Dincolo de zidurile prin care se aude „Harpa Duhului“

Am ajuns în aşezământul monahal grecesc de la poalele muntelui Olimp în a opta zi a unui pelerinaj, în anul 2010. Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul (cunoscut şi ca "Harpa Duhului", "Diaconul din Edesa", "Soarele Sirienilor" şi "Stâlpul Bisericii") este unul din locurile de pe acest pământ care nu pot fi explicate, în ciuda oricărui exerciţiu al gândirii. Dar poate fi simţit, asemenea unei taine, chiar şi de la sute de kilometri distanţă.

Mănăstirea, aflată în apropierea oraşului Katerini, este un exemplu de hărnicie, dărnicie şi dragoste pentru Dumnezeu. Tăinuit, acest loc binecuvântat impresionează prin arhitectură, dar şi prin ospitalitatea maicilor, care au bunătatea şi răbdarea de a împărţi fiecărui pelerin dulceaţă, apă rece, ceai sau cafea.

În mănăstire se găseşte o parte din mâna dreaptă a Sfântului Efrem Sirul, recunoscut ca un profund scriitor de imnuri şi teolog.

"Binecuvântată este acea persoană care a consimţit să devină cel mai bun prieten al credinţei şi rugăciunii: el are mintea liniştită, iar credinţa şi rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porţile Raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu şi este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potoleşte mânia şi furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porţile compasiunii", spune Sfântul.

Cine reuşeşte să traverseze marea spiritualităţii ortodoxe elene şi ajunge acasă la Sfântul Efrem Sirul se va întâlni şi cu Sfânta Irina Hrisovilanta, căreia maicile i-au ridicat un frumos paraclis, lângă care au plantat o tuie şi care, fără să o altoiască, s-a transformat în măr cu roadă.

Îndrăzniţi să vedeţi cu ochii inimii toate aceste frumuseţi la obârşia lor, deoarece, aşa cum a lăsat scris "Stâlpul Bisericii": "Îndrăzneala dragostei noastre îţi place, Doamne, la fel de mult cum îţi place că trebuie să-ţi furăm din cele ce ne dăruieşti"!