Din vremea romantică a Iaşiului: Casele Cazimir

La sfârşitul secolului al ­XVIII-lea, spătarul Petrache Cazimir a cumpărat de la medelnicerul (boier, dregător din Evul Mediu din Principatul Moldovei şi din Ţara Românească, care avea ca atribuţiune să-i toarne domnitorului apa pentru a se spăla pe mâini înainte de masă, să îi pună sare în mâncare şi să îi aranjeze masa), un teren pe care a construit ceea ce avea să devină, în perioada cea mai romantică a Iaşiului, Casele Cazimir. Importanţa lor este dată de instituţiile care au funcţionat în ele: Academia Mihăileană, Şcoala de Belle Arte, Pinacoteca Ieşeană, filiala din Iaşi a Academiei Române, şi de personalităţile care au trecut prin ele, ca dascăli.
Spătarul Cazimir a ridicat o casă de mari dimensiuni, în apropierea Bisericii Tălpari, data exactă nu este cunoscută, dar în anul 1819 deja exista, căci apare în planul Iaşiului realizat de Giuseppe Bayardi.
În 1827, la 19 iulie, a avut loc un mare incendiu, în care au ars imobilele aflate peste drum de Casele Cazimir, Biserica Tălpari, Curtea Domnească, însă casele spătarului nu au avut nimic de suferit. Până la moartea sa, impozantul imobil a fost închiriat. După moartea sa, survenită în 1832, casa a trecut în posesia creditorilor, printre care se afla chiar şi domnitorul Moldovei, Mihail Sturza, acesta vânzând-o statului în anul 1834. În 1834, Epitropia Şcoalelor a cerut cumpărarea edificiului, lucru ce s-a întâmplat şi, un an mai târziu, pe 6 iunie 1835, Academia Mihăileană s-a inaugurat oficial, în prezenţa domnului Mihail Sturza şi a altor personalităţi ale vremii. Alte clădiri au fost achiziţionate ulterior, chiar vizavi, motiv pentru care s-a construit, între cele două aripi, vestitul Arc al Academiei Mihăilene, în anul 1841, dăinuind până în 1890. Din 1895 şi până în 1948, Casele Cazimir au fost sediul Şcolii de Belle Arte şi al Pinacotecii Ieşene. După instaurarea comunismului, pe 13 august 1948, a fost mutată acolo filialia Iaşi a Academiei Române, iar Pinacoteca s-a mutat în Palatul Culturii. Viaţa acestei case istorice s-a oprit în 1963, când s-a purces la demolarea ei, pentru a se sistematiza zona Pieţei Unirii. Dintre personalităţile care s-au perindat prin Casele Cazimir în calitate de profesori amintim pe: Mihail Kogălniceanu, Eftimie Murgu, Dimitrie Gusti, Ion Ionescu de la Brad, Ion Ghica, Dimitrie Asachi.