După ce ne-am închinat la icoanele din cea mai veche biserică creştină existentă în Ţara Sfântă - Biserica Naşterii Domnului - şi am pus câteva lumânări aduse din ţară în micul altar ortodox amenajat în absida dreaptă a acesteia, coborâm pe nişte scări şi intrăm în Sfânta Peşteră, locul unde s-a născut Iisus.
După cum ştim, Fecioara Maria, însoţită de Iosif, a ajuns târziu la Bethleem şi nu a mai găsit nici un loc în casele localnicilor. „Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.“ (Luca 2, 7)
Peştera Naşterii este o încăpere naturală în stâncă, foarte modestă, lungă de 7 metri şi lată de 3 metri. Are formă aproape dreptunghiulară şi este aşezată exact sub altarul bisericii primare. Pe jos este căptuşită cu marmură, iar bolta cilindrică este cea originală, legată însă în fier, pentru a diminua presiunea bisericii care apasă deasupra. Două scări laterale duc în cele două abside laterale ale bisericii mari, prin care se face intrarea în Sfânta Peşteră.
„Grota Naşterii“, cum mai este cunoscut locul, este de fapt rămăşiţa bisericii primare, construită în prima jumătate a secolului al IV-lea, de către împăratul Constantin cel Mare şi mama sa, împărăteasa Elena, biserică parţial distrusă în timpul revoltei samaritene, de la începutul secolului al VI-lea.
Întâlnirea cu locul naşterii minunate
Locul unde a fost ieslea cu Pruncul se află exact la răsăritul peşterii şi formează altarul propriu-zis, în care slujesc ortodocşii. Deasupra locului naşterii minunate este pusă o placă de marmură de culoare maroniu-roşcată, în centrul căreia se află steaua simbolică, din argint şi aur, donaţia lui Şerban Cantacuzino. În mijlocul stelei descoperim o deschidere perfect rotundă, în jurul căreia este scris în limba latină: „Hic de Vergine Maria Jesus Christus natus est“ („Aici, Fecioara Maria L-a născut pe Iisus Hristos“). Deschidera respectivă îi permite pelerinului să ajungă şi să atingă cu mâna centrul ieslelor, spre a se sfinţi şi prin această întâlnire cu locul naşterii minunate.
În partea opusă a altarului ortodox, spre sud-vest, se află un mic altar catolic, unde Fecioara Maria l-a alăptat pe Iisus. În acest altar, construit în anul 1621, se ajunge ieşind din Peştera Naşterii, la acelaşi nivel cu ieslele, prin uşa săpată de catolici în anul 1479. Alături de locul ieslelor se află un mic altar, numit „Altarul Magilor“. Aici, cei trei magi şi-au deschis visteriile lor şi au adus lui Hristos aur, smirnă şi tămâie.
Liturghie ortodoxă în fiecare zi
În Sfânta Peşteră se face Liturghie în fiecare dimineaţă, între orele 5.30-7.00, de către un preot ortodox. După ortodocşi, slujesc zilnic armenii şi catolicii. În sărbători, se face Sfânta Liturghie între orele 7-8.30, când iau parte numeroşi creştini din Bethleem şi pelerini străini. În biserica mare de deasupra, Sfânta Liturghie se oficiază numai duminica şi la sărbători, între orele 8-11.00, slujitor la Sf. Altar fiind un preot şi un diacon, iar uneori şi un arhiereu.
La capătul pelerinajului în peşteră vom înţelege mai bine că aşa s-au născut Biserica, şi slujbele, şi colindele. Aşa au învăţat oamenii de la îngeri să se roage, să cânte şi să slăvească pe Dumnezeu. Din acest ceas al rugăciunii la Sfânta Peşteră, vom avea simţământul că îngerii cântă cu noi, plâng pentru noi, se roagă pentru noi şi împreună cu noi, ne învaţă a cânta, a ne ruga, a iubi şi a plânge. Ei ne învaţă taina mântuirii şi a bucuriei dumnezeieşti.
Biserica ortodoxă din Bethleem
Din Grota Naşterii, pelerinajul nostru continuă cu vizitarea şi închinarea la celelalte biserici şi altare existente în multimilenarul oraş creştin Bethleem.
Primul popas îl facem la exarhatul bisericii ortodoxe aflate în partea de sud unde, din pridvorul Bisericii Naşterii, ajungem destul de repede, printr-o uşă laterală încorporată în zidul masiv. În faţa ochilor ne apare o adevărată cetate mănăstirească, cu chilii dispuse în careu, incinta fiind legată de zidul bisericii lui Iustinian. Aici, la parter, ne putem ruga în paraclisul bisericii, unde părinţii slujitori oficiază botezul şi celelalte servicii pentru cei 3.000 de credincioşi din oraşul Bethleem, majoritatea arabi, care nu au o altă biserică ortodoxă în zonă. La etaj, se află cancelaria şi exarhatul bisericii ortodoxe, condus de un mitropolit, obştea călugărilor fiind, de regulă, formată din 10 părinţi slujitori greci şi patru preoţi ortodocşi arabi. Din piaţa largă, situată în faţa Bisericii Naşterii Domnului, zărim, în faţă, în partea de sud, o construcţie veche, înaltă, şi un turn-clopotniţă. Acolo este incinta bisericii armene, care adăposteşte, în interior, o mănăstire armeană, ai cărei călugări menţin slujbele la Sfânta Peşteră.
