Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Gustave Eiffel, constructorul modernist

Gustave Eiffel, constructorul modernist

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Pr. Dragoș Mihai Olteanu - 15 Dec, 2009

Inginer şi constructor francez, Alexandre Gustave Eiffel este cunoscut în special pentru realizarea „Turnului Eiffel“, care îi poartă numele. A lăsat în urmă adevărate capodopere arhitectonice, dintre care amintim inedita structură metalică a Statuii Libertăţii din New York. El a imprimat o nouă direcţie în domeniul construcţiilor, ca urmare a introducerii metalului. S-a remarcat şi printr-o viaţă ştiinţifică activă, cu experimente şi lucrări mai ales în domeniul aerodinamicii. Numele său este permanent asociat cu turnul pe care l-a construit în Paris, un adevărat simbol al capitalei franceze, cel mai vizitat obiectiv al acesteia, atrăgând anual milioane de turişti.

Născut pe 15 decembrie 1832 în oraşul Dijon din Franţa, Gustave Eiffel a ajuns la Paris în 1850, unde a urmat cursurile Colegiului „Sainte-Barbe“, învecinat cu noua bibliotecă „Sainte-Genevieve“, a cărei structură metalică a putut influenţa cercetările sale ulterioare. După absolvirea Şcolii centrale, a intrat ca inginer într-o societate de construcţii feroviare, pentru ca apoi să devină director al companiei Nepveu. Mai mult decât atât, a pus bazele unui centru de studii, care avea ca principală preocupare ideea introducerii metalului în construcţii, idee nouă şi îndrăzneaţă pentru secolul al XIX-lea. În 1858 a supervizat lucrările la marele pod feroviar din Bordeaux, după care şi-a început cariera de constructor, compania sa specializându-se în construcţii metalice.

O amplă activitate pe plan extern

Venind cu elemente revoluţionare în acest domeniu, s-a făcut cunoscut şi în afara ţării sale de origine. A fost solicitat să execute diferite comenzi în Elveţia, Austria, Ungaria, Portugalia sau Statele Unite ale Americii. Cariera sa extraordinară are ca principale repere lucrările la gara din Budapesta în 1876, la podul „Maria-Pia“, pe Douro, lângă Porto, în 1877-1878, fără să uităm ingenioasa structură a Statuii Libertăţii a lui Bartholdi, care a fost plasată la intrarea în portul din New York. Cu toate acestea, nu a încetat să-şi desfăşoare activitatea şi pe plan local, realizând podul Garabit pe Truyere, între anii 1880 şi 1884.

Faimosul turn care îi poartă numele

În 1889, la împlinirea unui secol de la Revoluţia franceză, s-a organizat la Paris o expoziţie internaţională, reunind participanţi din întreaga lume. Aici au fost prezentate adevărate minuni ale tehnicii din diferite domenii. Au fost ridicate numeroase construcţii deosebite, dintre care marea atracţie a fost un turn foarte înalt, construit în întregime din metal, numit „Turnul Eiffel“, după numele celui care l-a proiectat. Ridicat în mijlocul parcului Champ-de-Mars, fost teren de manevre militare, acest turn impresionant era de un modernism neobişnuit pentru acea epocă. În timpul lucrărilor, Gustave Eiffel a fost asistat de colaboratorii săi obişnuiţi, inginerii Nougier şi Koechlin, şi de arhitectul Sauvestre. Studiile pentru această construcţie le-a început cu 5 ani înaintea expoziţiei, iar proiectul său a fost selecţionat dintre alte o sută de propuneri. Lucrările au început la 22 ianuarie 1887 şi s-au finalizat la 31 martie 1889, când drapelul Franţei a fluturat pentru prima dată în vârf. Un timp record, având în vedere mijloacele tehnice din acea perioadă. Interesant de reţinut este faptul că structura a fost construită cu oţel produs la Reşiţa, în România. De asemenea, s-a mai folosit şi oţel de la furnalul din Govăşdia, localitatea Ghelar, din judeţul Hunedoara.

