Prima marcă poştală. Creaţia englezului Rowland Hill. Apariţia mărcii poştale în Ţările Române a însemnat o adevărată revoluţie în sistemul de comunicare poştal. În România, pasiunea colecţionării timbrelor a apărut odată cu tinerii plecaţi la studii în străinătate. Se întâmpla pe la jumătatea secolului al XIX-lea, perioadă cunoscută ca început al filateliei româneşti. Astăzi, colecţionarea şi studierea mărcilor poştale interesează tot mai puţini tineri. Cu toate acestea, în spaţiul internaţional, profilul colecţionarului român contemporan, de vârstă înaintată, cu o cultură vastă şi foarte pasionat, se remarcă în mod pozitiv.
Filatelia este pasiunea celor care colecţionează mărci poştale, tocmai din dorinţa de a descoperi trecutul şi de a pătrunde în locuri, spaţii şi momente istorice inaccesibile. Dacă pentru unii această pasiune este un refugiu colecţionistic, pentru alţii devine domeniu de studiu şi cercetări.
Perioada de pionierat
Nu se ştie cine a fost primul colecţionar român, însă avem ca reper temporal emiterea la 15 iulie 1858 şi punerea în circulaţie la 22 iulie 1858, la Biroul poştal din Iaşi, a celebrei mărci
Cap de bour (prima emisiune de marcă poştală gumată din sud-estul Europei), urmată mai apoi de
Principatele Unite sau Cuza.
După circulaţia acestei prime serii de timbre, la 1 noiembrie 1858 a fost pusă în circulaţie emisiunea a doua
Cap de bour. De această a doua apariţie de marcă poştală se leagă povestea unui exemplar
Zimbrulu şi Vulturulu (ziar apărut în secolul al XIX-lea în Moldova), care a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume, datorită faptului că i s-au aplicat opt mărci poştale
Cap de bour, din a doua emisiune.
Marca a avut putere de circulaţie numai în Moldova, ultima dată de circulaţie cunoscută fiind 3 mai 1862, la Oficiul poştal din Botoşani. În prezent, în lume, sunt monitorizate 750 de exemplare de
Cap de bour din prima emisiune. Dintre acestea, 50 se află în România.
Pasiunea pentru timbre, devenită o modă în Europa, a atras interesul colecţionarilor individuali, ba chiar şi al comerciaţilor de tutun autohtoni, cei care au fost, de fapt, primii vânzători de mărci poştale la noi. Perioada de pionierat a filateliei româneşti a fost marcată de personalităţi precum: Dimitrie C. Butculescu, Constantin Moroiu, Al. Cantacuzino, Ioan Oteteleşanu. A fost momentul în care tot mai mulţi filatelişti şi negustori pasionaţi s-au organizat în societăţi şi cluburi filatelice. Dorinţa colecţionarilor de timbre de a comunica eficient şi rapid a dus la apariţia, în 1881, a primei reviste de filatelie din România,
Timbrophilo (cu un număr limitat de apariţii, de numai trei numere). Până în 1900 au mai apărut şi alte reviste:
Timbrofilul, Monitorul Societăţii Filatelice Române, Der Bukarester Philatelist, Curierul Mărcilor Poştale.
În nr.12 al lunii octombrie din 1891,
Timbrofilul făcea referire la începuturile Muzeului filatelic al Poştei, organizat de colonelul Gorjan şi care
„cuprindea colecţia completă a tuturor mărcilor poştale, telegrafice şi diverse imprimate, folosite anterior Unirii României şi până-n prezent, ca şi o secţie cu costume de postaşi, inscripţii şi diverse obiecte care s-au folosit în ţările române“.
„Românul cel mai popular, apostolul patriotismului“
Prima asociaţie filatelică din ţară -
Societatea Română de Timbrologie - apare, în 1891, ca urmare a iniţiativei deputatul Dimitrie C. Butculescu, ales preşedinte al organizaţiei. Dimitrie Butculescu este primul colecţionar român, care a apărut la doi ani după tipărirea primei emisiuni
Cap de bour, organizator al primei expoziţii filatelice în propria casă, în decembrie 1891. Într-o şedinţă, organizată la scurt timp după înfiinţarea organizaţiei, s-a hotărât schimbarea numelui acesteia în
Societatea Filatelică Română. Cu această ocazie a fost adoptat şi un statut de funcţionare,
„în scopul de a oferi timbrofililor din România un centru de întâlnire şi a-şi concentra forţele“.
Visul frumos al fondatorilor noii societăţi nu a rezistat decât un an, pentru că, în iulie 1892, vicepreşedintele, I. Thorad, şi secretarul, Constatin Moroiu, au demisionat. Moroiu a reînfiinţat, sub preşedinţia sa, cu sediul în propria casă,
Societatea Română de Timbrologie (23 membri), împreună cu un grup de filatelişti.
În condiţiile date,
Societatea Filatelică Română, cu 42 de membri, şi-a reconstruit comitetul.
