Episcopul Grigorie Comșa, predicator și apologet al credinței ortodoxe

La 12 iulie 2026 se împlinesc 101 ani de la întronizarea lui Grigorie Comșa ca Episcop al Aradului. Alegerea sa a avut loc la 3 mai 1925, iar hirotonia întru arhiereu la 14 iunie același an. Cu acest prilej, se cuvine să revenim asupra unui episcopat scurt, dar neobișnuit de dens prin predică, activitate publicistică, îndrumare a clerului și apărare a credinței ortodoxe. Grigorie Comșa a păstorit într-un timp în care Biserica Ortodoxă Română din Transilvania, intrată în cadrul României întregite, era chemată să răspundă unor nevoi concrete precum consolidarea vieții eparhiale, întărirea clerului, organizarea învățămân­tului teologic și mărturisirea Ortodoxiei în fața prozelitismului confesional al vremii. În aceste împrejurări trebuie înțeleasă activitatea lui Grigorie Comșa, care a văzut în slujirea episcopală o chemare la propovăduire și la formarea conștiinței bisericești.

Născut la 13 mai 1889, în Comana de Sus, în Țara Făgărașului, cu numele de botez Gheorghe, viitorul Episcop Grigorie s-a format într-un orizont intelectual larg. A urmat liceul la Făgăraș, Academia Teologică de la Sibiu, Facultatea de Drept a Universității din Budapesta, unde a obținut doctoratul în drept, iar preocupările teologice continuate la Budapesta și la București i-au adus licența și doctoratul în teologie. Îna­inte de alegerea ca episcop, a fost diacon la Sibiu, redactor la Telegraful Român, secretar de resort la Președinția Consiliului Dirigent, subdirector și subdirector general în Ministerul Cultelor și Artelor, precum și deputat în primul Parlament al României întregite.

Începutul unei slujiri misionare

Cuvântarea rostită la instalarea sa în scaunul episcopal arată limpede felul în care Grigorie Comșa înțelegea episcopatul: ca lucrare de păstorire și de întărire duhovnicească. Biserica îi cerea, după propriile sale cuvinte, să fie „model de adevărat păstor”, „chip de adevărat om duhovnicesc” și „stâlp de întărire și statornicire”¹. În aceeași cuvântare, noul episcop mărturisea: „Din toate puterile mele voi lucra, ca Domnul nostru Iisus Hristos să fie pururea de față în viața noastră, în institu­țiunile noastre bisericești, culturale și naționale”².

Cei zece ani de păstorire, dintre 1925 și 1935, au fost ani de lucrare intensă, desfășurată pe mai multe planuri. În spațiul pluriconfesional al Aradului, Episcopul Grigorie Comșa a îndrumat Academia Teologică, a sprijinit publicația eparhială Biserica și Școala și a urmărit formarea clerului prin predică și rânduială pastorală. Vizitele pastorale, cuvântările și scrierile sale arată un ierarh care a înțeles amvonul ca instrument al mărturisirii și al îndrumării. În prefața volumului Haina de nuntă. Predici misionare, tipărit la Arad în 1935 și dedicat „iubiților mei preoți din eparhia Aradului”, Comșa amintea osteneala sa de „a sluji și predica în 400 biserici”, dorind ca măcar unele urme ale acestei lucrări să rămână și prin carte³. În această osteneală pastorală se poate întrezări ceva din conștiința apostolică exprimată de Sfântul Pavel: „Vai mie dacă nu voi binevesti!” (1 Corinteni 9, 16).

Predica și cartea, lucrări de zidire pastorală

Opera scrisă a Episcopului Grigorie Comșa însumează peste 100 de titluri, între care volume de predici, pastorale, cuvântări, broșuri apologetice, lucrări de îndrumare preo­țească, articole și traduceri. Între volumele sale se numără Predici pentru toate duminicile de peste an și alte ocaziuni, Istoria predicei la români, Veniți la Hristos, De la leagăn până la moarte, Brazde în ogorul Ortodoxiei, Flori din grădina sufletului și Haina de nuntă. Acestora li se adaugă lucrări cu profil pastoral și social, precum Datoriile preoțimii în fața problemelor sociale, Pastorația individuală și colectivă, Preotul și societatea de azi, Tineretul României sau Cultura satelor noastre.

Întinderea și diversitatea acestei opere au fost remarcate în cercetarea omiletică recentă. Într-o evocare dedicată ierarhului arădean, părintele profesor Nicușor Beldiman îl așază pe Grigorie Comșa între marii ostenitori ai omileticii românești și, pe urmele aprecierii altor specialiști, îl prezintă drept „cel mai prolific autor omiletic din Ardeal, din toate timpurile”⁴. În cercetarea sa consacrată operei omiletice a episcopului arădean, pr. lect. Filip George Albu îl descrie pe Comșa ca pe „un adevărat martor şi mărturisitor al Tradiţiei Bisericii Ortodoxe din locul cel înalt al amvonului Bisericii, dar şi din locul cel sârguitor al misionarului creştin”⁵.

