În „Lumina” publicațiilor ultimelor două veacuri

Astăzi, săptămânalul „Lumina de Duminică”, „fratele“ mai mic al „Ziarului Lumina”, marchează 11 ani de apariție. Cu acest prilej, publicăm un documentar inedit, prin intermediul căruia vă invităm într-o călătorie imaginară în istoria presei periodice a ultimelor două veacuri, ca să descoperim, împreună, revistele și ziarele ce au purtat în titulatură cuvântul sau denumirea „Lumina”.

Începând din a doua jumătate a veacului al XIX‑lea, în spațiul românesc, presa periodică își face tot mai mult loc, cunoscând o dezvoltare accelerată. Se editează numeroase cotidiene, iar revistele și publicațiile lunare sau bilunare încep, de asemenea, să ia amploare. În contextul epocii, multe dintre publicații erau gândite „întru luminarea” publicului cititor. Căci, trebuie să amintim, perioada era influența­tă de mișcările ce avuseseră loc peste tot în Europa (valul de la 1848), de ideile novatoare aduse din Occident de boierii români plecați acolo la învățătură și de direcțiile creionate de consolidarea tânărului stat român, începute la 1859, odată cu Unirea Principatelor, continuate după venirea la domnie a lui Carol I, în 1866, și după obținerea inde­pendenței, la 1877. Însă „luminarea” a fost și este un scop în sine al fiecărei publicații, indiferent de epocă, în sensul informării clare și corecte a publicului cititor.

Parcurgerea istoriei presei periodice a ultimelor două veacuri arată că au existat publicații care au avut titulatura „Lumina” sau care au cuprins cuvântul „lumina” în titulatură, cu orientări dintre cele mai diverse. Câteva dintre cele mai importante astfel de publicații sunt cuprinse în documentarul de față.

„Lumina” a venit și de la Arad

Prima publicație cu o apariție însemnată, intitulată „Lumina”, cu ritm de editare bisăptămânal, a apărut la Arad, în perioada 13 august 1872 – 11 iulie 1875. Revis­­ta, organul oficial de presă al Eparhiei Ortodoxe Române din Arad, apărea îjoia și dumineca” și era, potrivit Dicționarului presei literare române, o „foaie bisericească, scolastică, literară şi economică”.

Important de subliniat este faptul că această revistă apărea în limba română și că din colectivul de redacție a făcut parte, printre alții, un nume important al literaturii române, scriitorul Ioan Slavici. De asemenea, alte câteva nume sonore ale culturii române au fost legate de conținu­tul editorial al acestei publicații, printre care Episcopul român Iosif Goldiș și istoricul Dimitrie Onciul.

„Lumina pentru toți”

Din enciclopedia cronologică Istoria jurnalismului din România în date a lui Marian Petcu aflăm că și la Turnu Măgurele a apărut, în 1882, o publicație bilunară ce a purtat titulatura „Lumina. Organ al corpului învăță­toresc din Teleorman”, sub direc­ția lui D. Constantinescu. Revista era, așadar, editată de corpul învățătorilor din Teleorman și publica informații care să îi ajute pe aceștia în activitatea școlară.

Apoi, o publicație lunară destul de longevivă, intitulată „Lumina pentru toți”, a apărut, vreme de un deceniu, la București. Primul număr a fost publicat în iunie 1885, iar obiectivul său era anun­țat chiar de pe frontispiciu: „Revistă enciclopedică ilustrată pentru iluminarea poporului”. Revista, condusă de Eniu D. Bălteanu, a avut un caracter pedagogic și literar, de mare însemnătate pentru aceea perioadă fiind publicarea mai multor texte din opera publicistică a lui Eminescu, dar și traduceri din clasici ruși, precum Pușkin sau Turgheniev.

În iunie 1887, și la Brăila apare „Lumina. Ziar literar șciinți­fic”, iar în 1890 și presa craiovea­nă se îmbogățește cu un nou ti­tlu, „Lumina”, o revistă lunară coordonată de Ilie Ighel, redactor avându‑l pe Caton Theodorian.

Un ziar „Lumina” apare și la București, în aprilie 1895, sub conducerea scriitorului Alexandru Macedonski, ziar în care va publica mare parte din opera sa poetică.

