Lucrarea mărturisitoare a Sfintei Tecla, uceniţa Sfântului Apostol Pavel

Sfânta Tecla, uceniţa Sfântului Apostol Pavel, mărturisitoare, muceniţă şi înainte văzătoare, s-a născut în Asia Mică, în cetatea Iconia. Despre viaţa ei vorbeşte lămurit lucrarea apocrifă „Faptele Sfântului Apostol Pavel şi ale Sfintei Tecla”. Redăm în continuare, spre cinstirea acestei sfinte, întocmai cu Apostolii, istoria pe scurt a vieţii sale din pagini de ­sinaxar, precum şi mărturii din panegiricile patristice.

Amănuntele despre viaţa Sfintei Muceniţe Tecla de Iconia au putut fi culese cu uşurinţă în primul rând din valoroasa lucrare apocrifă „Acta Pauli et Teclae”, alcătuită în jurul anilor 180 de ucenicii Apostolului Neamurilor. De aici aflăm că sfânta era o fecioară care fusese convertită la creştinism prin predica Sfântului Apostol Pavel. În această stare de mărturisire a rămas până la sfârşitul vieţii, făcând să încolţească prin darurile ei sămânţa vie a Cuvântului evanghelic în multe inimi. Pornind în principal de la această importantă lucrare hagiografică, viaţa Sfintei Tecla a fost consemnată în numeroasele martirologii ale Bisericii primare, fiind surprinsă totodată în iconografie şi în primele forme de arhitectură creştină. „Fecioara descrisă în Faptele Sfântului Apostol Pavel şi ale Sfintei Tecla era împodobită cu cele mai alese virtuţi: tânără, frumoasă, inteligentă, bogată şi lipsită de prejudecăţi. Când îl descoperă pe Sfântul Apostol Pavel, profund pătrunsă de predica sa, pentru a-l sluji, Tecla se deghizează în bărbat şi pleacă alături de el. Începe să predice şi să convertească, până când a ajuns la stadiul de a-i boteza pe neofiţi” (Grande libro dei santi. Vita, morte e miracoli dei principali santi piu amati della Cristianita, 2017, p. 229).

Din pagini de sinaxar

Mânată de râvna slujirii lui Hristos în toată lucrarea Bisericii Sale, Sfânta Muceniţă Tecla a ajutat intens misiunea apostolică, oprindu-se însă la limita îndatoririlor sacramentale. Avea în toată vremea dorinţa de a-i ajuta pe alţii, de a vesti cuvântul Evangheliei, de a catehiza şi de a îndemna spre primirea Tainei Sfântului Botez. La câteva secole după martirajul ei, Sfântul Ambrozie cel Mare a descris-o ca „model al virtuților fecioreşti”.

Din Sinaxarul lunii septembrie aflăm că Sfânta Tecla era logodită cu unul dintre junii bogaţi ai cetăţii, pe nume Tamir. Avea doar optsprezece ani când mama ei, aristocrata Teoclia, a făgăduit-o prin logodnă. Trei zile i-au trebuit fecioarei să se răzgândească, urmând prin taina lui Dumnezeu calea unirii cu Mirele ceresc. Hotărându-se să rămână în viaţa feciorească, sfânta muceniţă a dat de ştire mai întâi mamei sale, Teoclia. Aceasta, nedorind nicidecum să audă de hotărârea fetei, l-a chemat pe Tamir şi l-a învăţat să o silească ca să-i fie aproape. „Când Tamir, momind-o, voi cu silă să o cuprindă și să o sărute, ea îl scuipă în ochi și se smuci din mâinile lui și zbură ca o pasăre din cursă. Iar maica sa, iarăși schimbându-se în mânioasă, a început a o bate. Iar Tamir, mâhnindu-se, s-a dus la mai-marele cetăţii, jeluindu-se asupra lui Pavel, și i-a zis: «Un străin a intrat în cetate, vrăjind și amețind pe oameni și abătându-i de la cinstirea zeilor, urmând oarecăruia Hristos, pe care evreii L-au răstignit. Acela a amețit și pe o fecioară, Tecla, fiind logodită cu mine, care mai întâi foarte mă iubea, iar acum nici nu vrea să se mai uite la mine, ci se îngrețoșează de mine ca de un lepros și fuge de mine ca de o fiară; așa a întors-o vrăjitorul acela de la dragostea mea, nu știu ce făcându-i ei». Mai-marele, chemând pe Pavel, l-a întrebat pe el de unde este și ce face aici în cetate. El, după obicei, deschizând apostolească gura sa, a grăit cuvântul lui Dumnezeu, propovăduind numele lui Iisus Hristos” (Sinaxarul lunii septembrie). De aici înainte, sfânta a fost supusă la numeroase prigoane, ighemonii căutând cu tot dinadinsul să o silească a se lepăda de Hristos pentru căsătoria cu aristocratul păgân. Neavând cum să o convingă, păgânii au lăsat-o liberă pe fecioară.

