Kremlin - patimă şi credinţă

▲ Pe cele 28 de hectare pe care se întinde Kremlinul se ridică paraclise, biserici, catedrale, palatele ţarilor ▲ Aici se înalţă maiestuos Palatul Administraţiei prezidenţiale a Rusiei de astăzi ▲ Din cele 2.000 de biserici din Rusia, 30 se află la Kremlin ▲ Din spatele acestor ziduri şi-au început domniile Ivan cel Groaznic şi Petru cel Mare ▲ De la Kremlin s-au jucat destinele naţiunii ruse şi tot de aici Biserica Ortodoxă Rusă ducea grija a milioane de suflete ▲ Capitală a republicii revoluţionare a lui Lenin şi locul de îndeplinire a purificării sângeroase a lui Stalin, Kremlinul constituie, de 800 de ani, locul puterii în Rusia ▲

Adăpostind palate, catedrale seculare şi alte câteva monumente simbolice care comunică unele cu altele, Kremlinul a jucat un rol deosebit în istoria Rusiei. Citadela simbol de pe malul râului Moscova a creat o Rusie care să supravieţuiască tuturor timpurilor şi tuturor regimurilor. De la Kremlin s-au jucat cărţile istoriei sovietice şi s-au luat decizii radicale pentru destinele naţiunii ruse şi tot aici aveau loc cele mai somptuoase festinuri din istorie. A fost martorul tuturor exceselor ţariste, a crimelor şi atrocităţilor comise de Ivan cel Groaznic, dar şi a revirimentelor revoluţionare spectaculoase din timpul lui Lenin. Încă de la începuturile sale, în spatele acestor ziduri s-au întâmplat lucrurile cele mai rele, dar şi cele mai bune. Dacă vizităm Sankt Petersburg-ul, ne simţim deja în Europa, dar la Kremlin domină universul insolit al Rusiei autentice. Se spune că palatele şi subteranele Kremlinului adăpostesc încă fantomele ţarilor şi dictatorilor.

Începutul unei legende

La început, Kremlinul era o fortăreaţă triunghiulară din lemn care proteja palatele princiare ale Moscovei, însă, de-a lungul secolelor, acesta s-a extins, în interiorul zidurilor construindu-se biserici, mănăstiri, ateliere şi case. O veche legendă rusească spune că în timp ce un boier pe nume Kutcica sună din goarnă ca să dea semnalul de începere a vânătorii unui mistreţ care a venit deoadată, uriaş şi fioros, într-un tufăriş din apropierea unui afluent al Moscovei, de sus, din cer, a apărut o pasăre care s-a năpustit asupra fiarei. Oamenii au oprit pe loc vânătoarea, în timp ce pasărea s-a repezit la mistreţ şi, înşfăcându-l în ghearele sale puternice, îl duse pe dealul care domină Moscova. Legenda spune că exact în locul în care s-a oprit pasărea s-a săpat o groapă care s-a acoperit cu crengi şi trunchiuri de copac, construindu-se o mică fortăreaţă. Mai târziu, pe acest deal - Boroviţchi, unde Neglinnaia se varsă în râul Moscova -, înconjurat din toate părţile de păduri, avea să se construiască simbolul Rusiei. În anul 1147, satul acesta îi aparţinea lui Iuri Dolgoruki, iar cronicile ruseşti menţionează terminarea acestei fortăreţe la 1156.

Pe atunci, Moscova era înconjurată de garduri din lemn, întărite cu stâlpi şi de câteva turnuri, iar pe deal fusese amenajat un loc împrejmuit de ziduri din piatră sau de cărămizi din lut nears. Întrucât Moscova era atunci o cetate de graniţă, Kremlinul era fortăreaţa menită să apere orice trecere care s-ar fi putut dovedi periculoasă. A primit numele de Kremlin la 1331.

