De la Tars la Ierusalim

Istoria Bisericii creştine are ca punct pivotal convertirea Sfântului Apostol Pavel. Deşi au mai existat înainte de el contacte între comunitatea celor care credeau şi nonevrei şi convertiri ale acestora, Apostolul Pavel deschide larg porţile Bisericii pentru păgâni şi el are un proiect religios prin care loveşte în inima sistemului de credinţe din vremea lui. Pentru a-l înţelege pe Pavel, trebuie să cunoaştem şi contextul în care el a trăit şi s-a educat. 

Aşa cum ne prezintă cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Apostol Pavel era de fel din cetatea Tars, provincia Cilicia, azi sudul Turciei. Această cetate este cunoscută cu numele de Tarşiş în Vechiul Testament, fiind atunci, ca şi în vremea lui Pavel, un important centru comercial şi nod de transport. Prin Tars treceau marile drumuri comerciale dinspre Europa continentală şi Asia Mică spre Mesopotamia şi India, precum şi cele care coborau pe coasta Mediteranei, spre Siria, Liban, Iudeea şi în cele din urmă Egipt şi nordul Africii. Erau drumuri străvechi, străbătute de caravane organizate. 

Misterul cetăţeniei romane 

Tarsul lui Pavel, sau al lui Saul, aşa cum este cunoscut înainte de convertire, se remarcă în timpul războiului civil dintre Iulius Cezar şi Pompei (49-45 î.Hr.). Deşi era în partea de răsărit a imperiului, preponderent fidelă lui Pompei, oraşul se aliază cu Cezar, şi după ce acesta devine victorios primeşte foarte mari favoruri. Locuitorii primesc cetăţenia romană, un privilegiu foarte important în imperiu, de care Pavel din Tars se va folosi în timpul activităţii lui. Ştim că Pavel a fost cetăţean roman, nu ştim însă clar împrejurările în care familia lui a primit acest privilegiu. Există o supoziţie că bunicul, sau tatăl său, ar fi fost soldat roman care a servit în armata lui Cezar sau ulterior.  Această ipoteză este susţinută de textul de la Efeseni 6, 13-17 unde apostolul descrie armura duhovnicească cu care trebuie să se îmbrace un creştin, plecând de la elementele componente ale unei armuri romane. El descrie cu precizie componentele armurii (platoşa, încălţăminte de luptă, pavăza - scutul, coif şi sabie), fapt care arată că în casa unde a crescut era o armură romană, şi mai ales că el le descrie în ordinea în care un soldat se echipa cu ele, nu aleatoriu. El provine dintr-o familie privilegiată, bogată, dintr-un oraş cosmopolit, cu o viaţă economică intensă. 

Rădăcinile istorice

Apostolul Pavel provenea din tribul lui Beniamin, rădăcinile lui ancestrale fiind localizate în zona Iudeei. După prăbuşirea regatului nordic în secolul 8 î.Hr. şi împrăştierea celor 10 triburi de acolo, regatul sudic, format din triburile lui Iuda şi Beniamin, mai rezistă aproape 150 de ani până la robia babiloniană, dar aceste triburi îşi păstrează o disciplină cultică şi teologică, adică devin păstrători şi continuatori ai Legii lui Moise. La Pavel regăsim atât privilegiul roman - statutul de cetăţean al imperiului cu anumite libertăţi şi drepturi  -,  dar şi prestigiul religios de a face parte din seminţia care a păstrat cultul şi Tora. Aceste două aspecte vor explica de ce el se apleacă spre studierea iudaismului cu mare râvnă şi dorinţa de a deveni fariseu. Se pare că el se dedică studiului şi datorită unei condiţii fizice care îl împiedica să parcurgă o carieră militară. Aşa cum erau educaţi tinerii în tradiţia evreiască, Pavel deprinde şi un meşteşug pe care îl va practica şi în timpul apostolatului: realizarea de corturi. Acest meşteşug era la modă în acele vremuri, permiţând celor care îl practicau să se întreţină cu uşurinţă. Corturile erau de folos caravanelor care transportau bunuri pe marile reţele comerciale din vremea aceea, şi care poposeau din loc în loc pentru odihnă ridicând aceste corturi. Ele erau folosite şi în marile oraşe de negustorii ambulanţi care îşi vindeau marfa sub cerul liber. 

La picioarele lui Gamaliel 

Cu acest bagaj social foarte promiţător, Pavel se dedică studierii Legii şi a învăţăturilor Vechiului Testament. El intră pe drumul pregătirii de a deveni fariseu, adică membrul unei grupări religioase puternice care avea o mare influenţă în rândul poporului evreu. Pavel uceniceşte la un mare învăţător de Lege al evreilor, cu numele Gamaliel. La Fapte 22, 3, apostolul mărturiseşte că „stătea la picioarele lui Gamaliel”, „învăţând în chip amănunţit Legea părintească”. Această mărturie este deosebit de importantă pentru că pune în lumină trecutul său şi explică de ce el a fost în prima parte a vieţii foarte râvnitor pentru îndeplinirea poruncilor Legii Vechi şi implicat în prigonirea creştinilor. Partida fariseilor îl pregăteşte pe Pavel pentru acest parcurs. Ei sunt prezentaţi în Evanghelii ca principalii oponenţi ai Domnului Hristos, şi în Faptele Apostolilor devin, la fel, principalii prigonitori ai creştinilor. Atitudinea lor se întemeia pe concepţia că cei care nu respectă cu stricteţe Legea şi învăţăturile Vechiului Testament, precum şi interpretarea lor asupra acestora, trebuiau să fie îndepărtaţi fizic din mijlocul poporului. Printr-un studiu îndelungat al Vechiului Testament, această grupare ajunsese la concluzia că poporul a suferit în istorie exiluri, cuceriri, dominaţii străine, şi în cele din urmă stăpânire romană, pentru că nu a ascultat de Dumnezeu şi nu a ţinut Legea divină transmisă lor. Prin urmare, drumul spre recâştigarea gloriei davidice a poporului era ţinerea cu stricteţe a poruncilor Legii vechi, numai că ei adaugă acesteia propriile interpretări şi completări. Ei se consideră păstrătorii şi gardienii legii divine şi văd ca o ameninţare pentru poporul ales pe oricine se îndepărta de la canonul lor. Saul din Tars aderă la această viziune şi devine un prigonitor al comunităţii Bisericii primare. Deşi educat la şcoala lui Gamaliel, el părăseşte viziunea moderată a maestrului său şi se radicalizează, devenind un instrument de îndepărtare fizică a creştinilor. Gamaliel este cunoscut în Fapte pentru atitudinea lui neutră faţă de Biserică. În sinedriu, el le spune fariseilor să nu-i prigonească pe creştini, folosind o logică desprinsă mai mult din filosofia greacă: „Lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu” (Fapte 5, 38-39). Într-un text viitor vom vorbi despre convertirea minunată a lui Pavel şi proiectul lui misionar.