Inginerul Constantin Orghidan și colecția numismatică a Academiei Române

Istoria României, mai ales cea modernă și contemporană, a fost supusă în mai mare și mai directă măsură presiunilor, manipulărilor politice și falsificărilor generate de diferite regimuri, în cazul de față cel comunist. Ca urmare, ea nu duce lipsă, din păcate, de personalități de mare anvergură, cu ale căror înfăptuiri azi statul român și instituțiile sale se mândresc, dar a căror amintire, din păcate, a fost în cel mai fericit caz perpetuată doar de mediul academic sau bisericesc, ea fiind de cele mai multe ori ocultată marelui public, din motive care țineau de ideologia specifică regimurilor totalitare. Într-o astfel de situație se află și faimosul magnat și colecționar din perioada interbelică, inginer Constantin Orghidan, ale cărui memorie și fapte au fost, ca ale multor altora, ocultate între 1948 și 1989.

La moartea sa (29 august 1944), lăsase moștenire Academiei Române, printr-un faimos testament datat 9 iunie 1944, cea mai mare și valoroasă colecție numismatică din istoria României și una dintre cele mai valoroase și importante colecții europene. Ea numără circa 10.000 de piese (monede grecești antice, monede romane, monede și sigilii bizantine, monede medievale ale Principatului Transilvaniei, geme și camee, între care faimoasa Camee Orghidan, numită azi și Marea Camee a României), circa 2.000 de exemplare fiind de aur. Dintre acestea din urmă, trebuie spus că aproape 700 de exemplare sunt monede de aur grecești antice și romane, iar circa 1.000 sunt monede de aur bizantine. Această din urmă cifră situează colecția de monede bizantine de aur a Academiei Române pe unul dintre primele locuri din lume.

Dar, ca să înțelegem mai bine contextul și povestea faimosului personaj și a nu mai puțin faimosului testament și a excepționalei sale colecții donate Academiei Române, trebuie să ne aplecăm asupra personajului, pentru a împăr­tăși cititorilor cine era inginerul Constantin C. Orghidan.

Omul și epoca lui Constantin Orghidan

Constantin C. Orghidan, născut în Bucu­rești, în ziua de 22 iunie 1874, ca fiu al lui Constantin R. Orghidan și al Eufrosinei Orghidan, provenea dintr-o veche familie de negustori brașoveni aromâni, profund implicați în lupta pentru afirmarea națiunii române în Transilvania și ulterior în modernizarea industrială a vechiului regat al României.

Constantin C. Orghidan avea să urmeze ­cursurile Școlii Națio­nale de Poduri și Șosele din Bu­curești (1892-1899), fiind angajat după absolvire la Atelierele Centrale ale Căilor Ferate Române. Aici va parcurge toate treptele ierarhice ale carierei de inginer, de la statutul de angajat cu ziua (diurnist) între 1900 și 1902, inginer (1902-1905), inginer asistent (1908), inginer-șef de secție la Atelierele Centrale CFR (1908-1912), inginer inspector (1912-1914), inginer-șef inspector principal (1915), inginer inspector clasa I (1916).

Meritele sale în dezvoltarea căilor ferate din România au determinat decorarea sa la 9 mai 1911 de către regele Carol I (contrasemnatar, în calitate de ministru al afacerilor străine fiind Titu Maiorescu), cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.

Intrarea României în Marele Război, în vara anului 1916, avea să reprezinte o etapă esențială a vieții sale. Experiența sa tehnică și cunoș­tințele practice de excepție au determinat Guvernul să îl numească membru în Camera Militară de Recepție a Materialelor de Război, calitate în care este trimis în Statele Unite ale Americii pentru a coordona ajutoarele militare americane trimise României. După 1919, vasta experiență căpătată în Statele Unite, unde vede puterea reală a unei mari industrii metalurgice, îl face unul dintre pionii principali ai Guvernelor României în politicile care vizau progresul industrial al României. Așa se face că ing. C. Orghidan devine unul dintre marii antreprenori industriali ai țării. Devine membru în Comitetul de Administrație al Camerei de Comerț Americano-Române. Cel mai important rezultat al eforturilor sale de modernizare a industriei României Mari este încununat de constituirea în 1923 a Uniunii Industriilor Metalurgice și Miniere din România. Aceasta cuprindea inițial 11 mari întreprinderi, Constantin Orghidan fiind ales președinte al Consiliului de Adminis­trație, funcție pe care o va deține până la moarte, în august 1944. Din același an 1923 devine director general al Uzinelor de Fier din Reșița, calitate pe care o va deține până la finalul vieții. De pe aceste poziții militează pentru dezvoltarea relațiilor consor­țiului românesc pe care îl crease cu Danemarca, Suedia și Norvegia și întreprinde o călătorie de afaceri în toate aceste țări, prilej cu care în Suedia este decorat cu Ordinul „Vasa” în grad de Comandor.

Urmare a acestei prodigioase activități, ing. C. Orghidan este decorat de regele Ferdinand I cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer (1922), apoi cu același Ordin în grad de Comandor (1923), iar ulterior cu Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (1926).

