Sâmbătă, 6 august 1955, în ziua Praznicului Schimbării la Faţă, trecea la cele veşnice Înalt Preasfinţitul dr. Nicolae Bălan, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia şi Sibiu şi mitropolit al românilor ortodocşi din Ardeal, Crişana şi Maramureş. Înalt Preasfinţia Sa a încetat din viaţă la Reşedinţa mitropolitană din Sibiu, la vârsta de 73 de ani.
Din buletinul medico-legat reiese că la orele 12:15 a avut loc constatarea decesului mitropolitului Nicolae Bălan, cu următoarea cauză: "Sincopă cardiacă. Miocardită". Născut la 17 aprilie 1882, în Blăjenii de Sus din judeţul Bistriţa Năsăud, într-o familie de preot, a petrecut în slujba Bisericii mai bine de jumătate de veac din cei 73 de ani cât i-a fost dat să numere în cartea vieţii.
Omagiat la Institutul Universitar din Sibiu
A fost ales arhiepiscop şi mitropolit al românilor ortodocşi din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, la 14/27 februarie 1920, hirotonit arhiereu şi instalat la Sibiu la 17/30 mai 1920, în ziua Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt.
La încheierea anului universitar 1944-1955, Institutul Teologic omagia arhipăstorirea de 35 de ani la Sibiu şi slujirea bisericească de 50 de ani a mitropolitului Nicolae Bălan. În prezenţa mitropolitului Vasile al Banatului, a episcopilor Nicolae Colan al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Valerian al Oradiei şi a arhiereului-vicar Teodor Scorobeţ, activitatea mitropolitului Nicolae Bălan era evocată de corpul profesoral al institutului, de clerici, studenţi şi credincioşi ardeleni.
Portretul unui arhiereu nobil
În primăvara anului 1955, mitropolitul Nicolae Bălan a suferit un accident la piciorul drept, ceea ce l-a obligat să-şi petreacă mare parte a timpului la Reşedinţa mitropolitană, sub supraveghere medicală. Preotul profesor Grigorie T. Marcu scria despre activitatea sa în această perioadă: "În tot acest timp, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicolae şi-a păstrat seninătatea şi voioşia robustă care l-a caracterizat totdeauna. Se hrănea normal, cumpătat şi punctual şi dormea liniştit în ceasurile rânduite pentru fireasca odihnă a trupului. Nimeni nu l-a văzut posomorât sau plictisit. Nimeni nâa plecat de la dânsul clătinând din cap a îngrijorare pentru sănătatea sa, deşi semnele aplecării spre asfinţitul ostenelilor sale de-o viaţă întreagă începuseră să se arate încă înainte cu câţiva ani.
Nici o plângere împărtăşită ierarhului cu chip albit de ani n-a rămas lipsită de grabnică ajutorare, nici o durere n-a rămas nemângâiată. Blând şi bun, afectuos şi distins în toate manifestările sale, răbdător şi lucid, cu înfăţişarea desprinsă parcă din calendarul ilustrat al sfinţeniei creştine, refuza cu delicateţe încercările apropiaţilor săi de fiecare zi de a-l menaja şi sprijini cu serviciile lor devotate în neputinţa ce-o încerca. Voia să biruie singur slăbiciunea timpului gârbovit şi reuşea întru totul, de fiecare dată, spre uimirea celor ce se întâmpla a fi în preajma sa."
Ultimele zile ale vieţii pământeşti
La 4 august 1955, mitropolitul Nicolae Bălan primea vizita episcopului Nicolae Colan al Vadului, Feleacului şi Clujului, aflat în trecere către Râmnicu Vâlcea. A doua zi, şi-a prelungit plimbarea obişnuită până spre noapte, departe de agitaţia oraşului, ajungând în Săliştea Sibiului, unde obişnuia să-şi caute liniştea la o stână.
6 august 1955. Praznicul Schimbării la Faţă. Înalt Prea-sfinţia Sa a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în paraclisul Institutului Teologic. Întors la apartamentul din reşedinţă, se pregătea să primească audienţele programate. Descrie obşescul sfârşit pr. prof. Marcu, în continuare, în cronica vremii: "Aşezat la masa de lucru, stătea de vorbă cu scriitorul Radu Rosetti.
