„Eroii sunt memoria vie a istoriei noastre“

Ziua Înălţării Domnului la cer este pentru noi, românii, şi ziua cinstirii Eroilor neamului. Din toate timpurile şi din toate locurile, cunoscuţi şi necunoscuţi, toţi aceia care, într-un fel sau altul, şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării, pentru realizarea unităţii noastre naţionale şi pentru înlăturarea oricărei forme de înrobire a românilor.

Studenţii se adună, în fiecare an, la Înălţarea Domnului, la Crucea Eroilor ridicată în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în memoria celor care şi-au dat viaţa la evenimentele din 1989. După Sfânta Liturghie, săvârşită la Biserica "Sfântul Nicolae" - paraclis universitar, se oficiază lângă monument o slujbă de pomenire. "Aceasta se petrece în fiecare an din 1992, de când a luat fiinţă acest paraclis, pentru că eroii, în conştiinţa noastră, sunt de fapt memoria vie a societăţii, pentru că o societate, un neam sunt clădite pe lucrarea şi pe jertfele înaintaşilor. Pentru noi nu este numai o datorie, ci este şi o onoare să ne aducem aminte de înaintaşii noştri şi de cei ce s-au jertfit pentru valorile neamului, pentru Biserică", spune părintele Vasile Gavrilă, parohul paraclisului universitar.

Monumentul acesta s-a ridicat în Piaţa Universităţii deoarece această piaţă a devenit "un simbol, în special al luptei tinerilor, al luptei studenţilor pentru libertate, pentru libertatea de gândire, de exprimare, pentru libertatea creştină şi pentru libertatea conştiinţei", explică părintele.

"Nu era de conceput înainte de decembrie '89 existenţa paracliselor universitare. Ele sunt un prim efect al jertfei pe care tinerii studenţi în â89 au adus-o şi au închinat-o neamului, colegilor lor, urmaşilor lor", mai spune părintele Vasile Gavrilă. Pe eroii Revoluţiei din 1989 părintele îi consideră şi mucenici "pentru că mulţi dintre ei au murit în numele credinţei în Dumnezeu. N-au murit doar pentru o cauză naţională, patriotică, ci au murit şi pentru a da o mărturie a credinţei în Dumnezeu, deci şi pentru o cauză creştină. Piaţa Universităţii a devenit un loc sfânt, sacru, pentru că este un loc stropit cu sângele tinerilor martiri. Atunci, neamul acesta a dat ce-a avut mai curat şi mai sfânt, inimile curate ale tinerilor care au crezut în Dumnezeu şi care au preferat să se jertfească pentru a lăsa o moştenire sfântă urmaşilor lor. Mulţi dintre ei au şi spus că au ieşit în Piaţă pentru că au considerat că este momentul să trăiască altfel. Nu mai bine, ci altfel. În Piaţa Universităţii s-a cântat "Cu noi este Dumnezeu", s-a spus "Tatăl nostru" şi s-a mărturisit credinţa în Dumnezeu".

Eroii sunt memoria vie a istoriei noastre. "Nu este suficient să-i cinstim prin discursuri şi declaraţii, ci trebuie să-i cinstim întâi de toate printr-o viaţă curată, frumoasă, demnă de jertfa lor, şi în plus prin rugăciune şi prin liturghie. Necesită o datorie sfântă şi o onoare, şi o cinste să ne comemorăm, să ne cinstim, să respectăm pe înaintaşii noştri, pe eroii neamului nostru şi, de ce nu, la rândul nostru, să cerem mijlocirea lor, a acestor eroi şi martiri, să cerem lui Dumnezeu ca jertfa lor să aibă un ecou în conştiinţele urmaşilor lor", recomandă părintele Vasile Gavrilă.

"Au luptat pentru Dumnezeu"

Istoricul Tudor Teoteoi susţine că este necesar să ne cinstim eroii pentru că rolul lor a fost mare "nu numai prin jertfa pe care au făcut-o, ci şi prin elementul de cultură şi de vigoare a poporului român, de consolidare a sentimentului unităţii sale şi a realizărilor ce au culminat cu crearea României Mari în 1918, şi chiar cu menţinerea în continuare a statului român în împrejurările dificile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Datorită eroilor s-a întărit în lumea românească sentimentul de unitate şi de respect faţă de valorile trecutului, fără de care nu poate exista viaţă culturală şi naţională autentică".

Pomenim eroii în această zi a Înălţării Domnului pentru că "avem credinţa sfântă şi credem în nemurirea sufletului aşa cum au crezut adevăraţii creştini, aşa cum au crezut moşii şi strămoşii noştri. Noi nu cinstim astăzi doar ţărâna eroilor, ci şi opera lor, care este şi ţara, şi sufletul lor nemuritor, care este la Dumnezeu", spune protopopul de Sălişte, pr. Ioan Ciocan. "Această sărbătoare a prăznuirii eroilor se face în toată ţara şi are răsunet şi în cer, acolo unde eroii se bucură de recunoştinţa noastră, pentru că prin jertfa lor avem bisericile în picioare, prin jertfa lor s-au păstrat credinţa, ţara şi neamul nostru, ne-am păstrat numele de creştin şi de român, căci un român adevărat trebuie să fie un creştin adevărat. Luminaţi de această credinţă, mergem în ziua Înălţării Domnului la mormintele eroilor şi la crucile martirilor să ne împărtăşim cu duhul lor şi cu adâncă recunoştinţă să trimitem cerului cântările şi rugăciunile noastre. Mucenicii şi eroii creştini au murit încredinţaţi că apărând credinţa, apără adevărul şi dreptatea. Eroii neamului au murit încredinţaţi că cine luptă pentru dreptate şi libertate luptă pentru Dumnezeu", mai spune protopopul sibian.

Cinstirea eroilor nu mai are profunzimea de altădată

Cinstirea eroilor de către români a scăzut în intensitate, spune prof. univ. dr. Tudor Teoteoi. "Există o atitudine de respect şi de cinstire a eroilor, dar acest lucru nu mai are profunzimea de altădată. Înainte era o legătură intrinsecă a fiecărui om, mai cu seamă a lumii rurale cu pământul pe care era aşezată. Acum a scăzut mult din cauza dezrădăcinării populaţiei rurale, ca şi a celei urbane, de valorile tradiţionale. S-ar impune o revalorizare a acestor lucruri, dar sigur că pentru aceasta ar fi necesare schimbări în structură, schimbări în viaţa social-economică românească dominată la ora actuală de împrejurările internaţionale şi de marea finanţă din afara ţării. În contextul actual, se acordă întâietate procesului de mondializare, de integrare europeană şi în mod implicit de scădere a sentimentului naţional."

Din punctul de vedere al istoricului Tudor Teoteoi, o soluţie ar fi "o atitudine mai echilibrată între capacităţile şi creativitatea pe plan naţional şi cultivarea unei diversităţi în continuare în lumea europeană, de accentuare a rolului naţiunilor şi naţionalităţilor în ceea ce priveşte diversitatea culturală, a faptului că unitatea europeană de mâine nu se bazează numai pe aspecte economice stricte, ci mai cu seamă pe marea tradiţie culturală pe care o are continentul european".