biserica noastră ar avea o nevoie şi mai stringentă să tipărească o nouă ediţie a Sfintei Scripturi, care nu mai văzuse lumina tiparului din timpul predecesorului său, Nicodim Munteanu, în 1944. Motivul era lipsa hârtiei şi a aprobărilor de stat pentru importarea ei. Având în vedere că regina patrona Societatea Biblică Britanică, a apelat la bunăvoinţa ei pentru oferirea hârtiei speciale atât de necesară. Cert este că, în 1968, când Biserica noastră a sărbătorit pentru prima dată două decenii de la înscăunarea unui Patriarh, la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă apărea Biblia sau Sfânta Scriptură „tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte † Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod”. În Cuvântul înainte datat 6 iunie 1968, ziua aniversării, Patriarhul Justinian notează: „Biblia întreagă pe care o tipărim acum este, în bună parte, unul din roadele legăturilor ecumenice creştine care au luat fiinţă şi s-au dezvoltat în secolul nostru. În spiritul acesta al dragostei şi al ecumenismului creştin, «Societăţile Biblice Unite», cu sediul la Londra, s-au oferit să ne trimită în dar hârtia specială «Bibeldruck», pentru tipărirea noii Biblii în limba română, în 100.000 de exemplare”. Vizita efectuată de Patriarhul Justinian în Marea Britanie în 1966 nu poate fi străină de acest preţios dar.

Mai multă lumină asupra acestui eveniment regăsim într-o comunicare ştiinţifică susţinută de dr. Călin Popescu în 2017, Anul comemorativ Justinian Patriarhul, şi publicată un an mai târziu în broşură, cu titlul: „Biblia din 1968, realizare a Patriarhului Justinian”. Din document aflăm că, în 1967, în una dintre primele şedinţe sinodale de la întoarcerea din Marea Britanie, Patriarhul Justinian „a adus la cunoştinţa Sfântului Sinod că s-a ivit posibilitatea tipăririi Bibliei într-o nouă ediţie”. Tot din aceeaşi cercetare aflăm un aspect important al vizitei de mai sus: „S-a mai consemnat că o parte din delegaţie, inclusiv pr. Gagiu şi PS Antim, a vizitat atunci sediul BFBS (Bible House) din centrul Londrei (Victoria Street), unde «au discutat despre problema Bibliilor româneşti»”. Autorul publică fragmente însemnate din corespondenţa purtată de-a lungul a doi ani, între 1967 şi 1968, între Societatea Biblică Britanică şi Patriarhia Română, aflate în Arhiva Bible Society. Informaţiile sunt mai mult de natură tehnică şi descriu întreaga istorie a Bibliei de la 1968, de la negocieri preliminare până la tipar şi distribuţie. Între 16 noiembrie 1967 şi 22 ianuarie 1968, patru transporturi au adus în România „160 de tone de hârtie subţire”, ultimul special pentru cerneala necesară: „cantitatea pentru tirajul anunţat - 1,6 tone (2.000 de litri) de cerneală Perfecta neagră”. Au mai sprijinit financiar, pe lângă Societatea Biblică Britanică, şi cele similare din Canada, Olanda, Norvegia şi Suedia (Dr. Călin Popescu, „Biblia de la 1968, realizare a Patriarhului Justinian”, Editura Mediaprint, Piteşti, 2018, pp. 25-26). În cadrul acestui proces, reprezentanţii britanici au apelat în 1968 la Arhiepiscopul de Canterbury pentru a stimula colectarea de donaţii necesare finanţării. Răspunsul acestuia este edificator: „În iunie 1965, l-am vizitat pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi, în iunie următor, el mi-a întors vizita. Ca rezultat al acestor vizite şi al relaţiilor tot mai bune dintre Bisericile noastre, şi cu deplinul concurs al Patriarhului, autorităţile statului român au dat permisiunea, toamna trecută, pentru British and Foreign Bible Society să importe în România suficientă hârtie pentru tipărirea a 100.000 de Biblii” („Biblia de la 1968, realizare a Patriarhului Justinian”, p. 34).

După mai bine de jumătate de veac, nu putem cumpăni care dintre actorii de mai sus a înclinat mai mult balanţa pentru tipărirea Bibliei. Cert este că prezenţa Patriarhului Justinian în Marea Britanie, prietenia cu Arhi­episcopul de Canterbury Michael Ramsey şi audienţa la Regina Elisabeta a II-a sunt factori importanţi ai acestei mari biruinţe pe plan editorial pentru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în România.

Vecernie în Capela „Sfântul Gheorghe” din Castelul Windsor

Revenind la periplul delegaţiei române pe tărâm englez, ne mai oprim doar la ziua de joi, 23 iunie 1966, care a început la Ambasada română din Londra. La orele prânzului, Patriarhul Justinian şi Arhiepiscopul de Canterbury au plecat către Castelul Windsor, ales drept necropolă de Regele George al VI-lea al Regatului Unit, tatăl Reginei Elisabeta a II-a. Întrucât era ajunul sărbătorii Naşterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Patriarhul României a participat la o Vecernie solemnă în Capela „Sfântul Gheorghe”, într-o procesiune impresionantă: „Când înalţii prelaţi şi-au făcut intrarea în biserică, corul bărbaţilor împreună cu corul copiilor au intonat în greceşte imnul «Pe Stăpânul şi Arhiereul nostru, Doamne îl păzeşte, întru mulţi ani». Procesiunea s-a desfăşurat apoi în interiorul încăpătoarei şi monumentalei biserici, în ordinea următoare: primul grup: cavalerii militari, un ofiţer al gărzii, guvernatorul cavalerilor militari, guvernatorul castelului; al doilea grup: un slujitor al bisericii, directorul adjunct şi capelanul colegiului Eton, Lordul Stareţ al Mănăstirii Nashdom, Lordul Episcop de Oxford, Prea Fericirea Sa Justinian, Patriarhul României cu însoţitorii săi, însoţit de Graţia Sa, Lordul Arhiepiscop de Canterbury, cu suita sa; al treilea grup: un slujitor al bisericii, purtătorul crucii de procesiuni, corişti, slujitori mireni şi corul de elevi, supraveghetorul ordinii, canonicii, decanul”. La momentul rânduit al Vecerniei, Patriarhul României a binecuvântat asistenţa „cu o cruce de metal aurit lucrată în email, pe care a aşezat-o apoi pe sfânta masă din altarul bisericii Sfântul Gheorghe, ca să fie spre amintire a vizitei sale”. „Capela Reginei”, aşa cum a numit-o Arhiepiscopul de Canterbury în cadrul cuvântului de bun-venit adresat Patriarhului Justinian, este în aceste zile pregătită pentru a o primi spre veşnică odihnă, alături de suveranul ei tată şi de alţi înaintaşi ai Casei de Windsor.