La un moment dat, simţindu-se cuprins de-o slăbiciune, s-a scuzat politicos faţă de oaspete şi s-a îndreptat spre camera de odihnă. Ajuns acolo, a cerut băiatului de serviciu să-i dea o pastilă din medicamentele pe care le întrebuinţa obicinuit, şi-a schimbat îmbrăcămintea, s-a aşezat pe pat şi, fără chin, după scurt timp a închis ochii pentru totdeauna.
Sufletul său mare a trecut hotarul vieţii acesteia, către tărâmurile fără de moarte, senin, liniştit, împăcat. Medicul, chemat în toată graba, n-a mai putut ajuta cu nimic. Un capitol măreţ din istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal pătrundea astfel, triumfal, în scoarţele trecutului... Era ceasul 12,15 din zi. Ştirea săvârşirii din viaţă a Înaltului Ierarh a căzut ca o năpraznă, în oraş şi mai departe, până în Capitală. Credincioşii din Sibiu veneau pâlcuri-pâlcuri la reşedinţa mitropolitană, ca să culeagă informaţii. Se discuta în şoaptă, se ştergeau ochii pe furiş..."
La aflarea veştii, patriarhul Justinian a delegat pe episcopii Nicolae al Clujului şi Iosif al Râmnicului şi Argeşului pentru a pregăti funeraliile, preluând el însuşi locotenenţa Mitropoliei Ardealului, în semn de deosebită cinstire pentru viaţa şi activitatea ierarhului trecut la cele veşnice.
Testamentul
Consiliul Arhiepiscopesc de Alba Iulia şi Sibiu s-a întrunit în şedinţă plenară pentru deschiderea testamentului mitropolitului Nicolae Bălan. Întocmit în urmă cu zece ani, textul testamentului era scurt, descria gândurile de care a fost călăuzit în slujirea Bisericii şi arăta ultimele dorinţe cu privire la continuarea misiunii sale ierarhice. Partea a doua a testamentului conţine dispoziţii despre distribuirea unor bunuri personale lăsate în primul rând instituţiilor bisericeşti, în frunte cu Institutul Teologic, apoi rudelor şi celor ce i-au slujit cu devotament. Ierta celor ce i-au greşit şi cerea iertare din partea celor cărora le va fi greşit vreodată. Referitor la înmormântare, rânduia ca aceasta să aibă loc la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde îşi pregătise sicriul şi gropniţa.
Priveghiul
Sicriul mitropolitului Nicolae Bălan, înveşmântat în odăjdii arhiereşti, a fost depus pe catafalc în paraclisul Institutului Teologic, ctitoria sa. A doua zi, duminică, 7 august, s-a săvârşit prima Liturghie la căpătâiul defunctului ierarh, la sfârşit pr. prof. dr. Milan Şesan evocându-i viaţa şi activitatea într-o frumoasă cuvântare.
După Sfânta Liturghie, preoţi şi diaconi au purtat sicriul până la Catedrala mitropolitană. Din alai făceau parte episcopii Nicolae Colan al Clujului şi Iosif al Râmnicului şi Argeşului, arhiereul Teodor, mulţime de clerici şi credincioşi. Rugăciunile şi privegherea nu au contenit, zi şi noapte: "Jeţul vlădicesc – pe care Mitropolitul Nicolae l-a cinstit ca nimeni altul până acum, vreme de 35 de ani, era acoperit cu zăbranic de doliu. Flamuri negre, la turnurile catedralei, la Reşedinţa mitropolitană, la Institutul Teologic, la birourile Consiliului Arhiepiscopesc, şi tânguirea periodică a clopotelor tuturor bisericilor ortodoxe din oraş, dădeau de veste că mitropolitul Nicolae al Ardealului
şi-a încheiat lin şi neaşteptat curgerea vieţii acesteia. În tot cursul zilelor de duminică 7 şi luni 8 august, stratul de coroane şi jerbe de flori, din jurul catafalcului, se îngroşa."
