Hristos - „Cununa cea binecuvântată”

Ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat, „născut, iar nu făcut”, Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, este Cununa Creației, pentru că „toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). În El sunt adunate din veci rațiunile divine ale tuturor lucrurilor Creației, fiind răsfirate, semănate și sădite în timp, în făpturile sau lucrurile însuflețite și neînsuflețite ale Creației.

„Ca un mielușel de un an, Cununa cea binecuvântată de noi, Hristos, de voie pentru toți S-a jertfit, Paștile cele curățitoare; și iarăși din mormânt a strălucit nouă, frumos, Soarele dreptății” (Sfântul Ioan Damaschinul, Canonul Învierii, Cântarea a IV-a). Expresia teologică patristică pe care Sfântul Părinte Ioan Damaschinul o pune prin Canonul Învierii pe creștetul Hristologiei dogmatice este o fereastră teologică scăldată în lumina dumnezeiască a Învierii, prin care-L contemplăm teologhisind pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind: Cununa Cre­ației, Cununa Revelației și Cununa Bisericii.

Drept Cunună a Creației, Hristos Domnul este atât Cununa îngerilor sau a tuturor puterilor cerești, cât și Cununa oamenilor și încununarea tuturor celor pământești. De aceea, „toată suflarea (creației, se cuvine) să laude pe Domnul” (Psalmul 150, 6), Cel ce este Cununa Creației și a tuturor creaturilor, văzute și nevăzute.

Hristos este Cununa Revela­ției dumnezeiești. El este Cununa Sfintei și dumnezeieștii Scripturi și încununarea Sfintei și dum­nezeieștii Tradiții. Persoana divino-umană și Evanghelia lui Hristos sunt încununarea Revela­ției dumnezeiești. El este Cununa și încununarea fiecăreia dintre cărțile biblice. Toate cărțile Vechiului Testament sunt trepte teologice și spirituale spre Evanghelia lui Hristos din Noul Testament de la Sfinții Evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan. Hristos este Cununa Revelației prin Întruparea Lui, prin venirea Lui în lume și prin întreita Lui slujire, demnitate, activitate și misiune divino-umană. Hristos este Cununa și împlinirea așteptării Patriarhilor. Hristos este Cununa și împlinirea Profeților și a tuturor profețiilor scripturistice, rostite și scrise prin Duhul Sfânt. Hristos este Cununa Apostolilor și Cununa Evangheliștilor. El este Cununa și încununarea Noului Testament. El este împlinirea și desăvârșirea Legii. El este Cununa și încununarea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel și a celor sobornicești. Precum este Cununa Facerii, El este și Cununa Apocalipsei.

Hristos este încununarea ­Nazaretului prin Buna Vestire. Hristos este Cununa Betleemului prin Nașterea Sa. Hristos este Cununa Templului prin Întâmpinarea Sa. Hristos este Cununa Iordanului prin Botezul Său. Hristos este Cununa Taborului prin Schimbarea la Față. Hristos este Cununa Ierusalimului prin Duminica Floriilor. Hristos este Cununa Golgotei prin Răstignirea de pe Cruce. Hristos este Cununa Emausului prin arătarea Sa. Hristos este Cununa Muntelui Măslinilor prin Înălțarea la cer. Hristos este Cununa cerului prin Steaua Nașterii Sale și Cununa pământului prin Crucea Învierii Sale. Hristos este Cununa cosmosului prin „Semnul Fiului Omului” ce se va arăta pe cer mai înainte de Parusie. Hristos este Cununa Cincizecimii prin Pogorârea Duhului Sfânt sub chip de limbi de foc; iar prin aceasta Hristos este și Cununa Bisericii, întemeiată istoric în această Sfântă și dumnezeiască zi. Hristos este Cununa Bisericii, după cum este și Capul trupului ei, după cum este și Mirele ei, mult iubit, mult dorit și mult așteptat. Fiind Cununa Bisericii, Hristos este și Cununa Sfintelor și dumnezeieștilor Taine ale Bisericii Sale și, în mod deosebit, Cununa Sfintei și dum­nezeieștii Liturghii. El este Cununa Sfintei și dumnezeieștii Liturghii prin Ectenii, Antifoane, Heruvic și Epicleză și prin împăr­tășirea clericilor și a credin­cioșilor. El este Cununa Proscomidiei, a Sfântului Disc și a Sfântului Potir. Hristos este Cununa Sfântului Antimis.

Hristos este Cununa Ierurgiilor și a tuturor sfintelor și dumne­zeieștilor slujbe ale Bisericii Sale Ortodoxe. Hristos este Cununa Rugăciunii și a tuturor rugăciunilor Bisericii și ale credincioșilor; iar rugăciunea „Doamne, Iisuse” este, de asemenea, Cununa și încununarea tuturor rugăciunilor creștinilor ortodocși. Fiind Cununa Creației, Cununa Revelației și Cununa Bisericii, Hristos este și Cununa Teologiei Ortodoxe și a teologhisirii patristice, postpatristice și neopatristice prin Duhul Sfânt. Fiind Cununa Teologiei, Hristos este și Cununa Dogmaticii și a tuturor sfintelor și dumnezeieștilor dogme, statornicite de către Duhul Sfânt prin Sfinții Părinți ai Bisericii, în vremea sfintelor Sinoade Ecumenice. Hristos este, deopotrivă, Cununa Teologiei Biblice și Cununa Teologiei Patristice. Hristologia este Cununa Dogmaticii Ortodoxe, iar șederea lui Hristos Cel înviat și înălțat la cer de-a dreapta Tatălui (Faptele Apostolilor 7, 55-56) este Cununa și cheia Hristologiei.

Hristos este Cununa Apocalipsei și încununarea Eshatologiei prin a Doua Sa Venire, prin Învierea morților și prin Înfrico­șătoarea Judecată de Apoi. „Cununa cea binecuvântată” din expresia patristică și din definiția Sfântului Ioan Damaschinul stă, de fapt, pe „cununa de spini” a Mântuitorului din Vinerea Pătimirilor, transfigurată în lumina Învierii Sale celei de-a treia zi, iar gândurile noastre înșirate aici sunt inspirate atât din fericita expresie a unui mare dogmatist al Bisericii Ortodoxe, preot la Sfântul Mormânt, cât și din cuvintele Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan din Apocalipsă: „Și pe capul Lui sunt cununi multe” (Apocalipsă 19, 12).

Hristos - „Cununa cea binecuvântată” - dăruiește tuturor celor iubiți și aleși ai Săi „cununa dreptății” (II Timotei 4, 8), „cununa cea nevestejită a slavei” (I Petru 5, 4) Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, sau „cununa vieții” (Iacob 1, 12; Apocalipsă 2, 10). Înaintea lui Hristos - „Cununa cea binecuvântată”, își aruncă neîncetat cununile de aur de pe capetele lor cei douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsă, care slujesc neîncetat în soborul Liturghiei cosmice, împreună cu toți sfinții și cu toate puterile cerești și îngerești (Apocalipsă 4, 4 și 10).