Ziarul „Lumina” al lui Constantin Stere

Cel mai cunoscut ziar care a purtat numele „Lumina” rămâne, însă, cel editat de strălucitul publicist și om politic român Constantin Stere, în 1917. Deși de orientare germanofilă, fiind susținut financiar de armata germană, și prin urmare puternic contestat în epocă, ziarul a constituit unul dintre cele mai importante organe de presă ale vremii. Născut în Basarabia, arestat și deportat în Siberia pentru o perioadă, din cauza acuzațiilor de activitate revoluționară și antițaristă, Constantin Stere a pliat conținutul editorial al acestui ziar pe sentimentele pe care le nutrea vizavi de Rusia, în care nu a văzut niciodată un prieten. De aceea, în articolele sale, a militat pentru alipirea României la blocul Puterilor Centrale, fiind un opozant, încă de la început, al intrării țării noastre în Primul Război Mondial alături de Rusia ţaristă.

Revista „Lumină!” într‑un sat din Vaslui

Potrivit datelor publicate în enciclopedia semnată de Marian Petcu, în anul 1920, în Prahova apare un al cotidian cu titlul „Lumina”, ale cărui baze sunt puse de deputatul Spirea Sorescu, la care el însuși va colabora cu articole politice.

Dar de mare mirare, având în vedere greutățile epocii, a fost să găsesc, cu prilejul unei călătorii de reportaj într‑un sat din județul Vaslui, mărturii ale unei publi­cații intitulate „Lumină!”, cu ritmicitate zilnică, editată chiar în localitate, în anii 1928‑1930. Este vorba despre ziarul „Lumină!” apărut la Buhă­iești, azi parte componentă a comunei Vultu­rești din județul Vas­lui, de scriitorul Theodor Râșca­nu, coborâtor din familia boierească Râșcanu (Rășcanu), bine cunoscută în zona Moldovei, atât pentru proprie­tățile și construc­țiile lăsate, dar și pentru oamenii de cultură pe care i‑a dat.

Și tot în zona Moldovei, la Bârlad, potrivit datelor din Istoria Bârladului, în perioada 1945‑1947 a apărut revista „Lumina”, „revistă politică, literară şi de cultură generală”, în care au fost publicate și poezii semnate de Tudor Arghezi.

„Luminătorul” Basarabiei

De mare importanță pentru istoria presei periodice din toate provinciile românești este și revista „Luminătorul”, apărută în Basarabia, la Chișinău, în 1908. Istoricul basarabean Ștefan Ciobanu, cunoscut pentru lucrările sale privind cultura românească în Basarabia sub ocupație rusească, aprecia revista „Luminătorul” ca fiind „singura publicaţiune periodică moldovenească, unde mânuitorii condeiului de limba română au putut să‑şi spuie cuvântul lor de îndrumare şi să‑şi dezvăluie sentimentele înalte omeneşti de care au fost animaţi”.

Publicația a apărut la iniția­tiva ieromonahului Gurie Grosu, cel care mai târziu avea să devină Mitropolit al Basarabiei, și a lui Constantin Partenie, fiind gândită ca o revistă bisericească, dar în paginile căreia să fie cuprinse și versuri și proză cu caracter religios.

Revista a continuat să apară până în 1944, când, odată cu instalarea regimului sovietic, a fost suspendată. Ea fost reeditată abia cu începere din anul 1992, după ce la Chișinău a fost în­fi­ințată Societatea Culturală și Bisericească „Mitropolitul Varlaam”. În prezent, apare o dată la două luni, tot în limba română, fiind redactată de membrii Fun­dației „Vasiliada” de pe lângă Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău.

De 11 ani, „Lumina” ajunge în toată țara

La sfârșitul anului 2004, cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la Iași se pun bazele proiectului editorial al ziarului „Lumina”, al cărui prim număr va apărea pe 7 februarie 2005. Gândit și structurat ca un ziar generalist, acesta a fost distribuit, până aproape de finele anului 2007, doar în județele Moldovei, apoi și la nivel național, sub titulatura de „Ziarul Lumina”. Astăzi, cotidianul, al patrulea ca tiraj în rândul publicațiilor generaliste din țară, este parte componentă a Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române. Din 16 octombrie 2005, linia editorială a cotidianului este completată de săptămânalul „Lumina de Duminică”, un spațiu mai așezat, mai reflexiv, dedicat articolelor de spiritualitate și atitudine creștină.