Mănăstirea Prislop în perioada interbelică

Una dintre redutele transilvane ale dreptei credinţe este Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului, cunoscută astăzi mai ales pentru vieţuirea părintelui Arsenie Boca, în anii â50 ai secolului trecut, şi prin mormântul său, care se află în cimitirul acestui aşezământ. După tradiţie, Cuviosul Nicodim de la Tismana este ctitorul acestui aşezământ, din apropierea cetăţii Hunedoarei, după cum izvoarele istorice indică chiar prezenţa lui la Prislop. La vremea ridicării aşezământului de la Prislop, Hunedoara reprezenta un important reper militar care susţinea cruciada târzie declanşată spre sfârşitul secolului al XIV-lea de catolicii prea dornici de a-şi impune stăpânirea militară şi spirituală în spaţiul fostului Imperiu Bizantin, ocupat de acum de armatele turcilor. Situaţia mănăstirii de la Prislop se va fi înrăutăţit odată cu lupta spirituală de amploare începută de trimişii papali Ioan de Capistrano, după 1453, şi, mai apoi, de Nicolae de Ignaţiu, în 1483, în părţile Poloniei şi Ungariei în vederea constituirii primelor comunităţi greco-catolice. Un alt moment de mare încercare a aşezământului de la Prislop a fost la mijlocul secolului al XVI-lea, în timpul luptelor pentru impunerea protestantismului în Transilvania. De altfel, spre 1564, mănăstirea era în ruină, atunci când Doamna Zamfira, fiica domnitorului Moise al Ţării Româneşti, care fusese căsătorită de patru ori cu principi transilvani, hotărăşte zidirea din temelie a aşezământului. Se pare că lăcaşul de cult, care se mai păstrează, datează din vremea acestei refaceri, ocazie cu care mănăstirea a primit odoare scumpe şi moaşte. Este momentul relansării duhovniceşti a aşezământului, deoarece doi egumeni ajung în ierarhia ortodoxă transilvăneană, în 1585, Ioan, ca mitropolit al Bălgradului (Alba Iulia) şi, în 1615, Teofil, ca episcop la Vad. De asemenea, aici a funcţionat o şcoală de învăţătură bisericească, pentru viitori slujitori de la sate. Din contextul tumultuos al luptelor religioase din Transilvania, mănăstirea de la Prislop s-a întărit tot mai mult spiritual, lucru care a atras atenţia reprezentanţilor noii confesiuni greco-catolice prezente în Transilvania, încât, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, au confiscat-o pentru a o folosi ca aşezământ monastic. În fotografia alăturată vedem cum arăta Prislopul în perioada interbelică, tot aşa cum va fi fost preluată ca un act de dreptate istorică, în 1948, atunci când a poposit Arsenie Boca. (Adrian Nicolae Petcu)