În primele decenii ale secolului al XX-lea, Biserica Stavropoleos a intrat într-un necesar program de restaurare și consolidare, iar acest fapt s-a dovedit a fi fost crucial pentru permanența acesteia peste
Întoarcerea Sfântului Ioan Hrisostom la Constantinopol
Luna ianuarie ne oferă prilejul să vorbim despre câteva dintre cele mai importante personalități din istoria creștinismului. Între acestea se numără şi Sfântul Ioan Hrisostom, a cărui aducere a moaștelor la Constantinopol o sărbătorim pe 27 ianuarie.
În tradiția românească, marele Arhiepiscop al Constantinopolului este cunoscut ca Sfântul Ioan Gură de Aur, prin traducerea apelativului grecesc „Hrisostomos”. El este cel mai important exponent al școlii de teologie din Antiohia și unul dintre cei mai mari predicatori din istoria Bisericii. Este autorul Liturghiei care îi poartă numele și care se oficiază cel mai des în cursul anului în Biserica Ortodoxă. După o viaţă plină de suferinţe, cauzate inclusiv de împăratul Arcadie (395-408) şi soţia sa, Eudoxia, viaţă încheiată prin rugăciunea-mărturisire: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, cinstitul trup al Sfântului Ioan a fost readus în capitala lui Constantin cel Mare, pentru a fi cinstit cum se cuvine de poporul pe care îl păstorise cu pricepere şi devotament.
În 408, pe tronul constantinopolitan a urcat fiul lui Arcadie, împăratul minor Teodosie al 2-lea (408-450), care a fost ajutat în treburile administrative de sora sa, evlavioasa Pulheria, care a transformat palatul imperial într-un loc al rugăciunii și trăirii autentice creștine. În acest timp s-au întors din exil mai mulți prieteni ai Sfântului Ioan Hrisostom, care l-au convins pe împărat să aducă moaștele sfântului în Constantinopol. Cei trimişi nu au putut să-şi împlinească misiunea, deoarece racla era ţinută de o putere dumnezeiască, motiv pentru care împăratul a redactat o epistolă în chip de rugăciune: „Către dascălul cel a toată lumea şi patriarhul Ioan Hrisostom, scrie împăratul Teodosie. Eu socotind, nu din necredinţă, ci din neştiinţa şi neluarea aminte a mea, că cinstitele moaşte se află, ca şi trupurile celorlalţi oameni, neîmpărtăşite de dumnezeiescul dar, am trimis să le aducă cum s-ar întâmpla, fără cuviincioasa evlavie; pentru aceasta, cu dreptate n-am dobândit aceea pentru care m-am sârguit. Deci, acum iarăşi scriu către sfinţia ta, ca şi cum ai fi viu, această rugăciune, cerând să ne ierţi pentru necunoştinţa cea mai dinainte şi să binevoieşti a veni cu pace într-ale tale, ca să te primească cu multă dorire şi osârdie fiii tăi, căci dorim foarte mult să dobândim iertare păcatelor prin rugăciunile tale cele bine primite”.
În momentul când cei trimiși au pus epistola împăratului pe sfintele moaște, racla a putut fi ridicată cu ușurință. Împăratul Teodosie a venit alături de toți senatorii și mii de oameni din Constantinopol să întâmpine sfântul odor, cerând iertare sfântului pentru nedreptăţile comise de părinţii lui. Sfintele moaște au fost duse întâi în Biserica Sfântului Apostol Toma din Constantinopol, apoi la Biserica Sfintei Irina, unde au fost așezate în tronul Arhiepiscopului de Constantinopol. Acesta a fost un gest simbolic care arată repunerea sa în demnitatea de arhiepiscop din care fusese scos pe nedrept. Sfintele moaște au fost duse în Biserica Sfinților Apostoli, unde au fost așezate în Sfântul Altar, iar în timpul Sfintei Liturghii care s-a săvârșit atunci s-au întâmplat multe minuni. De atunci, la 27 ianuarie, Ortodoxia sărbătorește aducerea la Constantinopol a moaștelor Sfântului Ioan Hrisostom, căruia îi cântă: „Veselitu-s-a în taină cinstita Biserică de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acestea ascunzându-le ca pe nişte aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă pe tine neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur”.