Învăţământul teologic din Caransebeş, 150 de ani de slujire neîntreruptă

Existenţa unei şcoli teologice care să pregătească viitorii preoţi ai comunităţilor bisericeşti a fost o necesitate de căpătâi a eparhiilor româneşti din fosta monarhie austro‑ungară. Rădăcinile Institutului Teologic de la Caransebeş îşi au corespondenţa în şcoala clericală de la Vârşeţ¹, care, la sfatul Mitropolitului Andrei Şaguna, a fost mutată la Caransebeş în anul 1865, imediat după hirotonia şi instalarea primului ierarh al Caransebeşului, Episcopul Ioan Popasu (1865‑1889).² Iniţial, Institutul Teologic de aici a funcţionat cu doi ani de studiu, apoi s‑a trecut la o programă şcolară formată din trei ani de studiu. Dezvoltarea în timp a acestui institut a fost o cerinţă a vremurilor, Biserica şi slujitorii ei fiind constanta principală a afirmării culturii şi spiritualităţii româneşti din Banat.³ Cursurile la Institutul Teologic Diecezan Ortodox Român din Caransebeş s‑au deschis pentru prima dată cu 12 elevi şi 2 profesori, în 10 noiembrie 1865. Cei doi profesori au fost: George Peştean, adus de la Vârşeţ, unde activase 15 ani, şi Mihail Velceanu, preot în Dognecea, numit la catedră prin concurs.⁴

În anul 1876, la iniţiativa Episcopului Ioan Popasu, Sinodul eparhial a decis ca pe lângă institutul teologic să se înfiinţeze şi un institut pedagogic, cu rostul de a pregăti dascălii care susțineau prin activitatea lor şcoala confesională.⁵

Lucrarea Institutului Teologic a fost dinamizată sub păstorirea Episcopului Miron Cristea (1910‑1920), cel care a iniţiat şi construirea unui nou sediu pentru școală şi internat.⁶ Din pricina vitregiilor vremurilor, construcţia noului local al şcolii teologice caransebeşene a fost finalizată abia în anul 1923, sub păstorirea Episcopului Iosif Badescu (1920‑1933).

Dintre profesorii care au predat la Institutul Teologic din Caransebeș amintim pe cei mai reprezentativi: George Peştean (1822‑1886), Mihai Velceanu (1815‑1883), arhiereul Filaret Musta (1839‑1930), Iosif Iuliu Olariu (1859‑1920), Petru Barbu (1846‑1941), George Dragomir (1870‑1918), George Popovici (1862‑1927), Vasile Loichiţă (1881‑1958), Moise Ienciu (1881‑1953), Andrei Ghidiu (1849‑1937), Dimitrie Cioloca (1878‑1963).⁷

În noile condiţii care s‑au creat în spaţiul românesc după anul 1918, Institutul Teologic din Caransebeş a fost transformat în Academie Teologică, situaţie în care a funcţionat până în anul 1948, când a fost desfiinţată de autorităţile comuniste. Profesorii care au ilustrat această perioadă sunt printre cei mai de seamă teologi ai românilor: Zeno Munteanu (1902‑1997), arhimandritul Laurenţiu Busuioc (1897‑1962), Gheor­ghe Cotoşman (1904‑1977), Petru Rezuş (1913‑1995), Mircea Chialda (1913‑1991), Dumitru Belu (1902‑1980), Sofron Vlad (1901‑1989), Mitropolitul Nicolae Corneanu (1923‑2014).⁸

Din 1948, la Caransebeş a existat doar o şcoală profesională de cântăreţi bisericeşti cu durata de 2 ani, ridicată apoi la 3 şi 4 ani ca şcoală medie de cântăreţi bisericeştice educa elevi din Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului şi din Episcopia Aradului. Din anul şcolar 1955‑1956, la Caransebeş s‑a deschis un seminar teologic cu durata de 5 ani, şcoală ce există şi astăzi, sub denumirea de Seminarul Teologic „Episcop Ioan Popasu”. La seminarul caransebeşean au activat, de asemenea, profesori emblematici pentru teologia românească actuală: arhid. Cornel Olariu, Înaltprea­sfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei Seviciu, Dumitru Abrudan (ajuns şi director al şcolii în perioada 1967‑1971), Silviu Anuichi, Sorin Cosma, Vasile Muntean, Nicolae Achimescu, Valer Bel, Remus Rus.

Pentru a continua tradiţia învăţământului teologic de grad universitar, în anul 1998, prin strădaniile Preasfinţitului Părinte Episcop Laurenţiu Streza (actualmente Mitropolitul Ardealului), la Caransebeş s‑au deschis cursurile unei Secţii de Teologie. Astăzi, această secţie îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa şi are profil de Teologie Ortodoxă Didactică.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia vizitei întreprinse în Episcopia Caransebeşului în perioada 11‑13 septembrie 2010, în Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a rostit un cuvânt în care a arătat că învăţământul teologic caransebeşean are amprenta istoriei şi a continuităţii: „Oraşul Caransebeş, eparhia aceasta, rămâne în conştiinţa noastră, a Bisericii Ortodoxe Române, ca cetate de cultură teologică. Seminarul Teologic din Caransebeş a avut profesori iluştri, care au scris cărţi de înaltă ţinută academică şi au format generaţii întregi de preoţi, profesori şi oameni de cultură, în general. Deci, avem de‑a face aici cu o tradiţie, nu doar a evlaviei, ci şi a gândirii teologice, academice, care a influenţat cultura, a influenţat societatea şi a dat prestigiul şi demnitatea acestei zone…”^[1]9

Note:

¹ Pr. conf. dr. V. Petrica, Institutul Teologic Diecezan Ortodox Român din Caransebeş (1865‑1927), Editura Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş, 2005, pp. 16‑ 19.

² P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, Episcopul Ioan Popasu, în volumul „Mărturisire şi devenire în Episcopia Caransebeşului. Studii de istorie bisericească”, Editura Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş, 2010, pp. 27‑28.

³ Dr. Dimitrie Cioloca, Suprimarea Academiei Teologice din Caransebeş, în „Foaia Diecezană”, Caransebeş, XLIV, 1929, nr. 17 din 28 aprilie pp. 3‑5.

⁴ Pr. dr. Sorin Cosma, Aspecte ale continuităţii învăţământului teologic în Caransebeş, în „Altarul Banatului”, nr. 4‑6 / 2011, p. 90.

⁵ Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.B.M. al B.O.R. , Bucureşti 1997, vol. III, p. 225.

⁶ Daniel Alic, Eparhia Caransebeşului în perioada păstoririi episcopului Miron Cristea (1910‑1919). Biserică şi societate, Editura Presa Universitară Clujeană/Editura Episcopiei Caran­sebeșului, Cluj‑Napoca/ Caransebeş, 2013, p. 223.

⁷ Pentru detalii pr. dr. Sorin Cosma, op. cit, pp. 89‑126.

⁸ Vasile Petrica, Academia Teologică Ortodoxă Română Caransebeş (1927‑1948), Editura David Press Print, Timişoara, 2014, pp. 155‑206.

^{[1] 9} Foaia Diecezană, nr. 9‑10/2010, p. 7.