Moscova - a treia Romă

Cneazul Ivan I Kalita (1325-1341) a dat un adevărat imbold Kremlinului, devenind o figură emblematică a acestuia. A reuşit să anexeze importantul cnezat Vladimir, iar tributurile grele plătite Hoardei de aur i-au asigurat pasivitatea mongolilor. Cu mare iscusinţă, în secolul al XIII-lea a ştiut să atragă la Moscova scaunul mitropolitan al Rusiei, care îşi avea sediul la Vladimir. Sub cneazul Vasili I (1389-1425) şi sub fiul său, Vasili al II-lea (1425-1462), Kremlinul şi-a continuat ascensiunea. Datorită acestuia din urmă, Moscova s-a eliberat complet de sub tutela asiatică. A urmat Ivan al III-lea (1462-1503) care se considera moşternitorul legitim al marelui cneaz al Kievului, apoi Vasili al III-lea (1505-1533), care a încheiat unirea pământurilor ruseşti şi supunerea faţă de Kremlin a membrilor vechilor familii de cneji şi boieri. Sub egida acestui suveran, Kremlinul avea de acum misiunea de a restabili strălucirea deplină a adevăratei credinţe. Moscova ajunsese a treia Romă, aşa cum preziseze, în secolul al XIII-lea, călugărul Filoteu. Cele trei catedrale magnifice din mijlocul Kremlinului, dar şi Turnul cu clopot al lui Ivan aveau să constituie Centrul Ortodoxiei Ruseşti. Cu ţarul Ivan al IV-lea, zis Ivan cel Groaznic (1547-1584), Kremlinul devenea imperial în totalitate, începând triumful Ortodoxiei ruse.

Istoria Rusiei, prin ochii vizitatorului

Incinta Kremlinului, a cărei grosime variază între 3,5 şi 6,5 metri şi a cărei înălţime este de 5 până la 10 metri, reprezintă un fel de triunghi de peste 28 de hectare. Zidul de incintă al Kremlinului este marcat de 20 de turnuri, printre cele mai puternice numărându-se Boroviţkaia, Troiţkaia (Treimea), turnul Mântuitorului, al Sfântului Nicolai, al Sfântului Constantin şi al Sfintei Elena, precum şi turnul Secretului. Turnul Mântuitorului este poarta principală a Kremlinului şi pe aici intrau invitaţii la marile şi nenumăratele dineuri care se ţineau la Kremlin. Tradiţia cerea ca în ziua ungerii lor, ţarii să intre prin această poartă cu capul descoperit. În vârful turnului este instalat un ceas după care toţi ruşii îşi stabilesc ora exactă. Astăzi, accesul la Kremlin se face prin turnurile Boroviţkaia şi Troiţkaia, acestea fiind primele construite. Pentru început, călătorul se opreşte la Palatul Armurilor. Armureria, cum i se mai spune, păstrează capodopere care ne înlesnesc înţelegerea istoriei statului rus. Sunt de ajuns doar două ore pentru ca prin ochii vizitatorului să se perinde întreaga istorie a Rusiei. Printre cele mai interesante exponate se numără şi vestita şapcă a Monomahului. Această căciulă din blană, cu clapete peste urechi a fost purtată din secolul al XV-lea până în secolul al XVIII-lea de ţari, la ceremonia de încoronare. Căciula regească - lucrare de aurărie orientală - a dat naştere la un proverb popular, când venea vorba de a evoca dificultatea de a guverna ţara: „Greu este să porţi şapca monomahului“. De asemenea, în Palatul Armurilor sunt expuse mai multe tronuri, al lui Ivan cel Groaznic, al lui Boris Gudunov, al ţarului Alexei Mihailovici şi tronul dublu din argint al lui Petru cel Mare. Armureria păstrează şi astăzi veşmintele de ceremonie ale ţarilor şi ţarinelor, printre care se remarcă rochia de încoronare a împărătesei Ecaterina a II-a, roşie, cu brocart cusut în fire din argint. În completare, vine o minunată colecţie de carete (trăsură închisă, cu patru roţi) şi sănii. De asemenea, sunt remarcabile lucrările de argintărie ruseşti şi europene, precum şi numeroasele obiecte de cult, cum ar fi Bibliile împodobite, raclele, icoanele şi numeroasele faianţe şi porţelanuri. Tot în Camera Armurilor putem admira uluitoarele diamante ale Coroanei, precum şi darurile oferite de monarhii europeni suveranilor ruşi.

Biserica în care se încoronau ţarii

Ieşind din Palatul Armurilor, ajungem în centrul Kremlinului, în celebra Piaţă a Catedralelor. Cea mai veche din ansamblul eclezial de aici este Biserica „Adormirii Maicii Domnului“. Pe cât de veche îi este istoria, pe atât de interesant este destinul acesteia. În secolul al XIV-lea, mitropolitul Petru a insistat pe lângă Ivan I ca să ridice la Moscova o catedrală asemănătoare celei închinate Adormirii Maicii Domnului din oraşul Vladimir. Înainte de a muri, în anul 1326, acesta i-a prezis că „dacă Ivan porunceşte să se construiască o biserică a Adormirii Maicii Domnului, Moscova va aduna în jurul ei toate pământurile ruse“. Astfel, la 4 august 1326, începea construcţia acestei catedrale. În următorul an, Moscova a devenit capitala principatului Vladimir-Suzdal, iar mai târziu, a întregii Rusii. Până la sfârşitul secolului al XV-lea, vechea catedrală ajunsese să fie delapidată, motiv pentru care, la 1472, arhitectii Kryvtsov şi Myshkin au început ridicarea unei noi catedrale. Doi ani mai târziu, când se apropiau de final, clădirea s-a prăbuşit, în urma unui cutremur foarte mare.