Prohodirea
Ziua de marţi, 9 august 1955, fusese rânduită pentru săvârşirea slujbei de prohodire a mitropolitului. Pe străzile din jurul Reşedinţei şi Catedralei mitropolitane se întindea un pelerinaj nesfârşit de oameni ce veneau să sărute, pentru ultima dată, dreapta arhipăstorului lor. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor alcătuit din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, înconjuraţi de preoţi şi diaconi. La ecteniile pentru chiriarhul locului, era pomenit Preafericitul părinte patriarh Justinian, locţiitor al scaunului în perioada vacantării. "După Sfânta Liturghie, către orele 10, un freamăt s-a stârnit în mulţimea de credincioşi masată în stradă. Soseau de la Bucureşti cu maşinile, Domnul Dr. Petru Groza, Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, Prea Fericitul Patriarh Justinian, Dr. Acad. Prof. Petre Constantinescu-Iaşi, Ministrul Cultelor, şi însoţitorii lor, precum şi domnul Constantin Nicolaiasa, Preşedintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular al oraşului Sibiu". Către orele 11:00, un cortegiu funerar alcătuit din ierarhi, preoţi, diaconi, monahi şi studenţi, în frunte cu patriarhul Justinian şi înalţi demnitari, se îndrepta de la Reşedinţa mitropolitană spre catedrală, croindu-şi cu anevoie drum prin mulţimea de credincioşi.
În Catedrala mitropolitană, în faţa catafalcului pe care era depus sicriul acoperit cu un capac de sticlă, participau la slujba rânduită la înmormântarea unui arhiereu toţi ierarhii prezenţi îmbrăcaţi în veşminte. Erau înconjuraţi de 24 de preoţi şi 6 diaconi, delegaţi ai eparhiilor reprezentate la funeralii. Patru preoţi îmbrăcaţi în veşminte de doliu vegheau sicriul. În dreapta sicriului erau membrii familiei şi reprezentanţii celorlalte culte.
În stânga catafalcului, un preot purta perna cu decoraţiile ierarhului Nicolae: "Steaua Republicii Populare Române (clasa II), Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (al Patriarhiei Apostolice de Antiohia), Ordinul Sfântului Mormânt (Ierusalim) şi Ordinul Nilului (Egipt)".
Slujba prohodirii a fost săvârşită de "Prea Fericitul Patriarh Justinian, Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Vasile al Banatului şi Firmilian al Olteniei, Prea Sfinţiţii Episcopi Antim al Buzăului, Nicolae al Clujului, Iosif al Râmnicului şi Argeşului, Teofil al Romanului şi Huşilor, Valerian al Oradiei, Prea Sfinţiţii Episcopi pensionari Veniamin Nistor şi Policarp Moruşca, Prea Sfinţitul Arhiereu Teodor Scorobeţ, împreună cu preoţii şi diaconii din sobor. Zeci de preoţi, în epitrahil, înconjurau soborul. O mulţime imensă umplea Catedrala, revărsându-se pe scări, în curte şi în stradă, până departe".
Cuvântul patriarhului
În cuvântul rostit la sfârşitul slujbei de prohodire, Preafericitul părinte Justinian deplângea plecarea la cele veşnice a unuia dintre ierarhii de seamă ai Bisericii noastre: "Mitropolitul Nicolae Bălan a fost, în adevăr, o personalitate de seamă în istoria contemporană a Bisericii şi a patriei noastre.
Curat în viaţa sa, cinstit în toată activitatea sa de apostol naţional şi bisericesc, următor cu încredere şi dârzenie idealului său făurit din nevoile şi năzuinţele poporului ardelean, el a mers drept, hotărât, fanatic, aşa cum fac numai firile şi caracterele sincere, convingerile adânci". Activitatea de jumătate de veac depusă în slujirea lui Dumnezeu de mitropolitul Nicolae a fost evocată de întâistătătorul Bisericii noastre: "În cei 50 de ani de lucrare neistovită în ogorul Bisericii, el a avut mari contribuţii în toate domeniile vieţii ortoodxe din Ardeal şi din toată ţara.
