În fiecare an, la 25 Decembrie, cu prilejul slăvitului praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Sfânta Biserică, prin intermediul rânduielilor, cântărilor liturgice, colindelor și cântecelor de stea
Mănăstirea Dealu la 1900
Tradiţia spune că acest aşezământ, situat pe dealul care domină vechea capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, ar fi din vremea lui Mircea cel Bătrân. Însă este atestată documentar la 1431, şapte decenii mai târziu, Radu cel Mare fiind cel care a zidit-o din temelie. Biserica de la Dealul, cu hramul "Sf. Nicolae", a fost zidită în formă de cruce, după modelul Vodiţei, cu influenţe sârbeşti, cu faţade de piatră, cu o turlă pe naos şi două pe pronaosul prelungit, destinat înhumării ctitorilor. Totodată, mănăstirea a reprezentat un important centru cultural, în 1508 aici tipărindu-se primul Liturghier şi la 1644 Matei Basarab, a mutat tiparniţa de la Govora. La mijlocul sec. al XIX-lea, clădirile mănăstirii şi turnul-clopotniţă au fost refăcute de domnitorul Gheorghe Bibescu, care a dăruit mai multe odoare bisericii voievodale. La 1863, mănăstirea a fost secularizată, ajungând în nepăsarea autorităţilor statului român din acea vreme. La 1877, aici a fost lagăr de prizonieri, iar din 1879 clădirile aşezământului au avut diferite destinaţii militare. După 1902, fosta Mănăstire Dealu a servit ca şcoală a copiilor de trupă. (Adrian Nicolae Petcu)