Devoluțiunea în dreptul Bisericii Ortodoxe Române

Devoluțiunea este o instituție juridico-canonică, întâlnită atât în dreptul bisericesc, cât și în legislația civilă din România. Dreptul de devoluțiune canonică este un drept special, prin care un organ administrativ de compe­tență superioară iese din jurisdicția proprie și intervine asupra organelor situate într-o stare ierarhică inferioară, în cazul când acestea, din neglijență sau din abuz de putere, nu-și îndeplinesc sau încalcă prevederile canonice sau regulamentare (neaplicarea legii sau aplicarea greșită a legii), având la bază exercitarea prerogativelor de supraveghere, control și îndrumare executat ex officio, în vederea aplicării și respectării legii și restabilirii ordinii instituționale. Acest drept de control al organelor superioare față de cele inferioare ierarhic nu aduce atingere indepen­denței unităților din jurisdicție sau autonomiei eparhiale, ci se axează pe legătura dintre libertate și responsabilitate, pentru menținerea ordinii canonice și administrative bisericești.

Devoluțiunea bisericească are la bază principiile canonice ale autonomiei eparhiale, subsidiarității și jurisdic­țional.

Dreptul de devoluțiune își are rădăcinile în canoanele și tradiția Bisericii Ortodoxe, fiind întărit de legislația bisericească specifică Bisericii Ortodoxe Române. Acest drept este unul vechi în Biserică, cu temeiuri în canoanele ecumenice și locale, care sunt obligatorii pentru întreaga comunitate creștină. Utilitatea și importanța practică a acestui drept constă în restaurarea și asigurarea canonicității, în organizarea Bisericii și în aplicarea fără abuz și încălcări ale principiului ierarhic, dar și pentru a exista încredere și autoritate dreaptă între toți membrii Bisericii. Scopul pentru care se exercită dreptul de devoluțiune în Biserică, drept întâlnit în legislația de stat (devoluțiunea succesorală), este acela de a menține autoritatea canoanelor și de a garanta că toate activitățile ecleziale de natură dogmatică, liturgică, administrativă și organizatorică se desfășoară în cadrul ortodox al Bisericii, respectându-se principiul ierarhic. Acest drept este unul inerent oricărei admi­nistrații organizate ierarhic, fiind statuat de prevederile canonului 11 al Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787), iar prin canonul 26 al Sinodului IV Ecumenic s-a stabilit ca fiecare chiriarh să administreze bunurile eparhiei sale printr-un econom.

Biserica Ortodoxă recunoaşte protosului fiecărei Biserici dreptul exclusiv de a interveni în cazul în care un chiriarh, din neglijenţă ori din neştiinţă sau prin abuz, nu îşi respectă obligaţiile referitoare la administraţia bunurilor din eparhia sa, identificându-l prin expresia „dreptul de devoluţiune”. Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române reglementează detalii legate de această autoritate, stabilind procedurile și limitele de intervenție ale episcopului sau ale altor autorități ierarhice superioare.

În Biserica Ortodoxă Română, Mitropolitul exercită dreptul de a primi apel și dreptul de devoluțiune în eparhiile sufragane în vederea restabilirii ordinii canonice și administrative (114, alin. 4, lit. g din Statut), și, de asemenea, la nivel central, Patriarhul României exercită dreptul de a primi apel și dreptul de devoluțiune în mitropolii și în eparhiile aflate sub directa autoritate a Patriarhiei Române, în vederea restabilirii ordinii canonice și administrative (art. 26, alin. 24 din Statut). În baza dreptului de devoluțiune, adică prin atributul transferului de competențe, Patriarhul are îndatorirea și responsabilitatea de a supraveghea modul în care se face administrarea întregului patrimoniu bisericesc, luând măsuri legale de îndreptare acolo unde demnitatea, interesul și buna chivernisire a Bisericii o cer.

În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 29 februarie 2024, a adoptat o serie de măsuri prin care se dă expresie din ce în ce mai aplicată devoluțiunii bisericești, prin înființarea unor noi organisme de control și supraveghere care să îndeplinească rolul de verificare și autoreglare a sistemului administrativ bisericesc: „Această responsabilitate de supraveghere în baza dreptului de devoluţiune se concretizează în Biserica Ortodoxă Română astfel: Mitropolitul, prin Corpul de control financiar şi audit intern, dispune verificarea situaţiei financiare şi patrimoniale a eparhiilor din mitropolie, iar în cazul în care constată deficienţe şi lipsuri, Mitropolitul adoptă măsuri pentru remedierea acestora; Patriarhul României, prin Corpul de control financiar şi audit intern, dispune verificarea situaţiei financiare şi patrimoniale a mitropoliilor şi a eparhiilor aflate sub autoritatea directă a Patriarhiei Române, iar, în cazul în care constată deficienţe şi lipsuri, Patriarhul României adoptă măsuri pentru remedierea acestora”.

Dreptul de devoluțiune se axează pe legătura dintre libertate și responsabilitate, adică pe autonomia proprie a fiecărei eparhii, dar și pe cooperarea sinodală între ierarhi, pentru menți­nerea ordinii canonice și administrative biseri­cești. Astfel, în slujirea Bisericii Ortodoxe nu există drepturi fără obligații și nici autonomie eparhială fără comuniune sinodală și coresponsabilitate. În baza dreptului de devoluțiune se exercită în Biserică dreptul de supraveghere, inspecție și îndrumare, autoritățile canonice de nivel superior intervenind în exercițiul autorită­ților de rang inferior, în momentul în care nu se conformează sfintelor canoane, Statutului de organizare și funcționare al Bisericii autocefale și regulamentelor lui de aplicare. Autoritatea canonică superioară poate să întreprindă și preventiv activități statutare de control și îndrumare față de unitățile din subordine, pentru a preîntâmpina încălcarea prevederilor normelor bisericești.

Prin urmare, dreptul de devoluțiune apare ca un remediu absolut necesar de corectare, îndreptare și, la nevoie, de sancționare, iar scopul existenței și adoptării acestuia de către Biserică este acela de a garanta respectarea sfintelor canoane și a legislației bisericești, și de a menține ordinea și disciplina eclesială, potrivit principiilor fundamentale ale dreptului bisericesc.