Apărarea credinței în frământările interbelice

O parte însemnată a scrisului său privește apărarea credinței ortodoxe în fața prozelitismului neoprotestant, aflat într-o fază de extindere tot mai vizibilă în epoca interbelică. Titluri precum Pentru neam și lege. Patruzeci de cuvântări de învățătură contra adventiștilor și baptiștilor, Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor, Baptismul în România din punct de vedere istoric, național și religios, Cheia sectelor religioase din România, În slujba misionarismului ortodox sau Statul în fața sectelor arată preocuparea sa pentru păstrarea unității credincioșilor și pentru formularea unui răspuns ortodox la frământările religioase ale timpului. Lucrarea Pentru neam și lege, alcătuită încă înainte de episcopatul său, a primit aprobarea Sfântului Sinod și binecuvântarea Consistoriului Arhidiecezan din Sibiu pentru tipărire, pe baza referatului profesorului Ioan Mihălcescu⁶. Cuprinsul volumului evidențiază caracterul catehetic al lucrării: sunt tratate teme precum păstrarea credinței, Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, cinstirea icoanelor, Botezul, Preoția, Pocăința, Căsătoria, chemarea sfinților și iubirea creș­tinească⁷. Aceste scrieri arată voca­ția misionară și apologetică a Episcopului Grigorie Comșa, pentru care apărarea credinței era o datorie pastorală împlinită prin predică și cateheză. În acest sens poate fi înțeles și îndemnul apostolic de a fi gata „să răspundeți oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră”
(1 Petru 3, 15).

În predica și în scrisul său, Episcopul Comșa a urmărit să atingă întreaga viață a omului: familia, tineretul, satul, educația, moralitatea publică și responsabilitatea preotului în societate. Structura volumului Haina de nuntă este, în sine, grăitoare: predici despre grija de suflet, scopul omului, păcat, iad, Împărăția lui Dumnezeu, pocăință, judecată, moarte, muncă, Înviere, Sfânta Liturghie și Nașterea Domnului⁸. Comentând acest volum, părintele profesor Nicușor Beldiman observă că predicile se disting prin planul precis al temelor, prin argumentarea cu texte scripturistice și patristice și printr-o limbă limpede și cursivă⁹. Predicile lui Comșa au, în observația pr. Filip George Albu, un stil predicatorial „înflăcărat, dinamic, pătrunzător, problematizator, de sinteză şi cuprinzător”¹⁰. Predica avea rostul de a lumina, de a întări și de a chema la lucrare, iar episcopul era, în cel mai înalt sens, primul predicator al eparhiei sale.

Moștenirea care rămâne până astăzi

În 1934, cu un an înainte de moarte, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Sindicatului ziariștilor din Banat și al Comitetului Central al Astrei. Aceste apartenențe indică locul său în cultura românească interbelică. Moartea sa, survenită la 25 mai 1935, la numai 46 de ani, a încheiat o viață scurtă, dar de o intensitate rară. Ceea ce a lăsat este suficient pentru a-l așeza între figurile reprezentative ale Ortodoxiei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea.

La 101 ani de la întronizarea sa la Arad, Episcopul Grigorie Comșa poate fi redescoperit ca un model de ierarh misionar, pentru care cuvântul scris era o lucrare de slujire, de apărare a credinței și de zidire a poporului dreptcredincios.

Note:

1. Grigorie Gh. Comșa, „Cuvântarea P. S. Sale Dr. Grigorie Gh. Comșa la instalarea în scaunul episcopesc al eparhiei Aradului”, Biserica și Școala 49, nr. 29-30 (26 iulie 1925): p. 2.

2. Comșa, „Cuvântarea P. S. Sale…”, p. 4.

3. Cf. Grigorie Gh. Comșa, Haina de nuntă: Predici misionare (Arad: Tiparul Tipografiei Diecezane, 1935), pp. 5-6.

4. Nicușor Beldiman, „Ierarhi cărturari ostenitori în câmpul omiletic românesc. Scurtă retrospectivă. Medalion omiletic - Episcopul Grigorie Comșa al Aradului. Evocare la 120 de ani de la naștere”, în Almanah Bisericesc 2009 (Giurgiu: Editura Episcopiei Giurgiului, 2009), p. 64.

5. Filip George Albu, Opera omiletică a episcopului Grigorie Comșa al Aradului (Arad: Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2010), p. 376.

6. Cf. Grigorie Gh. Comșa, Pentru neam și lege: Patruzeci de cuvântări de învățătură contra adventiștilor și baptiștilor (Caransebeș, 1923), pagini preliminare.

7. Cf. Comșa, Pentru neam și lege, p. 183.

8. Cf. Comșa, Haina de nuntă, p. 113.

9. Cf. N. Beldiman, „Ierarhi cărturari ostenitori…”, p. 66.

10. F. Albu, Opera omiletică, p. 380.