Aşa se face că, Ivan cel Mare, la îndemnul soţiei sale, a adus din Italia o echipă de arhitecţi italieni, conduşi de Aristotel Fioravanti, din Bologna, şi de Alevisto Novi, din Milano, care, utilizând toate tehnicile moderne ale epocii şi experienţa lor, au construit între 1475 şi 1479 o nouă catedrală care îmbină însă armonios spiritul renascentist cu tradiţiile şi stilul propriu Rusiei. Printre icoanele din biserică, deosebit de interesantă este icoana Sfântului Gheorghe, o capodoperă a secolului al XII-lea, dar descoperită abia în 1935, în timpul lucrărilor de restaurare, pe spatele unei icoane mai recente. Ocrotitorul spiritual al războinicilor este reprezentat aici într-o ipostază originală, cu o privire gânditoare îndreptată spre lumina divină. Catedrala adăposteşte câteva dintre cele mai venerate icoane ale Rusiei: Icoana Mântuitorului, purtată ca stindard în luptă, sau „Fecioara din Vladimir“, cunoscută de moscoviţi sub numele de „Fecioara Blândeţii“.

Din anul 1547, această construcţie, cu faţadă masivă din calcar, cu cinci turle şi cupolă a devenit locul de încoronare a ţarilor. Începând cu 1721, în această catedrală aveau loc şi ceremoniile de încoronare a împăraţilor, dar găzduia şi slujba de înscăunare a patriarhilor şi a mitropoliţilor Bisericii Ortodoxe. Mormintele acestora se pot vedea şi astăzi aici. În anul 1918, o dată cu transferarea Guvernului bolşevic la Moscova, serviciile liturgice din Kremlin au fost interzise. De exemplu, în acel an s-a putut oficia slujba de Înviere doar cu aprobarea lui Lenin.

Turnul care marchează centrul Moscovei

Deşi este mult mai mică decât Biserica „Uspenia“, Catedrala „Buna Vestire“, construită între 1482 şi 1490, are un farmec aparte. Stilul ahitectural combină tradiţii din Pskov şi din Moscova, surprinzând o eleganţă deosebită, dar şi un echilibru în proporţii. Această catedrală era capela privată a ţarilor. Dominantă în interiorul acestei biserici este catapeteasma, capodoperă a celor mai mari maeştri ai epocii, Andrei Rubliov şi Teofan Grecul. Pietrele preţioase şi fastul decorativ din întreaga biserică vorbesc despre o epocă plină de glorie. Înfăţişarea sfinţilor din icoane este redată printr-o gamă de culori originale, vesele, strălucitoare. Aici se oficiau căsătoriile, botezurile şi tot aici aveau loc agoniile secrete ale membrilor dinastiei imperiale.

Cea de-a treia catedrală din triunghiul catedralelor este cea a Sfântului Arhanghel Mihail, înălţată între 1505 şi 1509 de Aloisio Novi. Are o înfăţişare mai luxoasă şi mai bogată decât surorile sale, iar influenţa italiană este mai vizibilă. Novi a construit-o din piatră albă, în onoarea sfântului patron al soldaţilor din ceruri, pe care oştenii ruşi îl considerau protectorul lor. Din 1340 până la Petru cel Mare, toţi marii cneji şi ţari ai Moscovei sunt îngropaţi aici.

Celebrul turn a lui Ivan cel Mare reuneşte în jurul lui întregul Kremlin şi se află în partea dreaptă a Pieţei Catedralelor. A fost construit între 1505-1508 de italianul Marco Bono, de-a lungul vremii adăugându-i-se noi niveluri. La început, era pur şi simplu turnul de veghe al Kremlinului. Astăzi, edificiul care se află fix în centrul Moscovei, se înalţă până la 82 de metri şi a fost construit pas cu pas peste biserica Sfântului Ioan Callimachi, zis Scolasticul. Din vârful turnului se poate admira priveliştea maiestuoasă a întregului oraş. Printre cele 21 de clopote care bat din vârful clopotniţei şi din campanilă, se află şi un clopot de 70 de tone.