Despre magnați mecenați

De pe la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, vizibilitatea sa devine maximă și sub aspect cultural. Devine membru în Consiliul de Adminis­trație al Muzeului Orașului București, recent înfiin­țat. În același moment devine mem­bru al Societății Numismatice Române și din 1939 vicepreședinte al acesteia, până în 29 august 1944, data decesului său. Cu toate acestea, vizibilitatea preocupărilor sale de numismatică nu era de notorietate în epocă, ea fiind rezervată mediului de specialitate. Nu se evidențiază prin donații ori afișare publică. Singurul moment care iese oarecum din acest tipar se produce în anul 1942, când, în luna iulie, donează Cabinetului Numismatic al Academiei Române un tezaur cu peste 3.600 de monede de argint transilvănene și poloneze. Momentul care a generat această donație era unul aparte, cu o lună mai înainte, ing. C. Orghidan fiind ales membru de onoare al Academiei Române, ca urmare a meritelor sale acumulate de 40 de ani în dezvoltarea metalurgiei românești.

Documentul care avea să dezvăluie anvergura reală a colecției adunate vreme de circa două decenii de inginerul C. Orghidan, ca și a preocupărilor sale, avea să fie testamentul său din iunie 1944.

Din cauza raidurilor aeriene anglo-americane asupra Bucureș­tiului și Văii Prahovei, în primăvara anului 1944, inginerul C. Orghidan pleca în refugiu la proprietatea sa din localitatea Ferdinand din Caraș-Severin, azi Oțelul Roșu, în apropiere de Reșița și de uzinele al căror principal acționar era. Câteva luni mai târziu, în iunie 1944, redacta faimosul său testament, din care aflăm că, de fapt, colecția sa de monede și de sigilii bizantine, acestea din urmă cumpărate în 1939 de la faimosul bizantinolog Vitalien Laurent, director al Institutului Francez de Studii Bizantine din București, fuseseră lăsate în continuare marelui savant francez, în vederea realizării unui catalog științific al acestora. Acesta avea să apară la Paris în 1952 și să fie primul mare catalog de sigilografie bizantină la nivel mondial. Restul colecției pe care marele ­colec­ționar o dona Academiei Române avea să fie depusă sub sigiliu, în case de bani, la Cabinetul Numismatic al Academiei Române, preluarea ei urmând a fi fost făcută de la finele anului 1944 până către jumătatea anului viitor, sub coordonarea lui C. Moisil, șeful Cabinetului Numismatic al Academiei, și a legatarului testamentar al lui C. Orghidan, avocatul Ion Botez.

Corespondența sa cu casele de licitație europene Münzhandlung Cahn (Basel), Naville (Geneva), Santamaria (Roma), Ciani (Paris), Adolph Hess (Frankfurt am Main), Spink şi Seaby (Londra), Schulman (Amsterdam), exclusiv din anii ’30 ai secolului XX, este relevantă pentru implicarea sa în comerțul de antichități al vremii şi interesul pentru achiziționarea unor anumite categorii de monede - aşa cum era cazul renumitei sale colecții de monede romane de aur din vremea lui Traian, a colecției de monede bizantine de aur sau a pieselor medievale transilvănene. Corespondența rămasă de la Constantin Orghidan pune în evidență uneori sursele constituirii colecției sale numismatice, ca și sumele investite. Situaţia cea mai interesantă se leagă de monedele de aur grecești, a căror proveniență nu este menționată în corespondența păstrată. Relevant este însă faptul că la Casa Ciani fusese vândută o parte semnificativă a monedelor aparținând colecției faimoase (numită Collection Grand Duc) a Marelui Duce Alexander Mihailovitsch (cumnatul țarului Nicolae II al Rusiei), aflat în acea dată în exil. Raritatea unor piese din colecția Orghidan, cunoscute ca existând cândva şi în colecția Marelui Duce, sugerează că o parte a rarităților grecești ar putea proveni de acolo.

A existat o preocupare majoră a lui Constantin Orghidan pentru colecția sa de geme şi camee, numărând câteva sute de exemplare, unele faimoase, aşa cum este cazul celebrei Camee Orghidan (sau Marea Camee a României), achizițio­nată de la anticarul vienez Zapletal în anul 1934, produs probabil al unui atelier sirian, şi care a fost la rândul ei donată Academiei Române. Aceasta este și azi a patra ca dimensiune din lume, la vremea cu pricina fiind cea mai mare camee din lume aflată în proprietate privată, după cum scria chiar C. Orghidan în testamentul său din iunie 1944. Ea reprezintă apoteoza unui cuplu imperial roman, piesa fiind cel mai probabil realizată în ateliere romane din Siria și provenind de la anticarul Zapletal.

Testamentul din 9 iunie 1944

Este momentul să ne întoarcem la faimosul testament din 9 iunie 1944 pentru a pune în evidență câteva dintre prevederile esențiale. Prin acesta, C. Orghidan dona Academiei Române fabuloasa sa colecție numismatică, însumând circa 10.000 de monede grecești, romane, bizantine, medievale - dintre care aproape 2.000 de monede din aur, precum și o spectaculoasă colecție de câteva sute de geme și camee antice și medievale.