În cele din urmă, mai mulţi bărbaţi au dorit să o necinstească. Sfânta a fugit în pustie şi s-a ascuns într-o peşteră. Păgânii au aflat-o şi acolo, şi pe când erau să ajungă, sfânta s-a rugat lui Dumnezeu să-i apere fecioria. Atunci s-a prăvălit peştera şi peste ei, şi peste sfântă. „Astfel i s-a apărat fecioria ei și mormânt cinstitului ei trup s-a arătat pentru acea piatră, că acolo și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Ea era de nouăzeci de ani, iar acum petrece în viața cea nesfârșită, mărind pe Dătătorul de viață, Hristos Dumnezeu” (Sinaxarul lunii septembrie). Tradiţia spune că Dumnezeu a învrednicit-o pe Sfânta Tecla să-şi cunoască cu mult timp înainte locul şi felul mucenicescului său sfârşit pământesc.

Mărturii din panegiricele patristice

Curajul şi mărturisirea Sfintei Tecla sunt lăudate de Sfinţii Părinţi în panegiricele lor. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre „golirea de haine” a fecioarei în adunare, mărturisind-o ca încununare mucenicească dincolo de ruşine şi concupiscenţă, aşa cum s-a arătat la femeia egipteancă: „Ce a folosit pe femeia egipteancă cea pătimașă că s-a dezgolit în cămară? Și ce a vătămat-o pe întâia muceniță Tecla, că în priveliște a fost golită? Pentru că Tecla n-a greșit fiind golită, precum a greșit acea egipteancă. Nici de necinste nu s-a umplut, ci s-a încununat sfânta. Și goliciunea acesteia în priveliște s-a încununat, iar aceea în cămara cea încuiată s-a rușinat”.

La rândul său, Sfântul Ambrozie cel Mare o laudă pe muceniţă pentru curajul mărturisirii lui Hristos în ţarcul fiarelor: „Puteai să vezi fiara zăcând jos și picioarele sfintei lingând și cu mare glas mărturisind, că pe sfântul trup fecioresc nu poate să-l vatăme. Se închina fiara aceleia ce i se dăduse ei spre mâncare, și firescul său nărav uitându-și, se îmbrăca în obiceiul pe care oamenii l-au pierdut!”

Cea mai veche bazilică închinată Sfintei Tecla

La subsolul Domului din Milano se găsesc astăzi ruinele uneia dintre cele mai vechi bazilici închinate Sfintei Muceniţe Tecla. În prima sa formă, lăcaşul de închinare a fost ridicat în vremea împăratului Constans, fiul Sfântului Constantin cel Mare (345), fiind denumit „basilica maior”. În 452, această frumoasă realizare arhitectonică cu cinci nave a fost complet distrusă în raidurile hunilor conduşi de Attila. A fost refăcută abia în secolul al 8-lea, fiind închinată Sfintei Muceniţe Tecla, cea întocmai cu Apostolii. În anul 1458, Episcopul Carlo da Forli a demolat-o, ridicând pe locul ei celebrul Dom din Milano.