Cel mai mare clopot din lume

Trecând prin Catedrala „Sfântului Arhanghel Mihail“ şi de clopotniţa lui Ivan, ajungem la Piaţa Ivanovskaia. Pe vremuri, această piaţă era mărginită de faţadele palatelor boierilor. În zilele noastre, aici se înalţă clădirile oficiale ale Federaţiei Ruse. Potrivit tradiţiei, această piaţă reprezenta locul pedepselor publice şi de aici crainicii anunţau decretele ţarilor. În amintirea acestei forţe a puterii, aici se găseşte astăzi un tun rusesc turnat în 1586, Ţarul tunurilor (Ţar Puşka). Alături de el se află cel mai mare clopot din lume, Clopotul rege (Ţar Klokol). Împodobit cu basoreliefuri, clopotul măsoară 6,15 m înălţime, are diametrul de 6,6 metri şi cântăreşte 200 de tone. După ce a fost turnat, clopotul a rămas nemişcat doi ani, dar după incendiul de la Moscova, din anul 1737, o bucată de 13 tone s-a desprins din el.

Nu departe de Catedrala „Bunei Vestiri“ se înalţă biserica „Aşezării în raclă a Sfântului Veşmânt“, folosită, de asemenea ca biserică particulară de mitropoliţii şi patriarhii Moscovei. Construită între 1484-1486, în stilul arhitecturii moscovite timpurii, de meşteri din Pskov, biserica a fost refăcută de câteva ori, ultima restaurare redându-i înfăţişarea iniţială. Începând din 1653, această biserică a servit drept biserică privată a Romanovilor. Alte mănăstiri, ca cea a „Minunilor“ sau cea a „Înălţării Domnului“, au fost demolate la începutul epocii ateiste.

Kremlinul Moscovei este socotit sanctuarul rusesc şi este o creaţie unică a culturii mondiale. Sălile şi catedralele Kremlinului adăpostesc acum chintesenţa istoriei şi civilizaţiei ruse, aici putând fi întâlnite icoane inestimabile, dar şi cele mai valoaroase obiecte ale ţarilor ruşi. Kremlinul ocupă un loc aparte în inimile ruşilor, nu numai datorită frumuseţii sale, ci şi datorită faptului că în spatele zidurilor roşii se ascund amintirile şi speranţele lor.

▲ Capodoperă a curţii imperiale

Kremlinul rămâne centrul spiritual al Moscovei, dar şi centrul său politic. Palatele, construite mai târziu decât catedralele, întregesc un ansamblu unic în lume. Kremlinul comunică prin zeci de subterane cu întreaga Moscovă. Palatul Faţetelor, cea mai veche construcţie laică a Kremlinului (1491), construită de Ivan cel Groaznic, găzduieşte Sala tronului, locul în care se consumau ceremoniile oficiale. Sala, sprijinită de un stâlp central, măsoară 500 de metri pătraţi şi este plasată sub patru bolţi aurite. Frescele care îi împodobesc pereţii datează din 1880.

Următoarea clădire, ca vechime, este casa familiei regale, Palatul Teremnoi Dvoreţ. Acesta a fost construit de Ivan cel Mare, pentru a servi drept locuinţă privată ţarilor.

În următoarele două secole, palatele vechi au fost unite, formând Marele Palat al Kremlinului, capodoperă a curţii imperiale. Acesta a fost inaugurat de Nicolae I al Rusiei, în 1838. Este cea mai mare construcţie din Kremlin, aici funcţionând astăzi administraţia prezidenţială. Palatul, în întregimea lui numără peste 700 de camere - săli de recepţie, o scară monumentală roşie şi apartamente private. Încăperile în care aveau loc recepţiile publice sunt impresionante. Holul palatului, „Sfântul Gheorghe“, de aproape 60 de metri lungime, este decorat în alb şi auriu, conferind un aspect solemn şi armonios. Chiar dacă la fel de împodobite, mult mai intime sunt camerele private ale palatului, unde Romanovii au dat frâu liber gustului lor, devenit legendar pentru artele decorative.

Partea de nord a Kremlinului este ocupată de Arsenal. Primul Arsenal a fost construit de Petru cel Mare, în 1701. Arsenalul din ziua de azi a fost construit în 1817, după ce trupele lui Napoleon au distrus vechea clădire în timpul invaziei sale eşuate în Rusia, din 1812.

Pe lângă bisericile şi catedralele prezentate, la Kremlin s-au construit foarte multe paraclise, astfel încât - spune Vladimir Fedorovsky în „Istoria Kremlinului“ - din cele 2.000 de biserici ale Rusiei, 30 sunt la Kremlin.