Celebrul Giulgiu din Torino continuă să preocupe oamenii de ştiinţă, interesaţi de elucidarea enigmelor din jurul acestei relicve. Recent, L'Osservatore Romano a publicat un articol, tradus şi preluat de "Lumea Catholică", în care sunt prezentate cercetările ilustrului botanist israelian Avinoam Danin, profesor emerit la Departamentul de evoluţie sistemică şi ecologie de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, referitoare la ceea ce el numeşte "Botanica Giulgiului". Concluziile studiilor sale pledează pentru autenticitatea pânzei.
Timp de o lună şi jumătate, de la 10 aprilie la 23 mai 2010, aproximativ două milioane de pelerini au venerat celebrul Giulgiu din Torino, pânza în care creştinii cred că a fost înfăşurat trupul Mântuitorului Iisus Hristos după ce a fost coborât de pe cruce. În ultimii ani, tehnologia modernă a deschis căi de cercetare de neimaginat numai cu câteva decenii în urmă. În această zonă se înscriu şi realizările profesorului emerit Avinoam Danin, de la Departamentul de evoluţie sistemică şi ecologie de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, care, în numai o sută de pagini ilustrate, răspunde la o serie importantă de întrebări care i-au fost puse în 14 ani de cercetare a Giulgiului, reuşind să argumenteze veridic ipoteza autenticităţii celebrei pânze. CV-ul cercetătorului israelian este impresionant. În 40 de ani de carieră, a descoperit specii de plante necunoscute până la el în Israel şi în Iordania, cercetările sale constituind o importantă arhivă de date pe baza căreia a fost realizată o hartă fitogeografică a Israelului.
Plantele de pe pânză şi trestia aşezată de-a lungul trupului
Danin şi-a început cercetările asupra Giulgiului în anul 1995, după ce a văzut câteva fotografii mărite ale acestui artefact, în care a recunoscut, la prima vedere, imagini de plante din zona Ierusalimului.
Anul acesta, el a publicat o carte ilustrată, intitulată "Botany of the Shroud: The Story of Floral Images on the Shroud of Turin" ("Botanica Giulgiului: Povestea imaginilor florale de pe Giulgiul din Torino"), în care, într-o sută de pagini ilustrate, explică faptul că "ceea ce a avut loc asupra Giulgiului se aseamănă cu procesul de uscare a florilor între paginile unei cărţi". El a descoperit sute de imagini de plante care au rămas imprimate în ţesătura pânzei. Pe baza acestor plante se poate stabili unde şi când acestea au fost aşezate pe pânză.
Pentru prima dată, au fost identificate imaginile a nouă spini, în zona capului şi a umerilor, apoi imaginea unei trestii puse de-a lungul trupului Celui aşezat în Giulgiu, precum şi circa 2.600 de fructe răspândite pe întregul trup. De asemenea, a fost descoperită imaginea parţială a unei funii.
Analizând aceste noi informaţii, obţinute prin diferite metode fotografice, a emis o primă concluzie: imaginile "botanice nu au fost create în mod artificial de nici o metodă fotografică". Cercetarea "indicatorilor geografici" şi a "plantelor cu perioade de înflorire specifice" a dus la o a doua concluzie: "zona în care cele trei plante proaspete alese ca indicatori ar fi putut fi culese şi aşezate pe Giulgiu alături de trupul bărbatului răstignit este cuprinsă între Ierusalim şi Hebron". Iar în ceea ce priveşte perioada de înflorire, Avinoam Danin afirmă că este vorba despre lunile "martie şi aprilie, în care înfloresc zece dintre plantele identificate pe Giulgiu".
Imaginea unei funii şi identificarea speciilor de spini
Cercetătorul a acordat o atenţie deosebită imaginilor spinilor de pe Giulgiu, identificându-i ca aparţinând speciilor "Ziziphus spina-christi" şi "Rhamnus Iycioides", indicatori istorici importanţi, plante considerate cele mai sălbatice din Israel.
Pe Giulgiu a mai fost fotografiată şi imaginea unei funii. Cercetarea ei arată că era făcută din fibre vegetale, conform unei metode antice folosite de mii de ani la Ierusalim. Avinoam Danin crede că ar fi vorba despre funia cu care Omul de pe Giulgiu ar fi fost legat pe cruce.
În anul 2000, cercetătorul Universităţii Ebraice din Ierusalim a avut o întâlnire cu Nunţiul Apostolic din Oraşul Sfânt de la acea vreme, căruia i-a împărtăşit entuziasmul pentru cercetarea acestei pânze. După 15 ani, el afirmă fără rezerve că Giulgiul exista deja în secolul al VIII-lea şi că "marea asemănare cu chipul Omului de pe Giulgiu cu o icoană a Pantocratorului din Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai dezvăluie cunoaşterea Giulgiului deja în jurul anului 550".
Rănile de pe creştet şi stratul omogen de flori
Rezultatele ilustrului cercetător israelian au putut fi obţinute datorită realizării unor holograme tridimensionale ale Giulgiului, prin tehnici fotografice realizate în 2007 de către doctorul Petrus Soons, împreună cu colaboratorii săi de la Dutch Holographic Laboratory. Astfel, a putut observa "un strat aproape omogen" de peste trei sute de corole de flori aşezate în ordine în jurul capului Omului de pe Giulgiu. Apoi, faptul că ar fi vorba despre o adevărată cască de spini, nu de o coroană, aşezată pe capul Celui torturat. Până la folosirea tehnicii amintite, creştetul capului Celui Răstignit nu fusese văzut niciodată până la acea dată. Aşa s-au putut observa multe răni mici care au sângerat şi care pe frunte nu erau vizibile.
▲ Un studiu pentru sceptici
Concluziile studiului cercetătorului Avinoam Danin au o valoare deosebită, deoarece ele contribuie la dezvăluirea unei realităţi fizice, în timp ce credinciosul este invitat să mediteze asupra unui adevăr transcendent: Moartea şi Învierea lui Hristos.
Aceste noi rezultate ale cercetării Giulgiului din Torino date publicităţii recent vin să combată teoriile conform cărora celebra pânză ar fi un fals. Aşa cum se arată şi în articolul publicat de LâObservatore Romano, "fiecare dintre aceste observaţii ştiinţifice aminteşte de o suferinţă asemănătoare cu aceea a lui Hristos, cu pătimirea şi răstignirea Sa, aşa cum au fost comemorate în zilele de Paşti de Biserica din toată lumea".
Mai trebuie adăugat că, la 24 mai 1998, Papa Ioan Paul al II-lea afirma fără rezerve, într-un discurs cu ocazia vizitei pastorale efectuate la Vercelli şi Torino, că "Giulgiul ni-L prezintă pe Iisus în momentul neputinţei Sale maxime şi ne aminteşte că în moartea aceea înjositoare stă mântuirea întregii lumi".