În 1894, cu ocazia Expoziţiei Cooperatorilor, din grădina Cişmigiu, a avut loc o manifestare filatelică notabilă, prilej cu care a fost editată o carte poştală, ilustrată în trei nuanţe (roşu, galben şi albastru), creându-se şi prima ştampilă specială (Bucuresci Expoziţie), considerate primele exemplare realizate în ţara noastră. Expoziţia s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al prinţului moştenitor Ferdinand şi al principesei Maria. Prezent la deschidere, regele Carol I i-a adresat lui Dimitrie C. Butculescu următorul elogiu:
„Românul cel mai popular, apostolul patriotismului“. Butculescu a fost cunoscut în epocă nu doar ca un fin pasionat de timbre, dar şi ca un bun arheolog. A realizat împreună cu Alexandru Odobescu numeroase cercetări şi a organizat chiar prima expoziţie de arheologie la Hotel Boulevard. Mai mult, a fost ales deputat în Parlamentul României în trei legislaturi. În anul 1893 a condus grupul parlamentar român la Conferinţa de la Bruxelles, unde a militat pentru votarea unei moţiuni privitoare la drepturile naţionalităţilor.
De reţinut. Evenimente, personalităţi, întâmplări
În 1895, la Focşani, vede lumina tiparului „Poşta Română“, primul ziar filatelic naţional, sub direcţia lui Garabet Alsan. În acelaşi an, la Caransebeş, s-a constituit „Uniunea de schimb de francaturi poştale“, care a ajuns ,în 1898, la 150 de membri (în acea perioadă era considerată cea mai mare din sud-estul Europei).
Doi ani mai târziu, la Piteşti, apare „Anunciatorul mărcilor“, un jurnal filatelic pentru colecţionari şi comercianţi de mărci, cu articole în română, franceză şi germană.
Rezumând, se poate spune că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, filatelia a avut o activitate bogată - apariţia unor reviste filatelice de înaltă ţinută (
Der Banater Philatelist, Tribuna Filatelică, Revista Filatelica Romană, Revista Societăţii Filatelice Române, der Briefmarken Bote); organizarea de expoziţii filatelice în multe localităţi din ţară. Avântul pe care l-a cunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate i-a asigurat titlul de regină a colecţiilor. Pe bună dreptate, deoarece, în afară de valoroasa colecţie regală (închegată mai cu seamă în vremea lui Carol al II-lea, el însuşi filatelist de la vârsta de şase ani, şi care l-a clasat, în acel moment, pe locul al treilea în lume), o serie de colecţii importante şi-au făcut apariţia, precum cele ale lui Mateescu-Sinaia, Witzleben, Geza von Jakots, Ludovic Dengel.
Anii care au urmat Primului Război Mondial s-au confundat, după cum era de aşteptat, cu o paralizie acută a activităţilor în domeniul filatelic.
De reţinut că pe 23-24 mai 1920, la Timişoara, a avut loc prima expoziţie filatelică din România după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Mergând pe firul evenimentelor din istoria filateliei româneşti, merită să fie reţinută data 1924, octombrie, când s-a desfăşurat, sub înaltul patronaj al regelui Ferdinand (pasionat colecţionar), o mare expoziţie filatelică.
„Îţi trebuie anumite calităţi ca să faci filatelie“
Al Doilea Război Mondial a adus schimbări politice, inclusiv în politica filatelică, schimbări care se fac simţite pe o perioadă relativ limitată. „Bucureşti â58“ este numele unei expoziţii organizate de
Departamentul Poştelor şi Telecomunicaţiilor împreună cu
Asociaţia Filateliştilor din România. Eveniment precedat o altă expoziţie, internaţională de această dată, prilejuită de
Centenarul primei mărci poştale româneşti, la care au participat 145 de colecţionari din ţară şi din străinătate.
1958 a fost şi anul înfiinţării Asociaţiei Filateliştilor din România, care îşi schimbă numele în Federaţia Filatelică Română (FFR), în anul 1990. În 1998 şi în 2004 filatelia românească a organizat evenimente de înaltă ţinută, după care a venit EFIRO 2008, prima Expoziţie Filatelică Mondială desfăşurată în România, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la emiterea primei mărci poştale româneşti, Cap de bour.
„Profilul colecţionarului român şi internaţional este acela al unei persoane cu o vârstă înaintată şi cu o bună pregătire intelectuală. Este un hobby frumos, dar foarte greu, care nu poate fi practicat chiar de oricine. Îţi trebuie anumite calităţi ca să faci filatelie.
În plan internaţional suntem apreciaţi, datorită nivelului ridicat al colecţionarilor noştri s-au câştigat numeroase medalii de aur. Participăm, exclusiv prin forţe proprii, la toate expoziţiile europene şi mondiale care se organizează pe parcursul unui an“, a declarat Leonard Paşcanu, preşedintele FFR.
