Preasfinţitul Ioachim Mareş, Episcopul Huşilor, a murit ieri, 24 aprilie (sărbătoarea Izvorului Tămăduirii), în jurul orei 14:30, la Reşedinţa episcopală din Huşi. Preasfinţia Sa avea 82 de ani şi suferea de mai multă vreme.
Şi Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Damaschin Coravu, a trecut la cele veşnice, în seara zilei de 23 aprilie (sărbătoarea Sfântului Gheorghe), în jurul orei 22:00, la Spitalul Militar din Bucureşti, în urma unui accident vascular cerebral. Slujba de înmormântare a PS Damaschin va avea loc mâine, 26 aprilie 2009, începând cu ora 11:00, la Catedrala episcopală din Slobozia. Până la alegerea unui nou episcop al acestei eparhii, locţiitor de episcop al Sloboziei şi Călăraşilor va fi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în calitatea sa de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, deoarece Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor face parte din această mitropolie.
Preasfinţitul Damaschin Coravu s-a născut în oraşul Craiova, la 14 septembrie 1940. A studiat, între 1956-1961, la Seminarul Teologic din Craiova, între 1961 şi 1965 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, iar între 1965 şi 1968 a făcut studii de doctorat în Teologie la Bucureşti, specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române, precum şi la Universitatea din Atena (1970-1979), unde obţine titlul de Doctor în Teologie cu lucrarea „Rugăciunea Domnească. Studiu filologic, istorico-teologic şi ermineutic“. În urma desăvârşirii studiilor a fost numit profesor la Semina-rul teologic din Craiova (1968 -1970 şi 1979 -1980). La 16 iulie 1980 a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (1980-2000), instalarea având loc la data de 21 septembrie 1980. Preasfinţitul Damaschin Coravu a îndeplinit şi următoarele funcţii: din 1986 - membru al Societăţii Elene de Studii Biblice; din 1990 - preşedinte al colegiului de redacţie al publicaţiei „Vestitorul Ortodoxiei“ - periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române, şi ulterior al periodicului „Chemarea Credinţei“; din 1992 - vicepreşedinte al Societăţii Biblice Interconfesionale din România; din 1992 - profesor la Facultatea de Teologie din Craiova; 1992-2000 - decan al Facultăţii de Teologie din Craiova; 1997-2000 - preşedinte al comitetului de redacţie al periodicului „Analele Universităţii din Craiova. Seria - Teologie“; 2000 - ales senator pe viaţă al Senatului Universităţii din Craiova. La data de 24 februarie 2000 a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor şi recunoscut prin decretul prezidenţial nr. 81/2000. Întronizarea a avut loc la 25 martie 2000, de praznicul Bunei Vestiri, în Catedrala episcopală „Sfinţii Voievozi“ din Slobozia, în prezenţa PF Teoctist, patriarhul României, IPS Nestor, mitropolitul Olteniei, şi a unui impresionant sobor de preoţi şi ierarhi, precum şi a unei mari mulţimi de credincioşi. Ca arhipăstor al acestei episcopii desfăşoară o bogată activitate pastoral-liturgică şi social-misionară spre slava lui Hristos şi Bisericii noastre strămoşeşti. Preasfinţitul Damaschin Coravu a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la peste 50 de congrese, conferinţe ecumenice, simpozioane şi alte întruniri teologice din ţară şi străi-nătate (Grecia, Cipru, Austria, Ungaria, Spania), cu referate şi comunicări, dintre care multe s-au publicat în limbile română, greacă şi germană.
Vastă activitate ştiinţifică
Activitatea ştiinţifică a PS Damaschin este foarte vastă, cuprinzând peste 60 de titluri, cărţi, studii, articole, reportaje, recenzii etc., publicate în ţară şi străinătate, din care amintim: „Rugăciunea Domnească. Studiu filologic, istorico-teologic şi ermineutic“ - Teză de Doctorat, Atena, 1979, 346 p. (în limba greacă); „Tipografi de la Râmnic din prima jumătate a secolului al XVIII-lea“; „Aspecte ale activităţii de tipărire şi de răspândire a cărţilor bisericeşti româneşti în Transilvania, Muntenia şi Moldova în secolul al XVIII-lea“;
- „Precizări şi contribuţii la Bibliografia românească veche“; „Viaţa şi activitatea episcopului Ştefan al Râmnicului (15 ianuarie 1673-1693)“; „Monumente istorice bisericeşti din Arhiepiscopia Craiovei“ (în colaborare); „Mănăstirea din Peri şi importanţa ei istorică“;
- „Sensul Rugăciunii Domneşti“; „Studiu biblic la I Corinteni 14, 19 (în limbile română şi greacă); „Das Vater Unser - exegetische Darstelung des gesmeinsamen Ge-betes der getrennten Christen“ (Tatăl nostru - prezentare exegetică a rugăciunii comune a creştinilor dezbinaţi); „Procedura de conducere sinodală în Biserica primară după Faptele Apostolilor“ (în limbile română şi greacă); „Scrisori ale Sfântului Vasile cel Mare şi Epistola Bisericii Goţiei către Biserica din Capadocia. Izvoare importante pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române“; „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu protestantismul în secolul al XVI-lea“;
- „Misiunea Bisericii azi şi mâine. Misiunea filantropică“; „Mitropolitul Veniamin Costachi şi cultura greacă (1768-1846)“.
