Guvernator al Tesalonicului, mare sfânt al Ortodoxiei

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, se bucură de o cinstire deosebită în întreaga Ortodoxie. Mărturie stă frecvenţa numelui său în rândul credincioşilor ortodocşi români (sub diferite forme: Dumitru, Mitruţ, Mitrică, Dumitra, Dumitriţa ş.a.), ruşi, greci, bulgari etc. Dar cine a fost Dimitrie, personajul căruia Biserica nu doar că i-a păstrat peste veacuri amintirea, dar l-a cinstit şi îl cinsteşte în continuare cu atâta evlavie?

Spre deosebire de alţi sfinţi mucenici din primele veacuri, pătimirea Sfântului Dimitrie nu este cuprinsă integral în martirologiile vechi. Biografia sa a devenit tot mai amplă, pe măsura dezvoltării cultului său, păstrând, însă, în fond, cele mai vechi informaţii.

Astfel, se spune că s-a născut într-o familie nobilă de macedoneni din Tesalonic, fiind botezat creştin de către părinţii săi. Calităţile sale, cărora li s-a adăugat cea mai bună educaţie care se putea primi în vremurile acelea, l-au recomandat pentru funcţia de guvernator al Tesalonicului, urmându-şi tatăl în această funcţie. Întrucât toate acestea se petreceau în timpul stăpânirii împăratului Diocleţian (284-305), cunoscut pentru cruzimea sa faţă de creştini, nu a făcut publice, o vreme, convingerile sale de credinţă. Aceasta până în anul 296 când, un asociat la domnie de-al lui Diocleţian, pe nume Maximian, venind la Tesalonic, după o campanie victorioasă, a cerut tuturor înalţilor funcţionari să jertfească idolilor, în cinstea victoriei sale. Sfântul Dimitrie nu acceptă să ia parte la ritualul păgân, dezvăluindu-şi identitatea creştină. În ciuda insistenţelor lui Maximian, Dimitrie refuză să abjure de la credinţa creştină, fapt care îi va aduce întemniţarea.

Binecuvântat de Dimitrie, Nestor ucide gladiatorul favorit al împăratului

Deşi se afla în închisoare, Sfântul Dimitrie a continuat să fie vizitat de creştinii din Tesalonic, pentru a-i asculta sfaturile şi învăţăturile, prin care condamna idolatria şi îndemna la urmarea învăţăturii şi vieţii lui Hristos. Pentru a-i pedepsi pe creştini, tot mai numeroşi în Tesalonic, dar şi în tot imperiul, Maximian a organizat jocuri, care constau în lupte între gladiatorii bine antrenaţi şi creştinii fără apărare. Pe timpul desfăşurării jocurilor s-a remarcat prin violenţa şi cruzimea sa un anume gladiator, pe nume Lie, devenind favoritul împăratului. Cruzimea şi dispreţul pe care acesta le arăta în arenă faţă de creştini au scandalizat un tânăr creştin, pe nume Nestor, care a mers în închisoare la Sfântul Dimitrie, cerând binecuvântare să-l înfrunte pe Lie şi să pună capăt odiosului măcel.

Se spune că Sfântul Dimitrie s-a rugat pentru Nestor, l-a binecuvântat, i-a făcut semnul crucii pe frunte, zicându-i: „Du-te, pe Lie îl vei birui şi pe Hristos Îl vei mărturisi“. Acest lucru s-a şi întâmplat, căci Nestor a reuşit să-l străpungă cu lancea pe mult mai experimentatul Lie.

Aflând că „în spatele“ uciderii gladiatorului său favorit stă Sfântul Dimitrie, Maximian a poruncit să fie ucis cu suliţele, în celula sa. Ordinul a fost pus imediat în aplicare şi, spune tradiţia, după ce a fost străpuns, sângele său a răspândit o mireasmă plăcută, ca de mir, iar mulţi dintre cei care s-au atins de sângele său s-au vindecat de tot felul de boli.

▲Biserica Sfântului Dimitrie

În Tesalonic, al doilea oraş ca mărime al Greciei, biserica închinată protectorului oraşului, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, este astăzi cea mai mare şi cea mai frumoasă din întreaga Grecie. Biserica are cinci nave, cu un pridvor la intrare şi o galerie transversală.

Deşi puţine elemente din sculptura şi pictura originală au supravieţuit timpului, ele sunt totuşi suficiente pentru a ilustra istoria acestei biserici.

S-ar părea că, iniţial, Sfântul Dimitrie a fost dus şi înmormântat la Sirmium, după care a fost adus înapoi la Tesalonic în 413, unde Leontie, guvernatorul Iliricului de la acea vreme, a construit o biserică în cinstea sfântului. Biserica ridicată de Leontie a fost incendiată la începutul veacului al VII-lea, însă, după puţin timp, a fost ridicată biserica actuală, cu cinci nave. Transformată în moschee în 1493, a fost redată cultului creştin în 1912, o dată cu redobândirea independenţei Greciei. După distrugerile devastatoare provocate de incendiul din 1917, a fost restaurată în stilul catedralelor ortodoxe de la Ravenna, fiind resfinţită în 1949. În timpul restaurărilor a fost descoperită cripta în care a fost întemniţat Sfântul Dimitrie.