Un adevărat simbol al capitalei franceze

Iniţial, monumentul lui Eiffel a fost contestat şi considerat de mulţi artişti şi scriitori celebri ceva oribil şi inutil. Însă în câteva decenii a început să-i fie recunoscută valoarea arhitecturală. A rămas până astăzi un adevărat simbol al capitalei franceze, fiind cel mai vizitat obiectiv al acesteia, atrăgând anual milioane de turişti din întreaga lume. Primul etaj are o platformă largă ca dimensiuni, unde se poate vizita celebrul restaurant „Jules Verne“, un muzeu, o minipoştă şi chiar o sală de cinema în care rulează filme documentare cu istoria turnului. Al doilea etaj este locul ideal pentru realizarea unei sesiuni fotografice privind Parisul, prin amenajarea unor balcoane speciale în acest sens. Pentru a admira mai uşor împrejurimile, sunt amplasate şi lunete de jur împrejurul etajului. La al treilea etaj se poate ajunge cu ajutorul lifturilor panoramice, care oferă o privelişte extraordinară asupra Parisului. Aici se găseşte şi biroul reconstruit al lui Gustave Eiffel, momentan ocupat de personaje din ceară, precum constructorul turnului, fiica sa Claire şi celebrul inventator american Thomas Edison. Deşi pare incredibil, Turnul Eiffel a fost în pericol de a fi demolat, întrucât contractul de închiriere al terenului pe care a fost construit, încheiat pentru expoziţia internaţională pe termen de 20 de ani, a expirat în 1909. A fost totuşi salvat datorită faptului că îndeplinea rolul de antenă pentru transmisii radio. Timp de 40 de ani a reprezentat cea mai înaltă construcţie din lume, până la finalizarea clădirii Chrysler din New York, în 1929.

Părintele noii ştiinţe a aerodinamicii

În 1890, Eiffel a abandonat direcţia atelierelor sale pentru a se consacra în totalitate studiilor teoretice privind rezistenţa la vânt. A instalat un laborator pe platforma superioară a turnului şi astfel a reuşit să creeze primul tip de avion, Breguet, studiat într-un tunel aerodinamic. De aceea, el este considerat părintele noii ştiinţe a aerodinamicii. A murit pe 27 decembrie 1923, la vârsta de 91 de ani.

Refractar soluţiilor arhitecturii academiste, Eiffel a fost întotdeauna partizanul structurilor metalice aerate, dispuse într-o reţea spaţială îndrăzneaţă. Construcţia în ansamblul ei, modul de îmbinare a pieselor sau ritmul creşterii structurilor metalice până la înălţimi neobişnuite, toate acestea evidenţiază o nouă direcţie în ceea ce priveşte concepţia şi tehnicile constructive, în pragul secolului al XX-lea.

Hotelul Traian din Iaşi, operă a renumitului constructor francez

Puţină lume ştie că activitatea lui Gustave Eiffel nu a fost străină nici de ţara noastră. În 1882, geniul său în materie de construcţii avea să scoată la lumină o veritabilă bijuterie arhitectonică, chiar la Iaşi, într-unul dintre importantele centre de cultură ale ţării. Cunoscut ca un inginer cu o viziune foarte modernă, el a proiectat un edificiu cu influenţă neoclasică: Marele Hotel Traian. Poartă de intrare în secolul al XIX-lea, impozant şi unic, bătrânul hotel şi-a scris istoria printr-o serie de evenimente pe care le-a găzduit. Aici a avut loc în 1884 banchetul celei de-a XXI-a aniversări a Societăţii Literare „Junimea“ şi tot în acelaşi an, centenarul răscoalei lui Horia, manifestare la care au participat Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Mai amintim că, în timpul Primului Război Mondial, aici a funcţionat Guvernul României. De-a lungul anilor, multe personalităţi au poposit în acest hotel, „clădire-simbol a comunităţii culturale franco-române, căreia Eiffel însuşi îi conferă celebritate“. Spectaculos, elegant şi cu o poziţie privilegiată, în centrul oraşului, Marele Hotel Traian este, ca şi Palatul Culturii, Teatrul Vasile Alecsandri sau Catedrala mitropolitană, simbol al oraşului Iaşi.