Principala sa prevedere în ceea ce privește colecția numismatică se referă la donarea acesteia Academiei Române, care trebuie să o administreze prin Cabinetul său Numismatic, cu excepția pieselor de aur moderne, pe care le lăsa soției sale, Marta Orghidan. Desigur, donația avea și o serie de clauze. Marele donator solicita alcătuirea, finanțarea şi susținerea unei serii de publicații (cataloage) în care colecția sa să fie studiată şi pusă în valoare spre progresul științei numismatice mondiale, după modelul marilor cataloage occidentale, într-o anumită ordine, indicând şi sumele pe care de altfel marele colecționar le lăsase Academiei Române spre finanțarea acestor lucrări. Într-o descriere succintă, actul, devenit faimos prin prevederile sale, ca și prin viziunea asupra posterității fascinantei colecții numismatice, se referă la următoarele:

1. Catalogul colecţiunei de sigilii bizantine (Vitalien Laurent, în limba franceză).

2. Catalogul colecţiunei de monezi de bronz, argint şi aur:

a) dela Constantin cel Mare şi pe cele bizantine/ până la 1453;

b) Colecţiunea de monezi de bronz bizantine, tăiate;

c) Colecţiunile de monezi de aur greceşti;

d) Colecţiunea de monezi de bronz, argint şi aur, a lui Traian, împreună cu cele bătute în Capadocia etc. şi mai ales cele 23 de bucăţi `Restitutio Trajani”;

e) Colecţiunea de gliptică, foarte bogată şi în care se află şi „Cameul Orghidan”.

Erau lăsate moștenire Academiei Române importante sume de bani şi acțiuni care urmau să fie folosite pentru cumpărarea de monede şi pietre gravate care să dezvolte mai departe colecția Orghidan, astfel încât să nu existe dubluri, iar cealaltă jumătate să formeze „Fondul de Cultură Morală ing. C. Orghidan”, care urma a fi gestionat de un Consiliu de Administraţie format din trei persoane, şi anume: preşedintele Academiei Române, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei Române (pe atunci acad. Constantin Moisil), şi un avocat sau un membru al Academiei Române cunoscător în chestiuni bancare. Acesta urma a fi utilizat „numai pentru ridicarea morală a tineretului, încurajarea şi stimularea actelor de curaj şi în special la formarea de caractere… publicarea de lucrări alese prin concursuri sau lucrate de persoane de specialitate, desigur că în rândul acestora se înscria şi publicarea colecţiilor donate… diferite mijloace de propagandă - conferinţe, premii”.

Nu în ultimul rând, ing. Orghidan solicita Academiei Române să se ocupe de înmormântarea sa și a soției sale la locul de veci al familiei Orghidan, aflat în cimitirul Bellu din București, ceea ce în condițiile de război ale anului 1944 nu fusese posibil.

Nici una dintre aceste dorințe firești și obligații de onoare nu avea să fie îndeplinită, din cauza instaurării regimului comunist. Considerându-l pe C. Orghidan un susținător al regimului antonescian, numele său avea să fie ocultat vreme de decenii, colecția sa fiind însă păstrată cu sfințenie la Cabinetul Numismatic al Academiei Române. Mai mult decât atât, părintele paroh din localitatea Ferdinand, intuind pericolul potențial reprezentat de noul regim pentru posteritatea numelui Orghidan, chiar și aflat dincolo de mormânt, avea să secretizeze locul de veci al acestuia, îngropându-l în urma unei înțelegeri cu parohul catolic în zona catolică a cimitirului, spre a fi mai greu de găsit, turnând un sarcofag de beton peste piatra tombală, scoțând numele de pe cruce, așa încât mormântul a fost protejat vreme de opt decenii.

Din nou însă, căile rezolvării unor lucruri sunt în astfel de situații aproape mereu tainice și pline de sens. În ultimul deceniu, colecția a început a fi pusă în valoare, un catalog de mare calitate cuprinzând monedele de aur grecești și romane fiind publicat de Cabinetul Numismatic într-o serie spectaculoasă și reprezentativă a Academiei Române. Expo­ziția permanentă „C. Orghidan” a fost de curând realizată, iar rămășițele faimosului colec­ționar și mecenat odihnesc acum la cimitirul Bellu din București.

Astfel, la împlinirea a 80 de ani de la dispariția marelui mecenat, memoria sa și cea mai mare parte a dorințelor sale sunt îndeplinite, istoria reintrând cu greu, dar sigur pe făgașul ei firesc.

Acesta este contextul în care în zilele de 4-6 septembrie 2024, la Oțelul Roșu și Caransebeș, prin eforturile Episcopiei Caran­se­beșului și ale Bibliotecii Academiei Române și Cabinetului Numismatic al acesteia, la împlinirea a opt decenii de la săvârșirea din viață a inginerului C. Orghidan, se va derula unul dintre momentele de suflet ale acestor împliniri de onoare, și anume sfințirea cenotafului realizat pe locul care a constituit vreme de 80 de ani locul de veci al marelui donator în cimitirul din Ferdinand (Oțelul Roșu).