Sfârșitul lunii ianuarie ne rezervă una dintre marile sărbători de peste an ale Ortodoxiei, cea a Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Multe biserici din întreaga țară poartă acest hram, poate cea mai cunoscută fiind a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, celebru monument de spiritualitate și arhitectură. Astăzi, însă, vom poposi împreună pe urmele icoanelor ce-i înfățișează pe cei trei mari sfinți în vechi ctitorii de lemn din Moldova.
Trăitori în secolul al 4-lea, cunoscut drept „veacul de aur” al Bisericii, cei trei ierarhi sunt astăzi printre cei mai cunoscuți sfinți din calendarul ortodox. Sfântul Vasile cel Mare a lăsat monahismului regulile după care funcționează și astăzi, dar a fost și un mare filantrop, alinător al celor săraci și năpăstuiți, pentru care a construit școli și așezăminte de îngrijire. De la el ne-a rămas până astăzi conceptul „Vasiliada”, care înglobează un complex de forme de ocrotire a celor aflați în nevoie. Dacă Sfântul Ierarh Vasile cel Mare a rămas în istoria Bisericii ca model de dăruire pusă în slujba oamenilor, Sfântul Ierarh Grigorie Teologul a fost model de teolog-cărturar, iar Sfântul Ioan Gură de Aur, un simbol al propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu spre îndreptarea credincioșilor.
Deloc întâmplător, în anul 1936, la primul congres al profesorilor de teologie de la Atena s-a hotărât ca ziua de 30 ianuarie, închinată Sfinților Trei Ierarhi, să fie sărbătorită în mod deosebit de dascălii și studenții din toate școlile teologice, cei trei sfinți devenind ocrotitori spirituali ai învățământului teologic.
Trisfetitele, sărbătoare cu mare trecere în popor
Dar toți sfinții ierarhi, nu doar cei trei sărbătoriți în 30 ianuarie, au avut mare trecere și în rândul poporului, dovadă în acest sens fiind reprezentările iconografice pe care le regăsim astăzi în bisericile românești, dar și legendele păstrate în credința populară, mai ales în Moldova. „Se spune că, după ce Sfântul Ştefan a făcut mănăstirile şi bisericile, trebuia să se stabilească preţul pe care credincioşii să-l plătească pentru o liturghie. Sfântul Vasile ar fi propus zece lei. Sfântul Grigore ar fi zis numai cinci lei. Dar Sfântul Ioan a zis că este prea mult, să fie numai zece bani, ca să-l poată plăti şi văduvele, şi cei săraci. Atunci o văduvă a strigat: «Sfântă şi de aur să-ţi fie gura!». În popor, ei mai sunt consideraţi doctori făcători de minuni şi sunt serbaţi pentru foc, pentru boli şi pentru pagube. Prin Bucovina, în această zi se spune: «Trisfitiţile,/ Ziua cu luminele/ Şi se sparg cărările» – adică se măreşte ziua şi încep să se aleagă cărări prin zăpadă”, explică cercetătoarea Lucia Cireș.
Am regăsit scene foarte interesante, în care sunt reprezentați și cei trei mari ierarhi, dar și alți sfinți ierarhi în numeroase locașuri de lemn din Moldova. Zestrea de patrimoniu a acestora le rezervă celor care ajung să le viziteze bucuria descoperirii unor icoane de o expresivitate și o putere de sugestie deosebite, semnate fie de pictori de renume, fie de acei hăruiți „zugravi” de biserici, oameni ai locului.
La bisericuța de lemn „Schimbarea la Față” din Schit Orășeni, județul Botoșani, ridicată în 1760, în muzeul parohial se păstrează una dintre cele mai frumoase reprezentări ale Sfinților Trei Ierarhi, înfățișați într-o ipostază unică, avându-i de o parte și de cealaltă pe Sfântul Apostol Petru (păzitor al Raiului, cu cheia în mână) și pe Sfântul Apostol Pavel. Icoana, de influență rusească, este pictată pe pânză și datează din secolul al 18-lea. Influența școlii ruse de pictură pare să fie confirmată de legenda locului, care spune că la Schit Orășeni, în apropierea Voronei, s-ar fi format una dintre cele mai vechi vetre pustnicești din ținutul Botoșanilor, unii fiind chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, cunoscut reformator al vieţii monahale din Moldova.
O altă minunată reprezentare a Sfinților Trei Ierarhi se găsește în bisericuța de lemn de la Cucuieți-Solonț, din zona submontană a județului Bacău. Aflat în mijloc de codru, la jumătatea unui versant abrupt, locașul și-a păstrat până astăzi și stilul arhitectural, și odoarele de interior. Este vorba despre un registru pictat pe ușa diaconească din dreapta Altarului, înfățișându-i pe Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Blagoslovul şi Sfântul Ioan Zlataust.
Alte icoane valoroase, foarte expresive din punct de vedere pictural, sunt păstrate și la Brăești (județul Botoșani), în biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, la Boboiești-Pipirig (județul Neamț), în biserica de lemn „Sfântul Vasile cel Mare”, dar și la Merișor-Scorțeni (județul Bacău), în biserica de lemn „Soborul Sfinţilor Voievozi Mihail şi Gavriil“.
Sfinți ierarhi, într-o alăturare unică la Colonești
Una dintre cele mai interesante particularități legate de iconografia sfinților ierarhi prezentă în locașurile de lemn moldovenești am întâlnit-o pe Valea Zeletinului, între Colinele Tutovei, în localitatea Colonești, județul Bacău. Aici, la 1832, medelnicerul Vasile Vidrașcu a ridicat o impunătoare biserică de lemn, boierească, ce a primit un hram unic, o alăturare a unor sfinți ierarhi pe care nu am mai regăsit-o nicăieri în altă parte: „Sfinții Ierarhi Vasile, Nicolae și Haralambie”. Mărturie în acest sens stau nu doar icoana hramului, de o excepțională frumusețe, ci și inscripția de pe clopotul donat de ctitorii din familia Apostoleanu, în 1894: „Acest clopot a fost dăruit în anul 1894 bisericii din Colonești cu hramul Sfinților Vasile, Neculai și Haralambie de către Gheorghe și Smaranda Apostoleanu, ctitorii acestui sfânt locaș”. Ulterior, cu ocazia reparațiilor de la 1957, biserica a primit hramul pe care îl poartă și azi, fiind pusă sub ocrotirea Sfântului Dumitru.
