În ultimii ani, în spațiul ortodox s-au intensificat vocile care cer renunțarea la bradul de Crăciun, considerându-l un element străin tradiției creștine răsăritene. Principalul argument invocat este
Familia Miloia, un nume de referință în istoria Parohiei Timișoara Iosefin
Regele Mihai I spunea, într-un discurs rostit în Parlamentul României, că „lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie”. Aceste cuvinte ale regretatului nostru suveran mi-au revenit în memorie la primirea unui mesaj scurt, dar emoționant, din partea dr. Dana-Alina Rosenberger, fiica ing. Mircea Miloia, pe care l-am înmormântat în urmă cu câteva luni. „Pentru a rememora viața și opera bunicului meu, dr. Ioachim Miloia - scrie doamna Rosenberger -, am considerat de cuviință să fac o donație Bisericii «Nașterea Maicii Domnului», cea mai mare și mai frumoasă realizare a bunicului meu”. Donația constă din prețiosul album cu fotografii realizate la înmormântarea lui Ioachim Miloia și din suma de 50.000 de lei. „Dorința mea este ca, în fiecare an, de sărbătoarea Buneivestiri, ziua în care Ioachim Miloia a decedat, biserica să oficieze un parastas și să ofere o pomană în memoria lui”, precizează dna Rosenberger. Am perfectat, așadar, actele de donație, suma de 50.000 de lei a intrat în contul parohiei și Consiliul parohial a hotărât să fie transferată în contul special deschis pentru refacerea picturii lăcașului nostru de cult.
Revenind la cuvintele memorabile ale regelui Mihai I, putem afirma, fără teama de a greși, că familia Miloia, credincioasă valorilor moralei și credinței noastre dreptmăritoare, a scris o pagină frumoasă în viața cultural-artistică și bisericească a Banatului.
Ioachim Miloia (1897-1940), absolvent al Institutului Teologic din Caransebeș, cu două doctorate obținute la Roma, în Istoria artelor și în Litere-Filozofie, a fost profesor la Școala Normală, la Politehnica din Timișoara și la Academia de Arte Frumoase din Cluj-Napoca, refugiată în orașul nostru după cedarea nordului Ardealului, apoi director al Muzeului Banatului, director și organizator al Arhivelor Naționale ale Statului de aici și fervent susținător al reactivării Episcopiei Timișoarei.
Autor a numeroase articole și studii, Ioachim Miloia a fost și un renumit artist creator, specializat în iconografia bisericească. În această calitate, el a pictat bisericile din Anina, Folea, Topolovățu Mare, Cuptoare-Secu, Bocșa Montană, Oravița și Jebel. Iosefinul îi datorează acestui artist remarcabil pictarea iconostasului și a capelei parohiale (anterioară bisericii), apoi cupola centrală (Pantocratorul), bolta semicilindrică spre Altar și iconostasul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”.
Membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Caransebeșului și în Consiliul Parohiei Timișoara Iosefin, Ioachim Miloia a fost un fiu credincios al Bisericii, un om de cultură și un artist cu verticalitate morală pilduitoare, creator al unei opere valoroase pentru Timișoara și Banat.
Din păcate, a plecat din viața aceasta în plină putere creatoare, lăsând culturii, artei și Bisericii o moștenire impresionantă.
Fiii săi, Virgil și Mircea, rămași orfani, au crescut sub atenta purtare de grijă a mamei lor și, prin viața, studiile și profesiile exercitate, au făcut cinste vrednicului lor părinte. Amândoi au fost iubitori de Biserică, de cultură și artă, pasionați cercetători și promotori ai operei tatălui lor.
Virgil Miloia, scenograf la Operă Națională Română și la Teatrul Maghiar din Timișoara, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din orașul nostru, a donat Muzeului Banatului colecția de carte a tatălui său, biblioteca compozitorului Vasile Ijac și biblioteca sa personală, toate însumând zeci de mii de volume.
Inginerul Mircea Miloia a activat zeci de ani la Uzina Electrică din Timișoara, unde a deținut și funcții de conducere. Împreună cu cercetători și istorici, el a pus în valoare documentele tatălui său, multe fiind donate Arhivelor Naționale din Timișoara.
Cei doi frați au editat, apoi, teza de doctorat în Istoria artelor, susținută de Ioachim Miloia la Roma, Mircea fiind și coautor al lucrării „Un erudit cărturar. Ioachim Miloia (1897-1940)”, Ed. Mirton, Timișoara, 1997.
Parohia Timișoara Iosefin a cinstit memoria istoricului, arheologului, pictorului și publicistului Ioachim Miloia și, în semn de recunoștință, i-a realizat bustul și l-a amplasat în parcul bisericii.
Donatori și binefăcători ai bisericii din Iosefinul Timișoarei, membrii onoratei familii Miloia, vii și adormiți în Domnul, și-au înscris numele în istoricul pomelnic al ctitorilor parohiei noastre, unde vor rămâne pentru totdeauna, împreună cu Lenca și Iacob Marian, cu Emanuil Ungurianu și preotul Ioan Imbroane, cu toți credincioșii care au dăruit orașului de pe Bega acest minunat lăcaș de închinare și cu cei de azi care, bine îngrijindu-l, îl lasă generațiilor viitoare.