Gheorghe Popa Lisseanu, un cărturar uitat pe nedrept

Numele său s-a păstrat doar, prin hazard, în inima Bucureștiului, unde o stradă ­centrală (Lizeanu) ne amintește de el: Gheorghe Popa Lisseanu. A fost un mare om de cultură, care și-a închinat întreaga viață cercetării istoriei poporului român, culturii și limbii noastre. A fost discipolul lui B. P. Hasdeu și al lui G. Dem. Teodo­rescu.

O stradă centrală din București poartă numele unui mare cărturar, cercetătorul Gheorghe Popa, cu supranumele Lisseanu, preluat după satul său de baștină, Lisa, de la poalele munților din zona Făgărașului, unde s-a și născut, în ziua de 2 octombrie 1866. A fost discipol al marelui lingvist B. P. Hasdeu și al lui G. Dem. Teodorescu. De la Hasdeu a primit amprenta studiului enciclopedic, fiind interesat de istoria românilor și de vechimea limbii lor, fie ca filolog clasic, cu studii de cultură greacă și latină, pe de-o parte, dar în același timp axat și pe cultura dacilor, în ansamblul culturii antice.

Ca ardelean, Popa Lisseanu a fost atras de istoria Transilvaniei și, prin acest interes, dar și prin rigoarea și marea dragoste pentru istoria veche, l-aș asocia altor nume, precum Nicolae Densusianu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga și marele lingvist, ardelean, Sextil Puș­cariu, apărător al tradiției cercetării științifice din perioada interbelică.

Cea mai mare valoare a cercetării istorice a academicianului Gheorghe Popa Lisseanu o reprezintă publicarea rezultatelor cercetării sale în cele peste 20 de volume ale tezaurului istoric Fontes Historiae Daco-Romanorum, unde publică date despre viața și cultura dacilor și mai ales despre teritoriul vechii Dacii, infor­mațiile fiind luate din documentele arhivelor europene. Aceeași strădanie a manifestat-o și în cazul documentelor bizantine, spre a demonstra continuarea culturii în forma ei creștin-bizantină pe întreg teritoriul României orientale.

În acest scop a urmărit și a publicat texte medievale din latină și greacă, prin care se făceau referințe la istoria vlahilor. Cine dorește să afle aceste referințe și scopul lor trebuie să citească prefața admirabilă de la vol. I al izvoarelor Fontes Historiae Daco-Romanorum.

Influența savantului B. P. Hasdeu se vede în primul rând în căutarea izvoarelor documentare străine în care se menționau date clare despre ocupația și bogățiile materiale și culturale ale locuitorilor din Dacia, care nu a fost părăsită de autohtoni și nici de populația romană. În ceea ce privește influența celui de-al doilea cărturar al timpului său, folcloristul Gheorghe Dem. Teodorescu, născut la 25 august 1849 și trecut la Domnul în ziua de 20 august 1900, a fost deschiderea spre poezia populară, interesantă și ea pentru istoria orală exprimată în cântecul popular. Se știe că G. Dem. Teodorescu a fost un folclorist remarcabil al cântecului valah, după cum ne numeau pe noi străinii. A fost un istoric literar și jurnalist, cu studii făcute la Sorbona și la alte universități de prestigiu.

Gheorghe Popa Lisseanu își exprimă clar punctul de vedere privitor la istoria românilor, publicând mai ales documente prețioase, textele fiind culese din arhivele europene care aduc informații privitoare la istoria adevărată a României, un punct de vedere exprimat și în prefața volumului 1, din Fontes Historiae Daco-Romanorum, publicat în anul 1934. A fost ales membru al Academiei Române în anul începutului de normalitate istorică și geografică, 1919. Lucrările care urmează explică această afirmație privitoare la data unirii: Faptele ungurilor; Descrierea Europei Centrale; Românii în poezia medievală; Cronica ungurilor; Cântecul de jale; „Descoperirea Ungariei celei Mari; Cronica lui Nestor; Ambasadele; Viața împăratului Aurelian; Istoria romană prescurtată; Aedificiis; Breviarium historiae Romanae; Corespondența lui Plinius cu împăratul Traian; Tablele cerate descoperite în Transilvania; Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei; Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă; Limba română în izvoarele istorice medievale; Românii în izvoarele istorice medievale, Dacia în autorii clasici; Autorii latini clasici și postclasici; Autori greci și bizantini.

Ca lingvist lexicograf, cu teza de doctorat în istorie-bizantinologie și premiată de Academia Română, sunt interesată, în mod special, de tăblițele cerate, descrise de Gheorghe Popa Lisseanu ca fiind din „gropile de aur”, cum erau numite minele de aur din Roșia Montană, în limba română veche. Limba în care sunt scrise aceste tăblițe este latina prisca sau vetusta, mult studiată de o parte a cercetătorilor de tradiție a cercetării interbelice.

Gheorghe Popa Lisseanu a trecut la Domnul în ziua de 14 mai 1945, la București, la vârsta de 78 de ani.