Episcopul Huşilor, de mai mult timp în suferinţă
Preasfinţitul Ioachim Mareş a urmat şcoala primară în localitatea natală, pentru scurtă vreme, Gimnaziul „Petru Rareş“ din Miercurea Ciuc, Seminarul teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman şi Facultatea de Teologie din Suceava (1946-1948), iar după desfiinţarea acesteia a trecut pe pământ transilvănean, la Institutul Teologic Universitar din Cluj (1948-1950), unde a luat contact cu o altă viaţă spirituală românească, ce i-a fost de mare folos în anii de mai târziu; aici a obţinut şi diploma de licenţă în Teologie, în anul 1950. După căsătorie (cu Ana Munteanu) a fost hirotonit diacon (la 21 mai 1952, în Catedrala eparhială din Roman), iar în 29 iunie, acelaşi an, întru preot, în Catedrala episcopală din Huşi. Vreme de peste trei decenii a păstorit cu mult devotament preoţesc la mai multe parohii, fiind, în paralel, şi secretar protopopesc la Moineşti (1957-1967), deputat eparhial (1962-1972), preşedinte al Consistoriului eparhial al Episcopiei Romanului şi Huşilor (1972-1978), după care, în urma bogatei experienţe acumulate în domeniul bisericesc, i s-a încredinţat funcţia de vicar administrativ al acestei episcopii (1978-1985).
Aleasă activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească
La câţiva ani după trecerea la cele veşnice a soţiei sale (1971), a fost ales Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor, cu titlul de Vasluianul, călugărit sub numele de Ioachim, hirotonit şi instalat în 24 noiembrie 1985; ca Arhiereu-Vicar la Roman a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospodărească şi culturală.
În urma reînfiinţării Episcopiei Huşilor (în şedinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, la propunerea Sfântului Sinod al Bisericii noastre, din 13-14 februarie 1996), Arhiereul-Vicar Ioachim Vasluianul a fost ales Episcop al Huşilor (în 4 iulie 1996), înscăunarea sa făcându-se la 15 septembrie 1996. De atunci şi până în prezent a consolidat, restaurat şi înfrumuseţat Catedrala episcopală din Huşi, împreună cu reşedinţa şi cu toate dependinţele acestui Centru Eparhial. Între 1999-2004 a înălţat biserica Mănăstirii „Schimbarea la Faţă“ din Huşi, precum şi o clădire cu etaj, cu 40 de camere, pentru buna funcţionare a acestei mănăstiri; în perioada 2000-2004 a construit clădirea pentru Muzeul Eparhial Huşi.
În cadrul Episcopiei Huşilor, în perioada 2000-2004, s-au construit biserici la Spitalele din Bârlad, Negreşti şi Huşi şi au fost sfinţite peste 50 de locuri de construcţii de biserici parohiale şi filiale, unele fiind terminate şi sfinţite, iar altele în curs de finalizare.
Pe lângă aleasa activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească, a publicat temeinice şi documentate lucrări, a tipărit altele în calitate de redactor.
În acelaşi timp, s-au mai tipărit sub redacţia sa 20 de titluri de carte; a editat: „Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor“, 10 volume (Roman, 1985-1994); „Cronica Episcopiei Huşilor“, 10 volume (1995-2004); de asemenea, a publicat 96 de studii şi articole, majoritatea în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“ sau în „Îndrumătorul bisericesc al Eparhiei Romanului“. În perioada arhieriei sale a organizat sau a participat la diferite evenimente şi manifestări cu caracter religios şi ştiinţific.
(sursa: Agenţia de Ştiri BASILICA)
