Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Femeile Mironosiţe, fidelitate, curaj şi credinţă peste veacuri

Femeile Mironosiţe, fidelitate, curaj şi credinţă peste veacuri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 14 Mai, 2021

Duminica a 3-a după Paşti este dedicată Femeilor Mironosiţe, primii martori ai Învierii Domnului. În duminica ce urmează sărbătorim pe femeile purtătoare de miruri de mare preţ, care s-au dus să ungă trupul Mântuitorului în ziua Învierii Sale. Ele sunt numite în Sinaxar „martorii nemincinoşi şi cei dintâi ai Învierii”.

Evangheliile ne relatează că în prima zi a săptămânii, când se lumina de ziuă, duminică, Domnul nostru Iisus Hristos a înviat. Nu există martori direcţi ai momentului Învierii Mântuitorului. Modul în care s-a produs Învierea este o taină. Femeile Mironosiţe sunt cele care găsesc mormântul gol, devenind astfel primii martori ai Învierii.

Sfânta Evanghelie care se citeşte în a treia duminică după Paşti, numită a Mironosiţelor, menţionează că „după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă” (Marcu 16, 1).

Aceste femei sunt numite Mironosiţe pentru că au adus mir să ungă trupul Domnului în prima zi a săptămânii (Duminica): „femeile mironosiţe, având ca nişte uceniţe dragoste fierbinte pentru Hristos, cumpărând miruri de mult preţ, au venit noaptea la mormânt, atât de frica iudeilor, cât şi din pricina obiceiului, ca să-L plângă şi să-L ungă cu miresme în zorii zilei şi să împlinească atunci ceea ce nu se putuse face, din pricina grabei, la îngropare” (Sinaxar Duminica a treia după Paşti).

Prezenţa lor în ziua Învierii la mormântul Domnului le oferă ocazia să fie cele care primesc vestea de la înger că Hristos a înviat: „Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 5-6). Ele se conving de realitatea Învierii Domnului şi trec de la frică la bucurie, devenind martore şi mărturisitoare ale acestei minuni a minunilor.

Femeile mironosiţe, după ce au aflat vestea îngerului, au plecat în grabă de la mormânt, cutremurate de ceea ce au auzit şi au văzut, dar fiind cuprinse de bucurie, merg să-i anunţe pe Apostoli că Hristos a înviat: „Însă, pe când mergeau ele să vestească ucenicilor, Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă” (Matei 28, 8-9). Ele sunt cele care au mers până la Cruce alături de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi se învrednicesc să fie primele care aud îndemnul Domnului: „Bucuraţi-vă!”. Când ajung la locul unde erau ascunşi Apostolii, le vestesc bucuria Învierii: „Am văzut pe Domnul Hristos Cel înviat” (Ioan 20, 18). Pentru faptul că vestesc Apostolilor Învierea lui Hristos, Sfântul Ioan Gură de Aur le numeşte „apostolii Apostolilor”.

Cântările Bisericii exprimă rolul de martori ai Învierii pe care îl au mironosiţele: „Foarte de dimineaţă, mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea”.

Despre modul în care Se arată Domnul nostru Iisus Hristos după Înviere ne explică foarte bine Sinaxarul de Paşti: „Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena”.

În acelaşi timp, Sinaxarul precizează că femeile mironosiţe sunt primele care primesc vestea Învierii Domnului, deoarece „neamul femeiesc care a auzit întâi: în dureri vei naşte prunci, acesta să audă întâi bucuria Învierii”.

Sfântul Grigorie Palama arată că Învierea lui Hristos este înnoirea și învierea firii omenești, rezidirea și reîntoarcerea la viața fără de moarte pe care a avut-o primul Adam. Şi după cum la începutul lumii prima fiinţă umană care îl vede pe primul Adam este o femeie (Eva), la fel, primele care-L văd pe Noul Adam (Hristos Domnul) după Înviere sunt urmaşele Evei, femeile mironosiţe.

Dacă parcurgem cu atenţie paginile Sfintelor Evanghelii, constatăm că femeile mironosiţe sunt cele care-L însoţesc pe Hristos în timpul activităţii Sale şi merg alături de El până la capăt, fiind prezente la Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului. Pentru fidelitatea lor, sunt şi primii martori ai Învierii lui Iisus Hristos.

Între femeile mironosiţe, conform Sfintei Scripturi şi Tradiţiei bisericeşti, o regăsim pe Maria Magdalena, sărbătorită de Biserică în data de 22 iulie. Ea era din seminţia lui Neftalim. S-a numit Magdalena după localitatea Magdala, din Galileea, unde a trăit. Este femeia din care Mântuitorul Iisus Hristos a scos şapte demoni („Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni” - Luca 8, 2). După cum ne spune Sinaxarul, este prima între femeile mironosiţe, iar după Înălţarea Domnului merge la Roma, unde „a stat înaintea cezarului Tiberius, pe care, bolnav fiind de un ochi, Sfânta Maria Magdalena l-a tămăduit“. Ea a relatat împăratului Tiberius (14-37) viaţa şi activitatea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, despre nedreptul proces care a dus la răstignirea şi moartea Lui, dar mai ales a mărturisit Învierea Sa. În urma acestui episod, împăratul Tiberius „a dat unei morţi neaşteptate pe Pilat şi pe arhierei”.

Din Roma, Sfânta Maria Magdalena s-a dus la Efes, unde se afla Sfântul Ioan Evanghelistul, ajutându-l în apostolie. Acolo a şi murit, fiind înmormântată de Sfântul Apostol Ioan Teologul.

Salomeea, după cum aflăm din Sinaxar, este „a doua mironosiţă”, fiind „fiica lui Iosif Logodnicul, care a avut ca soţ pe Zevedei, din care s-au născut Ioan Evanghelistul şi Iacov”. Tradiţia creştină consemnează că Dreptul Iosif era văduv când a devenit ocrotitorul Sfintei Fecioare Maria şi avea patru fii: Iacov, Iosi, Simion, Iuda, şi trei fiice: Estera, Tamara, Salomeea lui Zevedei.

A treia mironosiţă este Ioana, soţia lui Huza. Acesta era administratorul palatului regelui Irod Antipa. Ea este amintită alături de celelalte femei mironosițe în ziua Învierii.

Următoarele mironosiţe sunt surorile lui Lazăr, Maria şi Marta. După ele vine Maria lui Cleopa. Ea este sărbătorită pe 23 mai. A fost soţia lui Cleopa, unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului, şi L-a urmat încă de la începutul activităţii Sale mesianice din Galileea.

A şaptea mironosiţă este Suzana. Ea este menţionată de Sfântul Evanghelist Luca: „şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor” (Luca 8, 3). Despre celelalte mironosiţe Sinaxarul ne spune: „au mai fost încă şi multe altele, care, după cum istoriseşte dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos şi ucenicilor Lui, din avutul lor”.

Femeile Mironosiţe sunt un exemplu de devotament, curaj, dragoste şi credinţă în urmarea lui Hristos pentru toţi creştinii şi sunt cinstite ca mărturisitoare ale Învierii Domnului.

Citeşte mai multe despre:   Duminica Mironositelor  -   Duminica a 3-a dupa Pasti