Osuarul pruncilor nevinovaţi
Părăsim prima incintă şi trecem într-o alta, mai mică, unde se află turnul clopotelor. De aici, printr-o uşă joasă, intrăm într-o peşteră adâncă, numită „Peştera Sfinţilor 14.000 de Prunci Martiri“ unde, sub un perete de piatră, se păstrează o parte din moaştele celor 14.000 de copii ucişi de Irod cel Mare, alături de cele ale unor călugări martirizaţi de perşi în anul 614.
Lângă osuar, în subsolul peşterii, a fost amenajat un mic paraclis închinat sfinţilor prunci martiri.
Mănăstirea franciscană „Sfânta Ecaterina“
După ce ieşim din biserica ortodoxă, situată în partea de sud, mergând pe lângă Biserica Naşterii Domnului ajungem repede în partea de nord, unde ne apare în faţă capela catolică ce face corp comun cu biserica veche. Construcţia din faţa noastră este una aproape modernă, având în interior numeroase bănci, ocupate mai tot timpul de pelerini şi turişti catolici aflaţi la rugăciune. Dar ceea ce ne impresionează cel mai mult, tot în partea de nord, alături de capelă, este o incintă nouă, modernă, cu o biserică la mijloc şi locuinţe pentru călugări de jur-împrejur. Ne aflăm în Mănăstirea franciscană „Sfânta Ecaterina“, formată din biserica centrală şi din clădirea cu patru etaje, aşa-numita „Casa Nova“, situată în nordul incintei, destinată cazării pelerinilor catolici veniţi aici din toată lumea. Despre biserică, e de ştiut că aceasta are o orgă şi o icoană centrală, cea a Naşterii Domnului, plasată exact deasupra altarului. Biserica a fost construită destul de târziu, în anul 1881, alături de Biserica naşterii, ctitoria lui Constantin cel Mare şi a lui Iustinian. În ajunul Crăciunului, în această biserică, patriarhul romano-catolic din Ierusalim săvârşeşte Sf. Liturghie de la miezul nopţii, la care participă pelerini catolici veniţi din toate colţurile Planetei.
Capelele subterane
Dacă vom coborî, pe treptele de piatră, din marea capelă catolică, unde se oficiază slujbele, la subsolul incintei vom da de o întreagă galerie de peşteri prin catacombele acestuia. Merită să le vizităm şi să le acordăm toată atenţia, pentru că ele sunt mărturii deosebit de importante pentru istoria creştinismului din primele veacuri.
Prima încăpere, dedicată Sfântului şi dreptului Iosif, aminteşte de noaptea în care, după tradiţie, aici a dormit bătrânul logodnic al Sfintei Fecioare, când îngerul Domnului i-a poruncit în vis „să ia pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt“. În cinstea Sfântului Iosif, catolicii au înălţat aici un mic altar.
Următoarea încăpere, de fapt al doilea altar catolic din această bazilică subterană, este dedicată sfinţilor prunci ucişi de Irod, existând menţiunea că o parte dintre moaştele pruncilor se păstrează şi aici.
Al treilea altar catolic, foarte important, a fost amenajat în cinstea Fericitului Ieronim, marele dascăl latin din secolul al IV-lea, născut în Dalmaţia în anul 347, care a trăit mulţi ani în Palestina şi a trecut la Domnul în Bethleem, în anul 420. Fericitul Ieronim şi-a consacrat o mare parte din viaţă studiilor biblice, drept pentru care este considerat un important exeget din secolul al IV-lea al Bibliei, pe care a tradus-o în latina populară. Biblia tradusă de acesta este cunoscută până astăzi sub numele de „Vulgata“.
Al patrulea altar catolic este ridicat alături, pe mormintele goale ale Sfintelor Paula şi Eustochia, precum şi pe mormântul Fericitului Ieronim. Lângă acesta, se mai află încă un mic altar, al cincilea şi ultimul, dedicat lui Eusebiu de Cremona, ucenicul Fericitului Ieronim. Toate aceste cinci altare-capele aparţin de Biserica romano-catolică şi sunt săpate în stâncă, aşa cum am mai menţionat, în partea de nord a lăcaşului vechi, zidit de primii ctitori. Un culoar destul de strâmt duce de la acestea direct în Sfânta Peşteră. Este calea pe care o utilizează catolicii când vin să oficieze slujba în cinstea Naşterii Domnului.
De aici, pelerinajul nostru continuă la locurile sfinte din împrejurimile Bethleemului - „Satul Păstorilor“, „Câmpul Păstorilor“, mănăstirile „Sf. Sava“, „Sf. Teodosie“, „Sf. Gheorghe“, „Apele Apostolului Filip“, „Stejarul Mamvri“ şi toate celelalte aşezări ce ne amintesc de oraşul multimilenar care a înnoit întreaga lume, de Bethleemul legat - prin Naşterea Domnului şi Mântuitorul lumii - atât de Vechiul, cât mai ales de Noul Testament.
