De 12 ani împreună cu Sfântul Irodion

Se împlinesc, astăzi, 12 ani de când s-a mai adăugat în calendarul Bisericii Ortodoxe ­Române încă un sfânt cu care suntem ­împreună, Sfântul Irodion. Mare bucurie și binecuvântare a primit Mănăstirea Lainici prin canonizarea celui mai longeviv stareț al său din toate timpurile. Sfântul Irodion a fost stareț al Lainiciului între 1854-1900 cu cinci mici intermitențe, iar spre finalul vieții a fost și duhovnic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, căruia îi fusese ucenic și cel care l-a promovat monah (1846), ieromonah (1853) și stareț-egumen (1854) și care l-a numit „Luceafărul de la Lainici”.

În duminica din 1 mai 2011, la împlinirea a 111 ani de la nașterea în Împărăția cerurilor a Sfântului Cuvios Irodion, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei, și cu alți 23 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, săvârșea Sfânta Liturghie la Sfânta Mănăstire Lainici, în prezența a peste 10.000 de credin­cioși, iar la finalul acesteia se făcea proclamarea oficială a canonizării Sfântului Irodion de la Lainici, cu ziua de prăznuire 3 mai.

Sfântul Irodion și-a făcut ucenicia la Mănăstirea Cernica (1841-1850), unde era o „școală” a isihasmului românesc. Așa cum se cunoaște, acest curent al neoisihasmului românesc a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și se încheie la sfârșitul secolului al XIX-lea. Axa principalilor exponenți ai arborelui neoisihasmului românesc este formată din următorii sfinți: Sfântul Vasile de la Poiana Mărului ( ^ 1767); Sfântul Paisie Velicicovski ( ^ 1794); Sfântul Gheorghe, starețul de la Cernica ( ^ 1806); Sfântul Iosif de la Văratec ( ^ 1828); Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, ( ^ 1834); Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului-Noul Severin ( ^ 1868); Sfântul Irodion de la Lainici ( ^ 1900).

Harisma isihasmului, o mare taină

Această harismă a isihasmului românesc se transmite ca o axă pe parcursul celor 150 de ani și bineînțeles că ea merge până în ziua de azi și se va continua până la sfârșitul veacurilor, atâta timp cât vor mai exista iubitori, admiratori și practicanți ai acesteia. Monahismul prin exce­lență este isihast. Monahii, cei care conștien­tizează și se luptă din răsputeri împotriva patimilor și egoismului din ei, devin purtători ai acestui duh isihast. De regulă această harismă este foarte discretă. Nu se face caz prea mult de ea mediatic, pentru că ea se trăiește și atât. Când se încearcă exteriorizarea publică, atunci se pierde.

Această harismă a isihasmului a existat la Mănăstirea Lainici până la sfârșitul secolului XX prin ultimul stareț isihast Calinic Cărăvan ( ^ 20 mai 1991). Este o mare taină harisma isihasmului, întâi să o înțelegi și cu mintea, și cu inima și apoi în raport de nevoință să poți să te împărtășești de dulceața ei.

Sfântul Irodion a gustat din plin această dulceață duhovnicească, după multă suferință și amar din partea lumii, trupului și demonilor. Acesta este paradoxul urcușului duhovnicesc, care alternează între suferință, durere și bucurie. Cu cât omul suferă mai mult fără cârtire, cu atât se sfințește mai mult. Acest fapt a fost înțeles foarte bine de Sfântul Irodion, care s-a familiarizat cu el și i-a devenit ca a doua fire. Acest sfânt a fost un mare iubitor de Liturghie. Aproape zilnic săvârșea Sfânta Liturghie și iubea foarte mult biserica. De aceea într-un context al vieții sale mărturisea: „Sfântului Altar am închinat şi jertfit toată puterea vieţii mele”.

Fiind format în duhul isihast cernican, Sfântul Irodion era foarte răbdător și iubitor de frați. „Era un foarte aspru nevoitor, fapt pentru care puțini puteau să viețuiască împreună cu el, datorită acestei mari asceze”, mărturisea ucenicul său, următorul stareț de după el, ierom. Damaschin Pandelescu. Strălucea ca un soare puternic și nu puteai sta lângă el fiindcă te ardea. Ori te încălzeai și ardeai ca și el în asceză și nevoință, ori te excludeai singur. Așa au fost marii sfinți nevoitori.

Lucrarea Sfântului Irodion

De la canonizarea sa, Sfântul Irodion lucrează vizibil în ogorul Domnului. Tot mai mulți oameni îl cunosc în rugăciune și îi simt ajutorul. În după-amiaza zilei de 9 aprilie 2009, când au fost dezgropate moaștele sfântului, a intrat o familie pe poarta mănăstirii și au fost marcați de o mireasmă foarte plăcută care se simțea în toată curtea mănăstirii. M-au întrebat: „Ce-ați făcut, părinte, că toată curtea miroase a mir foarte plăcut?” După aceea au aflat că atunci au fost scoase sfintele moaște din măruntaiele pământului și aceasta era explicația.

La canonizare, în 1 mai 2011, mi-au mărturisit mai mulți că, atunci când s-a făcut procesiunea cu sfintele moaște în jurul bisericii, s-a simțit o mare mireasmă în aer. De 12 ani, de la canonizare, Sfântul Irodion împrăștie continuu mireasmă. O simte cel ce este pregătit, cel ce are inima smerită și curată. Prin anii 2019, un preot din Germania, trecând pe la Mănăstirea Lainici, mi-a mărturisit o întâmplare referitoare la Sfântul Irodion. Acest preot şi familia sa au mare evlavie la Sfântul Irodion. Făcând într-o zi curățenie prin casă cu soția și copiii, la un moment dat au observat că, împingând un dulap, neatenți, acesta se înclină la 45 de grade şi era să cadă pe copilul cel mic, de 5 ani, care se afla lângă el. Sesizând pericolul, copilul a introdus instinctiv mâna în buzunar să atingă o iconiță. Dulapul a rămas înclinat spre copil, fără să cadă pe el. Tatăl a îndreptat dulapul, iar copilul era cu iconița Sfântului Irodion în mână și o săruta. Sfântul Irodion a oprit pericolul.

Pe parcursul acestor ani, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a binecuvântat și s-au dăruit părticele din moaștele Sfântului Irodion în peste 35 de biserici și mănăstiri, din țară și străinătate. S-au dăruit moaște în Canada, America, Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia, Moldova etc., unde au fost solicitări oficiale. Ne-am bucurat și ne bucurăm foarte mult de lucrarea Sfântului Irodion.

De cele mai multe ori, din păcate, nu ­conș­tientizăm aceste mari binecuvântări ce ni le-a dăruit Bunul Dumnezeu. Îi mulțumim Preasfintei Treimi, Maicii Domnului, ocrotitoarea mănăstirii noastre, și tuturor sfinților pentru marele dar făcut nouă nevrednicilor prin cunoașterea, simțirea și înrudirea cu acest mare sfânt scump și drag nouă. Îți mulțumim, Sfinte Preacuvioase Părinte Irodion, că ne-ai ales!