Prin cultura lui, prin geniul său organizatoric, prin însufleţirea caldă pe care o punea în proiectele şi în faptele sale, prin puterea sa de pătrundere şi de rezolvare a situaţiilor celor mai complicate, prin tactul său imperturbabil în orice împrejurare, prin optimismul său robust, prin dragostea sa arzătoare de Dumnezeu, de oameni, de Biserică şi de Ţară, prin dăruirea sa fără de margini a lucrat pentru binele tuturor".
Ultimul drum
Cortegiul pentru înconjurarea catedralei era precedat de peste douăzeci de coroane funerare, purtate de studentele Institutului Teologic. Urmau preoţii îmbrăcaţi cu epitrahil, studenţii teologi purtători de ripide, soborul ierarhilor şi preoţilor slujitori, sicriul purtat de preoţi în veşminte şi mulţimea de credincioşi. "O ploaie deasă şi iute s-a pornit din văzduh. Ea a continuat tot timpul cât cortegiul a străbătut oraşul. După rânduita înconjurare a Catedralei, cortegiul funebru a străbătut strada 1 Mai, Piaţa Republicii, strada I.V. Stalin şi Piaţa Unirii, urmărit de mii de credincioşi, pe care ploaia nu i-a putut urni din loc", continuă cronica.
În Piaţa Unirii, sicriul a fost trecut din carul mortuar într-un automobil împodobit pe laturi cu flori şi cu două drapele naţionale. Se alcătuia, astfel, convoiul cu care mitropolitul Nicolae Bălan părăsea pentru totdeauna reşedinţa mitropolitană de la Sibiu, spre a se retrage pentru odihna-i veşnică la mănăstirea voievodală de la Sâmbăta de Sus, pe care a ctitori-o a doua oară. Ultimul drum era tocmai cel pe care-l bătuse, de atâtea ori, cu drag. La Şelimbăr, Veştem, Avrig, Porumbac, Scorei, Arpaş, Ucea, Viştea, Olteţ, Sâmbăta de Jos şi Sâmbăta de Sus, a fost întâmpinat de credincioşi în dangăt de clopote.
"...Şi-i fă lui, Doamne, veşnică pomenire!"
La Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, convoiul a fost întâmpinat de peste treizeci de preoţi şi călugări în veşminte. În faţa bisericii mănăstirii, au vorbit PS Nicolae Colan şi PC Ieromonah dr. Nicolae Mladin, profesor la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, amândoi urmaşi ai IPS Nicolae în scaunul mitropolitan din Sibiu.
După cuvântări, sicriul a fost aşezat în mormântul pregătit din timp, în partea dreaptă a pronaosului bisericii. Cu acestea se încheie cronica funeraliilor mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului: "Ploaia încetase demult. Peste gura de rai a aşezării mănăstireşti, nori fumurii îşi spânzurau ceaţa călătoare, în vârfuri de cetini.
Au tăcut clopotele, şi cei ce l-au însoţit pe marele ierarh adormit întru Domnul, pe calea întoarcerii întru înviere, se împrăştie tăcuţi care încotro. În aer, pluteau încă ecourile rugii din urmă: "... şi-i fă lui, Doamne, veşnică pomenire!""
"Oprind a clipei alergare,
Întoarcem geana spre trecut:
Plămadă de nădejde tare,
Ardealu-ntreg pe culmi te-a vrut,
Cu mic, cu mare.
Peste trecutu-ţi larg cât zarea,
Privirea astăzi o rotim:
Măreţ e gândul şi zidirea
Ce-n vlaga lui le desluşim
Şi preamărim.
Cinstite "mag", albit de vremi,
Sub cortul sfântului locaş
Azi, ca şi ieri, de sârg ne chemi,
Cerescului oaspe, sălaş
În suflet să-i gătim."
Versurile pr. prof. Grigorie T. Marcu recitate la omagierea mitropolitului Nicolae Bălan
